64,085 matches
-
bazată pe doctrina care stabilea o relație strânsă Între cele două principii, ale Binelui și Răului, deci pe credința că Ohrmazdxe "Ohrmazd" și Ahrimanxe "Ahriman" sunt frați, fii ai aceluiași tată Zurw³nxe "Zurwa>n". Această credință, care răsturna dualismul gathic, trăgându-se mai degrabă dintr-o dezvoltare ulterioară, atestată de formula Øromasd¶s versus Areimaniosxe "Areimanios" (Gnoli, 1984b, p. 134 cf. supra, subcapitolul 3.2), este condamnată explicit Într-un fragment din cartea a IX-a din D¶nkard, În termeni
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinitate care, În India, poartă numele de Indraxe "Indra". Poeții vedici Îl reprezintă blond, cu barbă, foarte robust, mâncăcios și băutor, iute la mânie. Armaxe "Arma" preferată este măciuca (vajra-), care reprezintă fulgerul. Se luptă dintr-un car de război tras de cai. Și lumea iraniană l-a cunoscut pe Indraxe "Indra", desigur identic cu omologul său vedic, Însă reforma zoroastriană l-a plasat În rândul demonilor (da¶va) și a rămas pentru totdeauna acolo, fapt atestat de două texte târzii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să vindece orbirea, degradarea fizică sau fracturile, fac albinele să dea miere, vindecă sterilitatea vacii și o fac să dea lapte din belșug. Este deosebit de semnificativ faptul că În mai multe imnuri vedice sunt descriși arând ogorul cu un plug tras de un lup, imagine care exprimă probabil capacitatea lor de a transforma pozitiv ceea ce, prin propria natură, ar putea fi o amenințare la bunăstarea materială a omului. Călătoresc Într-un car multicolor de aur, tras uneori de cai, iar alteori
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
arând ogorul cu un plug tras de un lup, imagine care exprimă probabil capacitatea lor de a transforma pozitiv ceea ce, prin propria natură, ar putea fi o amenințare la bunăstarea materială a omului. Călătoresc Într-un car multicolor de aur, tras uneori de cai, iar alteori de păsări colorate, tocmai pentru a sublinia natura non-militară a acestuia. De asemenea, nu este o Întâmplare faptul că, În Grecia, zeița iubirii are un car identic, așa cum apare descris de Sapho Într-un imn
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
primei semănături, să fie venerată lumina nouă, În perioada pescuitului (vara), lumina deplină, iar În perioada culesului, lumina veche. Era venerat deci, nu un zeu agricol, ci zeul luminii În evoluția sa progresivă de-a lungul anului. Din Diëvas se trag cei doi zei gemeni numiți chiar fii lui Diëvas; despre aceștia vom discuta mai jos. b) Vëlinas (În letonă, Velnsxe "Velns") Dacă aspectele solare, luminoase și benefice ale lui Diëvas sunt atât de evidente Încât acesta a ajuns să desemneze
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
greacă, unde această regulă nu este valabilă doar pentru personajele mitice (cum ar fi, de exemplu, cazul unui Ahilexe "Ahile" sau Agamemnonxe "Agamemnon"), ci și pentru case regale din perioada istorică: Biantizii și Melapizii din Argos se lăudau că se trag din iubirea lui Zeusxe "Zeus" cu Ioxe "Io". Credința În originea divină a monarhilor (este vorba evident despre divinități păgâne) nu este atestată explicit În Irlanda, unde toate mărturiile scrise sunt posterioare creștinării. Însă o direcție corectă pentru cercetare este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
argint miraculoasă pentru Nuaduxe "Nuadu" Airgetlámxe "Nuadu Airgetlám", căruia Îi fusese retezată o mână În bătălie. Așadar, identificarea este discutabilă, bazându-se doar pe confruntarea lexicală. La Cezar avem o aluzie la mitul originii galilor: „Toți galii afirmă că se trag din Dis Pater și spun că știu aceasta de la druizi”(De bello galico, VI, 18). Poate părea surprinzător faptul că Cezar a identificat un strămoș mitic cu o divinitate romană legată de moarte, Însă această analogie este explicabilă. Prima ființă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
copii. Are loc o răscoală, dar oamenii lui Nemed sunt Înfrânți și doar câțiva dintre ei supraviețuiesc, plecând, unii În Grecia, iar alții În nordul lumii. Descendenții fugiți În Grecia sunt protagoniștii celei de-a patra invazii; de la aceștia Își trag originea Fir Domnann, Gailioin și Fir Bolg. Cei din urmă vor Împărți Irlanda În cinci provincii istorice (Ulster, Leinster, Munster, Connacht și Meath); se naște o mare monarhie sacră și se formează o aristocrație războinică. Se Întorc Însă, pe post
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Tuistoxe "Tuisto" și Mannusxe "Mannus" sunt la originea triburilor germanice, PuruÌa dă naștere unei umanități Împărțite social conform diviziunii indiene tipice, Manu este chiar autorul presupus al primului codex de legi indiene, Yimaxe "Yima" este primul rege al Iranului; putem trage ușor concluzia că, În faza inițială, mitul trebuie să fi explicat originea indo-europenilor Înșiși și că abia apoi a fost adaptat de fiecare cultură propriului ethnos. Mai mult, poate uimi această multitudine a reprezentărilor protopărintelui umanității, care ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În faptul că mitul german al originilor nu conține doar personaje numite explicit de Tacitus, ci și alte ființe divine. Trebuie luate În considerare numele celor trei subdiviziuni elementare ale ethnos-ului germanic: ingevonii, herminonii și istevonii. Primii dintre aceștia Își trag numele de la *Ing („om”?) care corespunde zeului nordic Yngvixe "Yngvi"; cel de-al doilea grup, din Irminxe "Irmin", care, mai târziu, apărea ca zeu național al saxonilor; iar al treilea grup de la un *Ist care nu ne este cunoscut și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ea anumite semne și le aruncă la Întâmplare pe o pânză albă. Apoi, preotul țării, dacă se aruncă sorții pentru binele obștii, sau capul familiei, dacă se aruncă pentru unul sau altul, după ce se roagă zeilor cu ochii la cer, trage de trei ori câte un bețișor și, după ce l-a tras, le tâlcuiește după semnele crestate mai Înainte (Tacitus, Germania, X). Deși Tacitus nu explică care sunt semnele trasate pe ramuri, cercetătorii sunt de acord că, În epoca romană, acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
albă. Apoi, preotul țării, dacă se aruncă sorții pentru binele obștii, sau capul familiei, dacă se aruncă pentru unul sau altul, după ce se roagă zeilor cu ochii la cer, trage de trei ori câte un bețișor și, după ce l-a tras, le tâlcuiește după semnele crestate mai Înainte (Tacitus, Germania, X). Deși Tacitus nu explică care sunt semnele trasate pe ramuri, cercetătorii sunt de acord că, În epoca romană, acestea trebuie să fi fost caractere ale alfabetului runic, un alfabet despre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au fost identificați cu hicsoșii, o populație asiatică care a reușit să guverneze Egiptul pentru aproape două secole (1730-1550 î.C.). Punctele de contact dintre textele biblice și documentele egiptene despre hicsoși sunt însă prea vagi pentru a permite să tragem concluzii sigure despre acest lucru. Nici o urmă de vreun personaj numit Iosif nu există în listele de funcționari egipteni. Capitolele despre șederea lui Iosif în Egipt (Gn 39-50) ne-ar putea lăsa iluzia că ne aflăm pe un teren mai
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
sa nu a fost mai fericită decât a lui Absalom. Succesorul lui David a fost Solomon, nu Adonia, care a pierdut nu numai tronul, ci și viața (1Rg 2,12-25). Solomon a intrat triumfător în Ierusalim, nu pe un car tras de cai, ci pe măgărița lui David (1Rg 38). Măgarul - care pentru noi reprezintă cu totul altceva decât gloria regească - este în Biblie simbolul regelui păcii. Nici Solomon nu a fost credincios acestui ideal pentru că mai târziu a dispus construirea
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
încheiat alianța cu Dumnezeu său, se găsește în pustiu, nu în țara făgăduită. De aceea e un munte mai important decât Muntele Sion și decât Ierusalimul pentru că Israel s-a născut pe Sinai, nu pe Muntele Sion. De aici putem trage o concluzie importantă: Israel poate trăi ca popor fără propria țară, fără monarhie și fără templu pentru că Israel este mai vechi decât cucerirea țării, a monarhiei și a templului lui Solomon. Evident, Israel speră ca într-o zi să ia
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
un domeniu deschis, provocator, iar studiile publicate reprezintă doar puncte de plecare pentru cercetări ulte - rioare. Speranța de viață a crescut de-a lungul timpului și se pot efectua studii pe perioade suficient de lungi de timp pentru a putea trage concluzii pertinente cu privire la influența statusului ponderal și a compoziției corporale asupra mortalității generale și specifice la această categorie de vârstă.
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Laura Mihalache, Lidia Arhire, Mariana Graur () [Corola-publishinghouse/Science/91922_a_92417]
-
vin și trec. * Din perspectiva finitudinii sunt deopotrivă de justificate destinul și maladiile de destin, împlinirea actului și refuzul sau ratarea lui, neodihna și indolența. Câtă vreme nu există un sens prescris al vieții finite, din iminența sfârșitului se pot trage concluzii contradictorii și egal întemeiate. Dacă finitudinea vieții este resimțită ca deșertăciune a timpului, ea poate fi folosită ca argument pentru faptul că nimic nu are sens și că orice act se absoarbe în vanitatea lumii. Dacă este resimțită ca
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în fiecare clipă, sunt liberi și supuși; ei sunt mereu egali în libertatea și în supunerea lor. Și aici, ca și în scenariul paideic, are loc o devenire în spațiul libertății. Numai că în vreme ce acolo unul - cel liber (maestrul) - îl trăgea pe celălalt - pe cel încă-neliber (discipolul) - spre spațiul libertății lui, aici cei doi, încă-neliberi, parcurg împreună treptele eliberării lor și devin la capătul acestei ascensiuni cei mai liberi și cei mai supuși deopotrivă. Ei sunt liberi și eliberați în suprema
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
oamenii se despart, acest centru există și există acest mister. El este un dar al zeilor pe care însă nu știm să-l cinstim; ne-apropiem de el cu întrebări prostești, încercăm să-l modelăm după bunul nostru plac, îl tragem în atmosfera stătută a existenței noastre drămuite în timp, ne văicărim fără rost. Totuși, de vreme ce nu am făcut nimic pentru a l pricinui, rămânem și altminteri neputincioși în privința lui. Cu un singur lucru îi putem ieși în întâmpinare: în fiece
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în fața vieții pe care mi-o joc. În sfârșit, în măsura în care alegerile mele îi implică pe alții, fie prin consecințele lor punctuale, fie prin înscrierea mea liberă într-o normă, într-o lege, în genere într-un contract, eu pot fi tras la răspundere de alții. Alții pot să mă întrebe, în virtutea unor reguli de conviețuire, de ce, în numele libertății mele, am făcut sau nu am făcut cutare lucru. Alții nu pot să mă întrebe ce am făcut cu viața și cu libertatea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și răspunderea e punctuală, riscurile, vinile și pedepsele sunt concrete. Teama, la rândul ei, e bine conturată, pentru că riscul și, eventual, pedeapsa sunt iminente și pentru că libertatea e trăită în consecințele ei imediate. Cei care mă întreabă și care mă trag la răspundere pot fi, în acest caz, familia, prietenii, colegii, șeful meu, un tribunal, „lumea“ („ce va spune lumea?“) - o instanță morală sau una juridică. În toate aceste situații risc să-mi pierd slujba, să-mi atrag mustrarea cuiva, să
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
secole să aibă o țară a lor, evreii s-au angajat în profesii care nu-i făceau să fie îndrăgiți de către populație (adică stăpînirea hanurilor sătești, împrumuturile bănești, camăta, magazinele de mărunțișuri și arendarea pămîntului de la moșierii absenți). Țăranul a tras concluzia că o creatură străină, purtînd veșminte diferite, incapabilă să vorbească limba lui corect, și "care îl răstignise pe Mîntuitor", fura puținii bani de care avea el nevoie ca să-și cumpere cele cîteva bunuri de larg consum a căror vînzare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
se întorceau în Grecia 4. Nu și Galeongiul Gheorghiu. După ce s-a căsătorit cu o româncă, familia s-a asimilat repede, membrii ei devenind avocați și intrînd în viața politică a Moldovei. Din partea mamei sale, ramura Zulniei Arghiropol, Iorga se trage din Fanar. Bunicul mamei sale, Cristoforovici (sau Ioan) Arghiropol, era dragoman la Iași pentru autoritățile rusești. Ascendența Arghiropolilor cuprinde nobili și poate chiar și membri ai familiei regale bizantine. Ei au contractat căsătorii mixte cu români și românce și au
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vornic 6 pe numele lui Iordache Drăghici, nu avea prea multe în comun cu soțul ei. Căsătoria a fost desfăcută prin divorț, dar nu înainte de nașterea a doi băieți, Costache și Manole, și a unei fete, Zulnia. Familia Drăghici se trăgea din Valahia și se înrudea prin căsătorie cu renumita familie Filipescu, deși unii membri ai familiei Iorga cred că e vorba aici doar de un mit genealogic. S-a mutat la Iași în secolul al XVIII-lea7. Din cauză că Iorga avea să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
patrimoniului culturii românești, un deosebit merit l-au avut aceste două femei. Iorga a moștenit de la mama sa capacitatea intelectuală și talentul pentru limbi. Ceea ce este mai important este că Iorga știa (cum se spune în societățile exclusiviste) că se trăgea dintr-un șir lung de oameni "de familie bună": demnitari la curte, cronicari, magistrați, ziariști și alți intelectuali. Un șir în care chiar și femeile prestau activități intelectuale. Deci, "Iorga descindea din boieri". După Nicolae, în 1873, s-a născut
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]