64,186 matches
-
nr. 5. Ansamblul bisericii "Cuvioasa Paraschiva” din Târgu Frumos se află pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015 alcătuită de Institutul Național al Monumentelor Istorice, având codul . El este format din 2 obiective: Localitatea Târgu Frumos este atestată documentar pentru prima dată într-un document din 5 octombrie 1448, când Petru al II-lea, fiul lui Alexandru cel Bun, a dăruit Mănăstirii „Sf. Nicolae” din Probota (Poiana Siretului) ceară de la Târgu Frumos. În secolul al XV-lea, există
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
古 înseamnă "vechi"), este un vechi instrument muzical cu coarde ciupite similar cu țitera, originar din China. este un instrument asemănător cu multe instrumente din Asia, ca "yatga" (Mongolia), "koto" (Japonia), "gayageum" (Coreea), "đan tranh" (Vietnam). Existența instrumentului "guzheng" este atestată încă din Perioada Regatelor războinice, dar acesta a devenit deosebit de popular în timpul Dinastiei Qin. Numărul de coarde ale instrumentului a variat de la un minim de 6 până la un maxim de 23, în timpul Dinastiei Tang. Cea mai veche relatare scrisă despre
Guzheng () [Corola-website/Science/323057_a_324386]
-
Domeniul Conducerii Social-Politice București (1968-1973). Tema lucrării de licență: Reducerea cheltuielolor materiale, factor determinant al creșterii eficienței economice (cond. științific: prof. univ. dr. Ion Stroia. Președintele comisiei de licență: Tudorel Postolache, viitorul academician). În 1977 suține un examen și este atestat ca ziarist profesionist. Debutează cu articolul Dincolo de aparențe, într-un cotidian din Bârlad (1950). Periodic, de regulă din doi în doi ani, participă la perfecționări în domeniul presei, organizate la Academia “Ștefan Gheorghiu” din București, pentru personalul din domeniu. Se
Ion Constantinescu (publicist) () [Corola-website/Science/323071_a_324400]
-
aur și așa va rămâne pentru că a respectat ceea ce propăvăduiește Biblia și anume: «Iubește-ți aproapele» (Mina Iancu - Yad Vashem). Dosarul nr. 1395 de la Yad Vashem cuprinde mărturii asupra faptelor lui Anuțoiu. Cu toate că nu există dovezi istorice directe care să atesteze întâlnirea lui Anuțoiu cu Ion Antonescu, există mărturii care sprijnă această teză:
Anghel T. Anuțoiu () [Corola-website/Science/323068_a_324397]
-
construită în anul 1808, fără a se cunoaște locul inițial unde a fost amplasată. Potrivit informațiilor din Cronica Parohiei Humoreni, consemnate de cercetătorii Gh. Bratiloveanu și Mihai Spânu, această biserică ar fi fost înălțată inițial în satul Stulpicani. Informațiile care atestă că biserica ar fi provenit din Stulpicani sunt contrazise de cercetătoarea Ioana Panait-Cristache care afirmă că biserica aceasta ar fi ctitoria stăpânilor moșiei Stroiești, care au înzestrat-o cu bunuri și după mutarea ei la Humoreni. Pe un Triodion se
Biserica de lemn din Brașca () [Corola-website/Science/323152_a_324481]
-
însă locul de proveniență a bisericii este cert că această biserică ar fi fost donată în anul 1833 credincioșilor ortodocși din satul Humoreni. Până la mijlocul secolului al XVIII-lea, actuala localitate Humoreni a făcut parte din satul Comănești, ea fiind atestată în mai multe documente din epocă sub numele de Liuzi și Ludi Homorului. Într-un document austriac din 15 ianuarie 1782, călugărul Pahomie de la Mănăstirea Humor declară că mănăstirea sus-menționată stăpânea printre altele jumătate din satul Comănești, zis și „Ludie-Humora
Biserica de lemn din Brașca () [Corola-website/Science/323152_a_324481]
-
satului, la sud de lăcașul de cult fiind captat în uluci un izvor curat și rece, de unde aproape tot satul se folosește de apă. În jurul lăcașului de cult se află cimitirul localității. Biserica a fost sfințită în anul 1820. După cum atestă cronica bisericii, Parohia Dănila avea în 1843 un număr de 398 enoriași, care erau îngrijiți spiritual de preotul administrator George Palievici. Populația satului a crescut în timp, parohia având în 1876 un număr de 672 enoriași, iar ca paroh slujea
Biserica de lemn din Dănila () [Corola-website/Science/323252_a_324581]
-
acestora de către regii poloni sau ungari, de către voievozii români sau de către țarii ruși (robia rromilor existând în toate aceste țări, dar și în Persia și Asia centrală care au fost deasemenea dominate de mongoli și tătari). Primele documente care le atestă existența certă îi prezintă deja înrobiți: Robia este așadar atestată în secolul al XIV-lea, legată fiind deja de rromi, de Domnie și de mănăstiri, ca în alte părți în Europa, unde cu secole mai înaite, slavii încă ne-creștinați
Robia în țările române () [Corola-website/Science/323267_a_324596]
-
de către țarii ruși (robia rromilor existând în toate aceste țări, dar și în Persia și Asia centrală care au fost deasemenea dominate de mongoli și tătari). Primele documente care le atestă existența certă îi prezintă deja înrobiți: Robia este așadar atestată în secolul al XIV-lea, legată fiind deja de rromi, de Domnie și de mănăstiri, ca în alte părți în Europa, unde cu secole mai înaite, slavii încă ne-creștinați erau luați ca sclavi în regatele creștine din occident (Franța
Robia în țările române () [Corola-website/Science/323267_a_324596]
-
Feredeului, acest sat a îndeplinit rolul de localitate de vamă între Principatul Moldovei și Principatul Transilvaniei. Aici erau vămuite mărfurile care veneau dinspre Ardeal sau plecau într-acolo. În vatra veche a satului s-au descoperit două monede romane, ceea ce atestă faptul că zona era locuită în primele secole ale mileniului I și că localnicii făceau schimburi comerciale probabil cu daco-romanii din provincia Dacia sau cu garnizoanele romane din sud. Astfel, se poate afirma că localitatea este mai veche decât prima
Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Vama () [Corola-website/Science/323274_a_324603]
-
unei inscripții de meșterul Gheorghe Glăvan în anul 1925. Catapeteasma datează de la începutul secolului al XIX-lea, având motive decorative vegetale aurite. Icoanele au fost executate în primul deceniu al aceluiași secol de către meșterul Toader Zugravu din comuna Frumosu, după cum atestă inscripția de pe icoana "Înălțarea Sfintei Cruci". Icoanele împărătești sunt datate din anul 1805. Rețin atenția stranele cioplite și decorate cu rozete, "dinți de lup" și colonete strunjite, precum și coarda de sfeșnice având o feronerie compusă din trei arcade trilobate, decorate
Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Vama () [Corola-website/Science/323274_a_324603]
-
dezvoltării activității de exploatarea a sării, au venit la Cacica numeroase familii de români care să lucreze la salină. Acestea s-au stabilit aici, înălțându-și case. Credincioșii ortodocși din Cacica frecventau Biserica de lemn din Pârteștii de Sus, după atestă șematismele Episcopiei Bucovinei din 1843 și 1876. În acei ani slujeau acolo preoții-parohi Ioan Dan și Dimitrie Dan. Deoarece numărul credincioșilor ortodocși români din sat era în creștere, s-a pus problema unui locaș de rugăciune și a unui preot
Biserica Sfântul Ioan cel Nou din Cacica () [Corola-website/Science/323308_a_324637]
-
1600) și Oradea/Varad (din 1600). Titlului pașei de Budin i s-a adăugat și cel de mare comandant din 1623. Numărul soldaților otomani din provincie în perioada de ocupare a Ungariei este greu de estimat. Există unele documente care atestă faptul că fortificațiile otomane erau apărate de 10.200 de soldați în 1546 și 12.451 de soldați în 1568. În regiune au fost mobilizate și trupele de spahii, dar nu există cifre sigure despre efectivele acestora. Costurile întreținerii unor
Pașalâcul Buda () [Corola-website/Science/323312_a_324641]
-
Parohiei Câmpulung comunitățile romano-catolice din localitățile: Argel, Ciumârna, Freudenthal, Frumosu, Gemenea, Moldovița, Ostra, Rus pe Boul (Paltinu), Sadova, Slătioara, Vama și Vatra Moldoviței. Evidențele parohiale din 1857 consemnează existența a unui număr de 167 credincioși romano-catolici la Eisenau (Prisaca). După cum atestă o însemnare din 23 decembrie 1875 în Cronica Bisericii parohiale din Câmpulung, slujbele religioase se oficiau la Prisaca Dornei într-o capelă. La începutul secolului al XX-lea, din cauza faptului că protestanții voiau să rămână singuri în biserica pe care
Biserica romano-catolică din Prisaca Dornei () [Corola-website/Science/323342_a_324671]
-
Tisza) din Ungaria de astăzi. Râurile Laborec și Bodrog curgeau pe teritoriul comitatului. Suprafața comitatului în 1910 era de 6.282 km², incluzând suprafețele de apă. Comitatul Zemplén este unul dintre cele mai vechi comitate din Regatul Ungariei, el fiind atestat încă din secolul al XII-lea. Capitala comitatului a fost inițial Castelul Zemplín, iar în secolul al XIII-lea a devenit orașul Sárospatak (in , numele alternativ al comitatului fiind "comitatus de Potok"). Din Evul Mediu târziu capitala a fost orașul
Comitatul Zemplén () [Corola-website/Science/324176_a_325505]
-
Bivolari este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Iași, Moldova, România. Satul a fost atestat documentar pentru prima dată într-un hrisov de proprietate din 1548 sub numele rusesc Derenie, în traducere Cornișor, copac care face fructe (coarne). La acea dată moșia satului era în proprietatea lui Ștefan Negrul, a stolnicului Ignat și a lui
Bivolari, Iași () [Corola-website/Science/324184_a_325513]
-
nu menționează acest eveniment, tradiția creștină susține că aceasta este prima minune publică a lui Iisus. Cu toate acestea, în Evanghelia lui Ioan miracolul are o importanță simbolică considerabilă: acesta este primul dintre cele șapte "semne" miraculoase, prin care este atestată starea divină lui Iisus și în jurul căruia este structurat Evanghelia. Este încă o problemă în discuție între teologi, dacă povestea se referă la o transformare materială reală a apei în vin sau este o alegorie spirituală. Interpretată alegoric, vestea bună
Nunta din Cana Galileii () [Corola-website/Science/324196_a_325525]
-
cu predare în limba rusă). La terminarea școlii a fost avansat la gradul de cadet (Iunker) după care a urmat stagiul de pregătire la trupă, fără soldă, timp de un an de zile. După susținerea unui examen prin care își atestă nivelul de pregătire este înaintat la gradul de ofițer - sublocotenent (praporshchik - în rusă: пра́порщик). Până în anul 1843 obține gradele de sublocotenent, locotenent și căpitan, îndeplinind funcții de comandant de pluton și de companie (roată) în Regimentul 2 Infanterie
Radu Golescu () [Corola-website/Science/324290_a_325619]
-
și după transformarea Daciei în provincie romană. Filmul evocă momentele colonizării Daciei de către romani, fiind structurat în două părți distincte: războiul și pacea. El se află pe locul 7 în topul celor mai vizionate film românești din toate timpurile după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România. Acest film a fost propunerea României la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în 1969, dar nu a fost nominalizat în competiție. În anul 106
Columna (film) () [Corola-website/Science/324282_a_325611]
-
Premiera versiunii germane a fost organizată în 1 noiembrie 1968, la Viena, în timp ce premiera versiunii românești a avut loc în 18 noiembrie 1968, la București. Filmul "Columna" a fost vizionat de 10.508.376 spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. El se află astfel pe locul 7 în topul celor mai vizionate film românești
Columna (film) () [Corola-website/Science/324282_a_325611]
-
de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. El se află astfel pe locul 7 în topul celor mai vizionate film românești din toate timpurile după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România. "Columna" a fost propunerea României la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în 1969, dar nu a fost nominalizat în competiție. El a obținut totuși
Columna (film) () [Corola-website/Science/324282_a_325611]
-
cu prințesa. În vâltoarea evenimentelor apar alți pretendenți la tronul Împărăției Lumii, dar și la mâna prințesei, Gâtlej Uscat (Horațiu Mălăele) și Burta (Mitică Popescu). Filmul a fost vizionat de 1.209.588 de spectatori în cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31 decembrie 2014 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei.
Secretul armei secrete () [Corola-website/Science/324321_a_325650]
-
de dune de nisip, de lângă cetate, se înființase o piață în aer liber. Piața a fost botezată "Nedermerckt", sau "Piața de Jos". Piața s-a dezvoltat foarte probabil într-o perioadă de dezvoltare comercială a Bruxelles. Un document din 1174 atestă o „piață de jos” (în ) nu departe de portul de pe Senne. Piața era bine așezată de-a lungul "Steenweg" (drum înălțat), importantă arteră comercială ce lega regiunile prospere din Renania de Comitatul Flandrei. La începutul secolului al XIII-lea, se
Piața Mare din Bruxelles () [Corola-website/Science/326535_a_327864]
-
Stoicescu ia în considerare schimbarea de hram când propune o reparație radicală la 1859. Ioana Cristache-Panait propune o datare asemănătoare celei a lui Radu Crețeanu, dar nu-și poate clarifica exact schimbarea de hram. Deoarece în Bărbălani nu a fost atestată vre-o biserică nici în anul 1774 nici în catagrafia de la 1808, lăcașul de lemn actual poate fi datat numai între anii 1808-1824. O oarecare restrângere a perioadei în care putea fi ridicată este dată de icoanele vechi păstrate. Două
Biserica de lemn din Bărbălani () [Corola-website/Science/326570_a_327899]
-
de serii: Seria E A reunește discurile de ebonită cu diametru de 25 cm editate de Electrecord în anii cincizeci și șaizeci, după încheierea primei serii postbelice. Indicativul A (care avea să fie urmat de B, C, D, E și F) atestă faptul că seria a fost prima din rândul celor sistematizate. Ultimele apariții ale seriei datează din 1965, iar reeditările au continuat până în 1967. Seria E B reunește discurile de ebonită cu diametru de 30 cm editate de Electrecord în anii cincizeci
Catalogul Electrecord () [Corola-website/Science/326573_a_327902]