64,186 matches
-
reunește discurile de ebonită cu diametru de 30 cm editate de Electrecord în anii cincizeci și șaizeci, în paralel cu Seria E‗A după prima serie postbelică. Indicativul B (care avea să fie urmat de C, D, E și F) atestă faptul că seria a fost a doua din rândul celor sistematizate. Seria E C reunește discurile de vinil cu diametru de 17 cm editate de Electrecord în anii cincizeci, șaizeci și șaptezeci, după încheierea seriei E A. Indicativul C (care avea să
Catalogul Electrecord () [Corola-website/Science/326573_a_327902]
-
din rândul celor sistematizate. Seria E C reunește discurile de vinil cu diametru de 17 cm editate de Electrecord în anii cincizeci, șaizeci și șaptezeci, după încheierea seriei E A. Indicativul C (care avea să fie urmat de D, E și F) atestă faptul că seria a fost a treia din rândul celor sistematizate. Seria E D reunește discurile de vinil cu diametru de 25 cm editate de Electrecord în anii cincizeci și șaizeci. Indicativul D (care avea să fie urmat de E și
Catalogul Electrecord () [Corola-website/Science/326573_a_327902]
-
că seria a fost a treia din rândul celor sistematizate. Seria E D reunește discurile de vinil cu diametru de 25 cm editate de Electrecord în anii cincizeci și șaizeci. Indicativul D (care avea să fie urmat de E și F) atestă faptul că seria a fost a patra din rândul celor sistematizate. Seria E E reunește discurile de vinil cu diametru de 30 cm editate de Electrecord în anii cincizeci, șaizeci, șaptezeci, optzeci și nouăzeci. Numerele de catalog din această serie au
Catalogul Electrecord () [Corola-website/Science/326573_a_327902]
-
Biserica evanghelică fortificată din Biertan, județul Sibiu, a fost construită în secolul al XII-lea. Figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: Localitatea a fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1224. Biertanul face parte dintre primele așezări germane de sași din Ardeal fiind cuprins în cele „Două Scaune” (Mediaș și Șeica) în "Diploma Andreeană" ("Andreaneum"). Localitatea Biertan este atestată documentar în 1283, într-un
Biserica fortificată din Biertan () [Corola-website/Science/326579_a_327908]
-
următoarele obiective: Localitatea a fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1224. Biertanul face parte dintre primele așezări germane de sași din Ardeal fiind cuprins în cele „Două Scaune” (Mediaș și Șeica) în "Diploma Andreeană" ("Andreaneum"). Localitatea Biertan este atestată documentar în 1283, într-un document alături de Mediaș și Moșna, toate trei localitățile aflate intr-o competiție acerbă pentru obținerea centrului administrativ al celor „Două Scaune”. Astfel fiecare din cele trei localități încercă să-și mărească renumele printr-o construcție
Biserica fortificată din Biertan () [Corola-website/Science/326579_a_327908]
-
Mediaș și Moșna, toate trei localitățile aflate intr-o competiție acerbă pentru obținerea centrului administrativ al celor „Două Scaune”. Astfel fiecare din cele trei localități încercă să-și mărească renumele printr-o construcție sacră cât mai impunătoare. În 1397 este atestat ca cetate. Ca orice așezare săsească, avea organizare urbanistică, remarcându-se stilul francon al șirurilor de case dispuse în jurul unei piețe centrale, deasupra careia se înalță impunătoarea biserică-cetate. Impresionantul monument de cult îmbină armonios stilul gotic cu cel al Renașterii
Biserica fortificată din Biertan () [Corola-website/Science/326579_a_327908]
-
spre alte filme istorice, care au fost făcute în anii '80 ai secolului al XX-lea. Filmul "Pîntea" a avut parte de un mare succes la public, fiind vizionat de 4.820.385 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situatie a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei si pana la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. El a fost relansat la 1 iunie 2001, fiind vizionat de încă 1
Pintea (film) () [Corola-website/Science/326635_a_327964]
-
Țara Vinului. La începutul secolului al XIV-lea slujbele erau oficiate într-o bazilică gotică cu trei nave, însă un document din 1283 aduce cu sine ipoteza existenței unei bazilici mai vechi. Făcea parte din ""Terra Medies"". Localitatea a fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1283. Pe o pantă în estul satului se află cetatea bisericească. Prima construcție religioasă a fost o bazilică gotică cu 3 nave turn, ridicată la începutul secolului al XIV-lea. Colateralele, care au inclus
Biserica fortificată din Copșa Mare () [Corola-website/Science/326646_a_327975]
-
Pr.Ilie Haida (1953- ) preot în Laz din 1978 Pictori de icoane pe sticlă și lemn din Laz: Despre Ion Zugravu nu se știe exact dacă era din Laz, dar începând cu el se cunosc primele icoane pictate în zona (atestă pe o icoană din lemn, a lui Iisus Hristos, 1740, 8 fevruariu). Familia Poienaru: Savu Poienaru 1777 - 1829 Simion Poienariu 1802 - 1872 Toma Poienariu 1835 - 1874 Ioan Poienariu 1837 - 1898 Ilie Poienariu I 1840 - 1917 Aron Poienariu 1862 - 1921 Părtenie
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Laz () [Corola-website/Science/326685_a_328014]
-
negativă. În cartea sa "Stigmata: A Medieval Phenomenon în a Modern Age", Edward Harrison sugerează că nu există un singur mecanism prin care semnele stigmatelor să fie produse. Harrison nu a găsit nici o dovadă în studiul cazurilor contemporane care să ateste că semnele erau de origine supranaturala. A concluzionat totuși că semnele de origine naturală nu trebuie să fie neapărat o înșelătorie. Anumiți stigmatici își fac singuri semnele în dorința de a suferi alături de Hristos, ca un semn al pietății. Alții
Stigmate () [Corola-website/Science/326686_a_328015]
-
sau “mănăstirea din Telciu”, lua locul unei sihăstrii de lemn din veacul XV și a durat posibil până către sfârșitul sec. XVII când a fost desființată de calvini. Existența unei mănăstiri sub culmile Țibleșului dinspre Nedeia și Măgura Calului este atestată și de toponimul Valea Călugărului. La 14 februarie 1533, autoritățile bistrițene întăresc printr-un “act de protecție” vechea concesiune dată mănăstirii Bichigiu, căreia ii conferă dreptul de posesie asupra unor păduri, poieni, mori și a altor bunuri. În acest act
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
seringă(a comandat de asemenea și alte produse farmaceutice cum ar fi ). Documentul a fost examinat dar respins de către Biserică Catolică în timpul procesului de beatificare. Un comentator al acestei dispute argumentează că biserică a respins acuzațiile pe baza mărturiilor care atestă că într-adevăr acidul a fost folosit pentru sterilizare: „Băieții de la scoala unde preda Padre Pio aveau într-adevăr nevoie de injecții împotriva gripei spaniole care făcea ravagii în acel timp. Din cauza lipsei doctorilor, cei doi călugări, Paolino și Pio
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
toate timpurile și din majoritatea regiunilor geografice. Acest rit funerar consta în incinerarea (arderea) defuncților, resturile rezultate în urma arderii fiind îngropate, fie direct în groapa funerară, fie într-un recipient funerar, cunoscut sub denumirea de "urnă funerară". Practica incinerației este atestată încă din preistorie (din paleoliticul superior) și pe tot parcursul protoistoriei și a celorlalte perioade istorice Arheologii au descoperit, în diferite părți ale lumii, vechi urme ale practicării incinerației, uneori urmată de înmormântarea cenușii, în așa-numite "morminte de incinerație
Incinerație () [Corola-website/Science/326752_a_328081]
-
II-lea al Ungariei către Johannes Latinus (den Wallonen), având și denumirea de villa Welmer. Numele său mai apare și ca "Johannes Latinus von Oplid" (Apold) "Den Wallon" (Valonul, indicând originea sa din Valonia). Felmer se numără printre primele localități atestate din România. Din secolul al XIV-lea, Felmer a aparținut, cu scurte întreruperi, de Scaunul Rupea (în germană "Repser Stuhl"). În 1532 apare denumirea "Felmer" pe prima hartă a Transilvaniei, întocmită pe principii cartografice de Johannes Honterus. Din anul 1580
Biserica fortificată din Felmer, Brașov () [Corola-website/Science/326770_a_328099]
-
aparținut, cu scurte întreruperi, de Scaunul Rupea (în germană "Repser Stuhl"). În 1532 apare denumirea "Felmer" pe prima hartă a Transilvaniei, întocmită pe principii cartografice de Johannes Honterus. Din anul 1580 datează un document, păstrat în arhivele din Sibiu, care atestă că un proces între frații Bartholomäus și Michael Weinisch, din Felmer, pentru împărțirea unei proprietăți, a fost judecat de Universitatea Națiunii Săsești. Primarul (în ) era ales de sași - de exemplu, Michael Knall a fost timp de nouă ani primar. Ultimul
Biserica fortificată din Felmer, Brașov () [Corola-website/Science/326770_a_328099]
-
sau cu eroi ca Iancu Jianu sau Ecaterina Teodoroiu au reprezentat, prin autenticitatea lor, un scut artistic în fața presiunilor ideologice din domeniul cinematografiei. Filmul "Ecaterina Teodoroiu" a fost vizionat de 3.429.842 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman considera că "Ecaterina Teodoroiu" este un
Ecaterina Teodoroiu (film din 1978) () [Corola-website/Science/326768_a_328097]
-
să filmăm pentru că zona era plină de curioși. Cu toate acestea au fost drăguți și ne-au aplaudat”", a afirmat mai târziu Rebengiuc. Filmul "Doctorul Poenaru" a fost vizionat de 1.359.753 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Actorul Vasile Nițulescu a primit în anul 1978 o diplomă de onoare a Asociației
Doctorul Poenaru (film) () [Corola-website/Science/326818_a_328147]
-
istorie bogat documentată și destul de lungă. Prima așezare datează din epoca bronzului, dar ea nu are nici o legătură cu așezarea din 1280 a sașilor. Numele pare a fi de origine slavă, de la "sol" (cuvântul slav pentru "sare"), și a fost atestat în 1311 drept "Salchelk". Între 1316 - 1322, Șeica Mică aparținea abației de Igriș ("Egrescher"), iar în 1318 Carol Robert de Anjou menționa într-un act, scutirea localnicilor din Mediaș, Șeica Mică și Șeica Mare de serviciul militar și de cheltuielile
Biserica fortificată din Șeica Mică () [Corola-website/Science/326888_a_328217]
-
acesuia pare să derive de la hramul „Sfântului Apostol Petru”, purtat de o veche biserică de lemn, peste care, la cumpăna sec XIV-XV, s-a ridicat actualul lăcaș de cult, fostă capelă de curte a uneia dintre familiile românești de „Zenthpeterfalua”, atestate în 1411. Edificiul, închinat „Sfântului Mare Mucenic Gheorghe”, este alcătuit dintr-o navă dreptunghiulară tăvănită (9x 5,80 m) și un altar rectangular decroșat (2,70x 3,80 m), acoperit cu o boltă în cruce; turnul-clopotniță lipsește. Ca material de
Biserica de zid Sfântul Gheorghe din Sânpetru () [Corola-website/Science/326892_a_328221]
-
și cu un alt text, în cunoscutul Codex Neagoensis. Biserica, prezentă pe lista monumentelor istorice românești 9HD-II-m-A-03444), este menționată în tabelele tuturor comisiilor de conscriere ale secolelor XVIII-XIX: 1733, 1750, 1761-1762, 1805 și 1829-1831; harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) îi atestă, de asemenea, existența.
Biserica de zid Sfântul Gheorghe din Sânpetru () [Corola-website/Science/326892_a_328221]
-
franceze din 1984. El a deținut timp de 20 de ani recordul în ceea ce privește numărul de telespectatori care au urmărit un serial difuzat de TF1. Varianta cinematografică românească a fost vizionată de 101.054 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei.
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
2011, el a lăsat să se înțeleagă că va trebui să plece, probabil pentru a semna cu AC Milan. La 10 mai 2011, vice-președintele echipei Milanoeze Adriano Galliani a anunțat că: " va juca din sezonul viitor la Milan," care să ateste încheierea unui transfer al jucătorului. Lui Mexes i-a fost dat tricoul cu numărul cinci, același ca și la Roma. El a jucat primul său meci neoficial pentru Primavera (echipa de tineret), evoluând doar 45 de minute, deoarece jocul a
Philippe Mexès () [Corola-website/Science/325660_a_326989]
-
La începutul păstoririi mitropolitului Gavriil, în Moldova au domnit fratele său, Ioan Teodor Callimachi (1758-1761), și nepotul său, Grigore Callimachi (1761-1764, 1767-1769). În timpul păstoririi mitropolitului Gavriil Callimachi (1760-1786), a fost construită Catedrala Sf. Gheorghe din Iași. Mitropolitul Gavriil Callimachi este atestat în calitate de ctitor al acestei biserici de inscripția de pe piatra sa de mormânt aflată în pridvorul bisericii pe care scrie că ""au făcut bisărica sfăntului mare mucenic Georgie a mitropoliei, cu toate cele din lăuntru podoabe ale sale"", precum și de o
Gavriil Callimachi () [Corola-website/Science/325698_a_327027]
-
de 4500 de metri utili. Cheltuielile de producție s-au ridicat la 10.400.000 lei. Filmul " Străinul" a avut parte de un mare succes la public, fiind vizionat de 4.425.948 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului trei stele din cinci și a făcut următorul
Străinul (film din 1964) () [Corola-website/Science/325852_a_327181]
-
predă cursul “Aparate și Instalații în Industriile Alimentare” la Facultatea de Agronomie din București, demonstrându-se astfel că noțiunile fundamentale și metodele Ingineriei Chimice sunt comune tuturor industriilor de proces. În 1948 devine profesor suplinitor, fiind titularizat în 1951 și atestat în 1955. În 1951 profesorul Bratu publică, prin Institutul de Documentare Tehnică, manualul “ Coroziune în Industria Chimică”. În 1953 primește "Premiul de Stat" și editează “Manualul Inginerului Chimist”, vol. III, iar în 1954 vol. IV, contribuind cu 12 capitole referitoare
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]