64,274 matches
-
o zi memorabilă". Premiera poloneză a concertului a avut loc în Varșovia pe 14 ianuarie 1892 cu Stanisław Barcewicz la vioară și Ceaikovski dirijor. În cadrul aceluiași concert au interpretat pentru prima dată în Polonia lucrarea "Serenada melancolică" în Si bemol minor, Op. 26.
Concertul pentru vioară (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/331535_a_332864]
-
printre care și pe Villon. Revenit la Paris, spre sfârșitul lui noiembrie 1462, la șapte ani după jefuirea Colegiului de Navarra și evadarea din Châtelet, Villon a fost prins și reîncarcerat în această temniță, s-ar părea, pe un motiv minor: participarea pasivă la o altercație al cărui responsabil principal a fost un anume Rogier Pichiart, care a izbutit să fugă cu ajutorul unor călugări franciscani. Alți trei arestați cu această ocazie au fost eliberați, dar asupra lui Villon apăsau antecedentele care
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
ca fiind Potrivirea genetică (alegerea partenerului potrivit, pe criterii genetice). Proteinele din MHC clasa I formează un receptor funcțional pe majoritatea celulelor nucleate ale organismului. În HLA există 3 gene MHC clasa I majore și 3 gene MHC clasa I minore: În MHC clasa a II-a există 3 proteine majore și 3 proteine minore, codificate de către HLA. Genele din clasa a II-a se combină pentru a forma receptorii heterodimerici (αβ) ai proteinei care sunt exprimați pe suprafața celulelor prezentatoare
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
I formează un receptor funcțional pe majoritatea celulelor nucleate ale organismului. În HLA există 3 gene MHC clasa I majore și 3 gene MHC clasa I minore: În MHC clasa a II-a există 3 proteine majore și 3 proteine minore, codificate de către HLA. Genele din clasa a II-a se combină pentru a forma receptorii heterodimerici (αβ) ai proteinei care sunt exprimați pe suprafața celulelor prezentatoare de antigen. MHC clasa a II-a majoră Celelalte proteine ale MHC clasa a
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
dată de cultura limfocitară mixtă (MLC) și este utilizată pentru determinarea tipurilor clasei a II-a HLA. Proba celulară are un grad de sensibilitate mai mare decât serotiparea în detectarea diferențelor HLA. Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că diferențele minore nedectate de serurile antiimune alogenice pot stimula celulele T. Această tipare este desemnată ca fiind tipurile Dw. DR1 (un serotip HLA-DR) este definită din punct de vedere celular ca aparținând de Dw1 sau de Dw20. Acest mod de definire se
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
în generarea și menținerea tipării celulare a reactivilor, proba celulară a început să fie înlocuită cu metoda de tipare a ADN-ului (sau metoda de genotipare). La nivelul subregiunilor care prezintă o similaritate în raport cu alte tipuri, pot fi observate reacții minore față de alelele (produși ai genei) unui grup de serotipuri. Secvența antigenelor determină reactivitățile anticorpului, având astfel o bună capacitate de secvențiere (sau tipare pe bază de secvență), evită necesitatea reacțiilor serologice. Prin urmare, diferite reacții de serotipuri pot indica nevoia
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
au constituit principiile fundamentate de Anton Semionovici Makarenko, un pedagog sovietic născut în 1888 în Ucraina. Având ca pregătire teoretică un curs de pedagogie de un an, din 1920 până în 1932 devine liderul, pe rând, al unei colonii de delicvenți minori vagabonzi, respectiv al unei colonii pentru minori. Principiile pe care le-a folosit în educația acestor copii au fost enunțate ulterior în lucrările sale "Poemul Pedagogic", respectiv "Marșul Anului '30". Pedagogia lui Makarenko se mulează practic ideologiei comuniste. În primul
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
Makarenko, un pedagog sovietic născut în 1888 în Ucraina. Având ca pregătire teoretică un curs de pedagogie de un an, din 1920 până în 1932 devine liderul, pe rând, al unei colonii de delicvenți minori vagabonzi, respectiv al unei colonii pentru minori. Principiile pe care le-a folosit în educația acestor copii au fost enunțate ulterior în lucrările sale "Poemul Pedagogic", respectiv "Marșul Anului '30". Pedagogia lui Makarenko se mulează practic ideologiei comuniste. În primul rând, se bazează pe colectiv, o noțiune
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
formă de pedeapsă pentru persoanele care au comis infracțiuni. a fost, de asemenea, folosită ca o tactică în război și în actele de terorism; ea poate, de asemenea, să apară ca rană de război. În unele culturi și religii, amputările minore sau mutilările sunt considerate parcurgerea unui ritual. Spre deosebire de unele animale non-mamifere (cum ar fi: șopârlele care lasă cozile lor, salamandrele, care pot crește din nou mai multe părți ale corpului care lipsesc, și hidra, viermii lați, și steaua de mare
Amputare () [Corola-website/Science/331657_a_332986]
-
originea medial pe unghiul inferior al scapulei ("Angulus inferior scapulae") și pe marginea laterală a scapulei ("Margo lateralis scapula") în jumătatea ei inferioară și pe septurile care îi separă de mușchiul infraspinos ("Musculus infraspinatus") și mușchiul rotund mic ("Musculus teres minor") și are fibre inserate și pe fața profundă a fasciei infraspinoase ("Fascia infraspinata"). Fibrele musculare merg în sus, anterior și lateral, și se termină printr-un tendon pe creasta tuberculului mic al humerusului ("Crista tuberculi minoris"). Între tendonul mușchiului rotund
Mușchiul rotund mare () [Corola-website/Science/331695_a_333024]
-
musculi bicipitis brachii") se găsește spațiul rondohumerotricipital sau trigonul humerorondotricipital (în engleză "triangular interval") prin care trec nervul radial ("Nervus radialis") și artera brahiala profunda ("Arteria profunda brachii"). Marginea superioară a mușchiului este separată de mușchiul rotund mic ("Musculus teres minor") printr-un spațiu triunghiular cu baza la humerus numit triunghiul birondohumerotricipital (în franceză "espace omo-huméral", în engleză "axillary space"). Acest triunghi este divizat în două porțiuni de capul lung al tricepsului: Fața posterioară a mușchiului rotund mare este acoperită de
Mușchiul rotund mare () [Corola-website/Science/331695_a_333024]
-
-l cu trei, până la șase bombe, distrugându-i puntea de zbor și provocând avarii grave în interiorul navei. Ultimul SBD din cei 11 a pierdut din vedere Shōkaku și în schimb a aruncat o bombă lângă distrugătorul japonez Teruzuki, provocând pagube minore. Cele șase TBF-uri în primul grup de atac, care s-au separat de grupul lor, nu au găsit portavioanele japoneze și în cele din urmă s-au întors spre "Horneț". Pe drumul de întoarcere au atacat crucișătorul greu japonez
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
lamentabil prin intrarea în faliment a ambelor companii și concedierea a mii de salariați. În anul 1996 un prostituat de sex bărbătesc l-a acuzat pe Di Rupo ca i-a plătit pentru servicii sexuale în vremea când încă era minor. Acuzația, care putea să distrugă cariera politică a lui Di Rupo, a fost însă infirmată de ancheta de poliție care a urmat. În anul 2000 Di Rupo a fost ales primar al orașului Mons. În aceeași perioadă, 1999-2001, a fost
Elio Di Rupo () [Corola-website/Science/331727_a_333056]
-
vânzarea DVD-urilor și a produselor asociate filmului. Timp de mulți ani s-a anunțat proiectul de realizare a unei ecranizări într-un film de acțiune, dar nu se cunoaște ce progrese s-au făcut în această direcție. O controversă minoră a ieșit la iveală în 2005, când producătorii au anunțat că doreau să realizeze unicornul prin filmarea unui cal pe care să-l prelucreze apoi pe calculator. Ideea contrazicea descrierea fizică făcută unicornului în carte, care precizează explicit că acesta
Ultima licornă () [Corola-website/Science/331766_a_333095]
-
diferențe ale poziției sale inițiale. este o figură de stil comună în ficțiune, în special în scenariile care implică călătoria în timp. În plus, operele de ficțiune care implică puncte de la care povestea diferă în timp datorită unui eveniment aparent minor, ducând la un rezultat semnificativ diferit față de cazul în care nu ar fi avut loc aceea divergență, sunt un exemplu de efect fluture. Teoria haosului și sensibilitatea dependenței față de condițiile inițiale au fost descrise în literatura de specialitate într-un
Efectul fluturelui () [Corola-website/Science/331768_a_333097]
-
-și asigura minimul avantaj, ca ocolirea flancurilor adversarilor, înșelarea inamicului și atacul prin surprindere. Într-o ocazie el a constrâns armata inamică franceză de 60000 de soldați, să se retragă și a cucerit ducatul de Brabant (astăzi Belgia), cu pierderi minore de 80 de oameni. Chiar și în timpul celor mai crude și sângeroase bătălii, nu s-a îndepărtat de oamenii săi, și-a condus personal soldații cu un curaj imperturbabil, ceea ce a provocat admirația tuturor. Marlborough a fost un inovator și
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
din New York. Și-a continuat carieră că tenor de concert, cu un repertoriu ce include "Missa Solemnis" de Beethoven și recvieme de Verdi, și . Primul său concert la din New York a avut loc în 1993, cu "Great Mass în C minor" („Marea Misa în Do minor, K. 427”) de Mozart, fiind acompaniat de "American Symphony Orchestră" („Orchestră Simfonica Americană”). A cântat apoi partitura de tenor solo în compoziția lui Georg Friedrich Händel "Mesia", la Centrul Simfonic Morton H. Meyerson, cu Orchestră
Fernando del Valle () [Corola-website/Science/331771_a_333100]
-
carieră că tenor de concert, cu un repertoriu ce include "Missa Solemnis" de Beethoven și recvieme de Verdi, și . Primul său concert la din New York a avut loc în 1993, cu "Great Mass în C minor" („Marea Misa în Do minor, K. 427”) de Mozart, fiind acompaniat de "American Symphony Orchestră" („Orchestră Simfonica Americană”). A cântat apoi partitura de tenor solo în compoziția lui Georg Friedrich Händel "Mesia", la Centrul Simfonic Morton H. Meyerson, cu Orchestră Simfonica din Dallas, în 1994
Fernando del Valle () [Corola-website/Science/331771_a_333100]
-
(greaca veche: Ἴφικλος ὁ Ῥόδιος, "Iphiklos ho Rhodios") este un personaj minor din mitologia greacă. Erou local al insulei Rodos din Marea Egee, el a fost conducătorul dorienilor care au pus capăt dominației feniciene din insulă. Episodul este relatat de Athenaios, în lucrarea sa "Deipnosophistai (Banchetul filosofilor)", care reprezintă o sursă literară relativ
Iphiclos din Rodos () [Corola-website/Science/331820_a_333149]
-
subit, la 29 ianuarie 1886, în timpul unei ședințe parlamentare, interpelându-l pe ministrul instrucțiunii și cultelor, Dimitrie Sturdza. După Nicolae Gane însă, a murit datorită ruperii unui anevrism la două zile după memorabila ședință. Petru Verussi este considerat un pictor minor; printre puținele picturi realizate de Verussi și care au fost păstrate se numără tablourile "Portretul lui Napoleon al III-lea", copie executată după tabloul lui în 1868, pe când se afla la studii la Paris, în prezent expus la Muzeul de
Petru Verussi () [Corola-website/Science/331836_a_333165]
-
început, folosea instrumentul mai degrabă melodic decât ritmic, sunetul fiind atât de neobișnuit încât grupul a căpătat repede faimă, fiind invitat să cânte în cluburi în care tinerii muzicieni nici n-ar fi avut în mod normal acces, fiind încă minori. Prin 1968-69, tânărul Jaco economisise suficienți bani pentru a putea să achiziționeze un instrument de calitate. În scurtă vreme însă, a constatat că acesta, un contrabas clasic, se degrada rapid, datorită umidității din Florida, apoi că nu prea corespundea cu
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
apropie de francezi. Înțelegând perfect situația, Châteaurenault nu se lasă încercuit în golf și îi conduce pe englezi în largul mării unde se înfruntă timp de patru ore. Bătălia din golful Bantry nu este decisivă. Cele două flote suferă pierderi minore, dar manevra a permis debarcarea trupelor și a proviziilor. Flota franceză se reîntoarce la Brest pe 18 mai. Flota anglo-olandeză a obținut la rândul ei un anumit succes. Pe 10 august 1689 amiralul George Rooke a transportat trupe din Anglia
Bătălia de la Beachy Head () [Corola-website/Science/331855_a_333184]
-
de Bruxelles. Restul campaniei în Flandra a fost relativ liniștită. Boufflers și-a reunit pentru scurt timp forțele cu cele ale lui Luxembourg, dar în august s-a întors în zona dintre Sambre și Meuse. După o serie de lupte minore, aliații și francezii s-au retras în luna octombrie în cantonamentele de iarnă: Luxembourg pe teren inamic, iar adversarii săi la Maastricht. Trupele din Hanovra s-au întors în patrie în timp ce trupele din Brandenburg și Lüneburg s-au sistemat în
Bătălia de la Fleurus (1690) () [Corola-website/Science/331863_a_333192]
-
lor armonice, procedeu întalnit și în Introducere și Allegro de Ravel. Tema b2 cuprinsă în măsurile 78-84 are un pronunțat profil ornamental, ce permite harpei să realizeze figurații ritmico-melodice, ce se desfășoara pe acompaniamentul orchestrei, ce oscilează între major și minor. La Animez (reperul 4) începe o nouă tranziție în care sunt suprapuse două tipuri de pedale: una ritmico-armonică la harpă și una armonică - acordul de do major al orchestrei - care realizează un diminuendo orchestral și dinamic. Refrenul (măsurile 93-108) revine
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
tema a1 augmentate ritmic, expuse de orchestră, în timp ce harpa are mers acordic, constituind o variațiune ritmică a temei orchestrei. În strofa a doua(măsura 154) orchestra cântă o pedală de re, în timp ce harpa desfășoară arpegii largi pe acordul de re minor cu sunete adăugate. Aceste arpegii sunt greu de realizat cu precizie și acuratețe, de aceea au fost căutate variante mai ușoare, prin realizarea sinonimiilor pe sunetele fa diez = sol bemol și si = do bemol. Se realizează o sonoritate puternică și
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]