6,394 matches
-
neamul, să regret că m-am născut în acest secol, să visez că sunt alb, în vreme ce sunt negru, să-mi resimt numele ca pe un blestem, să-mi detest apartenența la masculinitate sau la feminitate. Pot deci să nu mă împac cu hotarul pe care îl am și să-mi doresc un altul, după cum pot să contest prestigiul oricărui hotar: să repudiez sexualitatea în principiu și să resimt tentația androginului; să nu-mi priască nici un loc, să fiu distopic, mânat de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
interzise. Căci dacă omul poate rămâne la normalitatea unui destin, conformându-se gradului de libertate cu care a fost înzestrat, el poate, la fel de bine, să nu se conformeze lui, să-și evalueze greșit capitalul de libertate sau să nu se împace cu puținătatea lui. În această capacitate de a greși și în această incapacitate de a accepta rezidă posibilitatea maladiilor de destin. Iată de ce alături de sănătatea lumii, alături de toți aceia care - eroi sau umili, excelenți sau de rând - trăiesc în adevărul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
finitudinii. Dar în loc să fie muzealizat ca memento al unei esențe pierdute și ca argument pentru regăsirea ei, leneșul devine victima hărniciei fără repere. Desigur, leneșul nu se poate sinucide, pentru că, eliberat de tensiunea dintre veleitate și stază, el este veșnic împăcat cu sine. În schimb, el poate fi omorât pentru că ceilalți nu se împacă cu el, pentru că - turbulent al marii gălăgii - el aduce cu sine zvonul și sfidarea altei lumi. Erou al lumii repaosului (sub regnul căreia agenții destinului ar fi
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
argument pentru regăsirea ei, leneșul devine victima hărniciei fără repere. Desigur, leneșul nu se poate sinucide, pentru că, eliberat de tensiunea dintre veleitate și stază, el este veșnic împăcat cu sine. În schimb, el poate fi omorât pentru că ceilalți nu se împacă cu el, pentru că - turbulent al marii gălăgii - el aduce cu sine zvonul și sfidarea altei lumi. Erou al lumii repaosului (sub regnul căreia agenții destinului ar fi declarați bolnavi), leneșul este bolnav numai prin relativitatea sistemului de referință. Acest aristocrat
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și al lui Paul Déroulède, pe care Iorga îl califica drept "naționalist"69; și al demonstrațiilor periodice la statuia Strasbourg. Era perioada Antantei Cordiale franco-ruse, cu care Iorga, ca supus al unui rege din dinastia Hohenzollern, nu prea s-a împăcat. Odată, un student francez impertinent l-a întrebat: "De ce nu vă lăsați anexați de ruși?"70. Dintre toți profesorii lui de la școală, Iorga a fost într-o oarecare măsură impresionat de profesorul Duchesne care, împreună cu profesorul Gabriel Monod, a editat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
într-o relativă izolare. Ironia soartei constă în faptul că dușmanii lui cei mai înverșunați erau colegii lui din domeniul literaturii și al politicii naționaliste care încălcaseră principiile naționalismului său cultural. Iorga n-ar fi acceptat în veci să se împace cu Iuliu Maniu, liderul național țărănist sau, cu atît mai puțin, cu liderul populist Constantin Stere. Ura lui pentru Corneliu Zelea Codreanu, Căpitanul Gărzii de Fier, și pentru scriitorii moderniști ca Tudor Arghezi era fără margini. Nu putea să-i
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga a devenit liderul mișcării literare care a preluat numele revistei literare "Sămănătorul". El scria în 1933 "În articolele mele (din "Sămănătorul") mi-am exprimat credința pe care mi-o voi păstra toată viața". Ca și Kogălniceanu, Iorga încerca să împace tradiția cu evoluția. Sămănătorismul a avut o influență incontestabilă asupra literaturii române. Eugen Lovinescu l-a numit "marele cimitir al literaturii române"148. Sămănătorismul nu a avut o viață lungă, dar i-a furnizat lui Iorga standardele critice pentru tot
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lăsat impresionat nici de intelectualul democrat maghiar dr. Oszkàr Jàszi, care propunea o politică conciliantă față de naționalități, nu maghiarizare forțată. În 1913, atunci cînd Partidul Socialist Maghiar a propus soluții de stopare a maghiarizării, Iorga a reacționat imediat: "Te poți împăca cu moartea o singură dată, atunci cînd îți dai duhul"205. Iorga nu nutrea nici o animozitate personală față de unguri. Atunci cînd aceștia au adus din Turcia trupul eroului lor național, Francisc Rákóczi, Iorga remarca: "Ungurii nu l-au uitat nici
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
speranțe sincere atît de crud înșelate ca acelea înșelate de regimul Averescu. În deschidere, alegerile care s-au ținut au fost la fel de corupte ca și celelalte. Drept urmare, Partidul Poporului al lui Averescu a cîștigat fără probleme alegerile. Pentru a-l împăca pe Iorga, i-au rezervat un loc la Ismail, unde a fost ales pe merit. Prima acțiune a guvernului a fost desființarea Consiliului Dirigent din Transilvania 46. Consiliul Dirigent nu era doar puțin răspunzător de eșecul experimentului democrat, iar eșecul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ca pe roate în cadrul regenței. Așa cum îi explica lui Iorga patriarhul: Lucrurile nu merg bine în țară pentru că prințul Nicolae fumează țigări de foi și se ceartă cu Sărățeanu; iar eu, ca preot, nu pot decît să încerc să-i împac"205. Iorga a luat deschis poziție împotriva regenței, considerînd-o "dăunătoare"206. Întrucît clanul Brătianu deținea încă puterea, din decembrie 1927 pînă în noiembrie 1928, prim-ministru a fost Vintilă Brătianu. În vara lui 1927, Mihai Manoilescu, un economist renumit, care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dintre regenți) era ocupat cu amanta sa, dra Doleti Dumitrescu. La sosirea lui Carol, fratele lui l-a primit cu brațele deschise. Guvernul Național-Țărănesc a fost de acord cu întoarcerea lui Carol cu trei condiții: să respecte Constituția, să se împace cu Regina Elena, iar madam Lupescu trebuia să rămînă în străinătate 7. Forțele Armate nu reprezentau nici un obstacol; ofițerii mai tineri, cum erau coloneii P. Teodorescu, Gavrilă Marinescu și alții, așteptau cu nerăbdare întoarcerea lui Carol, sperînd poate să fie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Carol, care fusese de acord cu cele trei condiții ale lui Maniu. Maniu nici nu dorea să riște declanșarea unui război civil. La București, i-a declarat încă o dată lui Maniu intenția sa de a respecta Constituția, de a se împăca cu prințesa Elena și de a nu permite revenirea în țară a Magdei Lupescu. Poate că gîndea (ca și Henric IV al Franței) că, dacă Bucureștiul "nu merita o liturghie", merita măcar o promisiune sau două. Cînd a văzut, după
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Carol: "sper că acela care se întoarce este vechiul prinț Carol, iar în privința celuilalt prinț Carol, nu vreau să-mi aduc aminte de el"24. A continuat să-și exprime speranțele inutile că regele Carol și prințesa Elena se vor împăca. Deși Iorga păstrase relații bune cu amîndoi, Carol și prințesa Elena au vizitat separat școala de Vară a lui Iorga de la Vălenii de Munte, în vara lui 193025. Între timp, criza se accentua. Sinteza analizei făcute de Iorga vieții și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de la Versailles. Dar nu avea să fie așa. În primăvara lui 1937, Chamberlain, arhitectul împăciuitorismului, a devenit prim-ministru al Angliei. Iorga sprijinea politica conciliantă a acestuia cu unele rezerve, deși era gata să facă foarte multe sacrificii ca să-l împace pe Hitler atîta vreme cît nu i se cere României Mari să facă vreun sacrificiu. "Chamberlain vine din altă epocă", scria el, adăugînd că acesta crede că "dacă omenirea nu este bună, ea poate fi ademenită să devină bună" prin
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
C. Ilașievici: regele poate sprijini publicarea Istoriei românilor a lui Giurescu din propriile sale fonduri și nu din fondurile Fundației Regale, pentru că, în caz contrar, el nu va mai accepta nici o invitație la Palat. Gheorghe Brătianu a încercat zadarnic să împace lucrurile 178. De data aceasta, Iorga n-a mai avut noroc apelînd la tehnicile de forță. Nu numai că lucrarea lui Giurescu a fost publicată de Fundația Regală, dar acesta a fost numit administrator al tuturor fondurilor bănești ale Fundației
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
întîlni pe Traian Boeru, venisem să-l văd ca să-i pun doar o întrebare: "Cum a fost posibil, din moment ce Nicolae Iorga era un naționalist român atît de înfocat și adusese României servicii atît de mari, cum a putut Legiunea să împace asasinarea unui om de talia lui Nicolae Iorga cu naționalismul ei integral?" Răspunsul a fost revelator: "În timpul Revoluției Franceze, mulți oameni mari și mulți mari patrioți care aduseseră mari servicii Franței și Revoluției au fost uciși: Condorcet, Danton și mulți
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pericole pentru acordurile de pace, au fost Înăbușite energic. Securitatea rușilor era direct proporțională cu teritoriul aflat sub control țarist - trebuia ca armatele occidentale să nu poată atinge Moscova cu ușurință - și cu măsura În care locuitorii acestui teritoriu se Împăcau, de voie sau de nevoie, cu noul sistem. Exact aceleași erau calculele sovietice În 1945. Alexandru și miniștrii săi n-ar fi avut nimic de obiectat la memorandumul din noiembrie 1944 al lui Ivan Maiski, comisar al poporului pentru probleme
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
directă a comunismului real. Această ignoranță generalizată În ceea ce privește soarta Europei de Est contemporane, dublată de indiferența crescândă a occidentalilor, stârnea În Est uluire și frustrare. Problema est-europenilor (intelectuali și nu numai) nu era poziția lor periferică - soartă cu care se Împăcaseră de mult. Ce i-a durut după 1948 a fost dubla excludere: din propria istorie, din cauza prezenței sovietice, și din conștiința Vestului, unde intelectualii de frunte le ignorau experiența și exemplul. Scrierile est-europene despre Occident de la Începutul anilor ’50 au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era tipic parizian În obiectivele lui iconoclaste: scopul nu era importul de cultură În regiune, ci ruptura de convențiile teatrului - „să dăm din nou viață teatrului, artei colective... să-i redăm suflul, să-l eliberăm din pivnițe și ateliere: să Împăcăm arhitectura și poezia dramatică” -, scop care putea fi atins mai ușor departe de Paris, dar cu fonduri de la guvern și suport ministerial. În schimb, Într-o țară realmente descentralizată precum RFG, cultura și artele emanau direct din politica locală și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
trei lideri diferiți ca să-și revină după catastrofa din iunie 1983. Politic, partidul a trebuit să limiteze și să anihileze influența troțkiștilor și a altor activiști „duri” de stânga În fiefurile sale electorale (mai ales Liverpool). Sociologic, trebuia să se Împace cu gândul că nu a reușit să țină pasul cu preocupările și aspirațiile unei noi clase de mijloc, fără sprijinul căreia nu mai putea ajunge la putere: În prezent, aceasta depășea numeric baza electorală volatilă (proletari industriali și angajați din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prin analogie cu căderea În dizgrație a lui Hrușciov după umilința din Cuba). Dar, cu toate temerile lor, britanicii nu aveau ce să ofere ca alternativă la evenimentele din Germania și s-au resemnat. Mitterrand a fost mai greu de Împăcat. Mai mult decât oricine, francezii erau sincer tulburați de colapsul aranjamentelor familiare și stabile din Germania și din Întregul bloc comunist 4. Prima reacție a Parisului a fost Încercarea de a bloca unificarea germană - Mitterrand a mers până la a vizita
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost ostaș în armata Crucii lui Hristos, Legiunea Arhanghelului Mihail. Am purtat cămașa morții pe câmpul de luptă al tranșeelor, în furtunile din munți și în temnițele antihristului. Am urcat, am coborât și iar m-am ridicat. Sufletul mi-i împăcat. Acum, trupul meu nevolnic a obosit. Brațul, „înverșunat” altădată, nu mai poate cuprinde și înălța spade, dar vatra sufletului clocotește. Am fost surghiunit ani mulți și ruga mi-a fost zădărnicită. Rănile, încă deschise, nu mă mai dor și i-
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
leș murs l'heure des ombres me tente. ") par " L'heure des ombres m'entoure dans șes méandres. ", résultat de son travail interprétatif, est tout à fait poétique. Ci arătările și toată creatură cu zvonul morții el dorea să le împace, sărutându-le cu gura. (Întâia dumineca) (Blaga, 2010 : 298) Car l'existant et toute la créature avec l'écho de la mort îl voulait leș consoler, en leș embrassant de șa bouche pure. (Le premier dimanche) (Miclău, 1978 : 455) Afin de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
fi numit mai degrabă "adevărat" decât "adevăr". Calitatea adjectivală ar exprima deosebirea în ceea ce privește centrul de greutate : arta este substantival frumoasă si atributiv adevărată (adică nu este în conflict cu adevărul). În poemul său Ars Poetica (Arta poetică), MacLeish încearcă să împace cerințele frumuseții literare și ale filozofiei prin formula : poezia este "egală cu adevărul, nu adevărată"; cu alte cuvinte, poezia este tot atât de serioasă și tot atât de importantă ca filozofia (știința, cunoașterea, înțelepciunea) și are echivalența adevărului, este veridică. în pledoaria ei în favoarea
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
maladive, cu frumusețea perversă și insidioasă a răului, precum într-o compoziție ca Postmortem Laureatus. Sensul acestei transpoziții vizionare este și cel al unei idilizări a pânzelor sale și a regăsirii unui ținut arcadic în care domnește un hedonism estetizat, împăcat cu el însuși, netulburat de imixtiunea sfârșitului, care există până și în Arcadia, decelabil în tablourile lui Poussin cu această temă425. "La cea de-a doua expoziție a Tinerimii artistice spuneam că talentul lui Kimon Loghi se află la o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]