6,950 matches
-
cumpărasem și poate fusese activat de timer-ul automat. Robby se uitase la filmul ăsta noaptea trecută când Jayne și cu mine serveam cina în vecini și probabil nu scosese discul. Dar când am deschis player-ul, nu era nici un disc înăuntru. M-am zgâit din nou la televizor, confuz. Am luat telecomanda și după ce am apăsat pe INFO, am văzut că filmul rula pe canalul 64, o stație locală. Dar când am căutat în ghidul TV, filmul nu era programat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se dezvăluia era de aceeași culoare ca cea a casei în care crescusem. Avea aceeași culoare ca în Valley Vista din Sherman Oaks. Această constatare m-a lăsat orb pe moment, apoi convingerea mi-a revenit. M-am retras rapid înăuntru, mergând direct în sufragerie. Luminile n-au pâlpâit de data asta. Au rămas aprinse. Acum am realizat ce mă deranjase în privința mobilei și mochetei: scaunele și mesele și canapelele și lămpile erau aranjate exact așa cum fuseseră aranjate în sufrageria casei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
verandă să stau pe scaun. Când cerul deveni un imens ecran alb, m-am uitat în sfârșit spre casă cu privirea mea de insomniac, în timp ce locatarii de-abia începeau să se trezească. Blândețea neutră a exteriorului contrasta cu ceea ce zăcea înăuntru și n-avea nici un sens să mă întorc, deși am simțit ceva care mă atrăgea într-acolo, un soi de forță care mă împingea să reintru. Zâmbetul liniștitor nu mai avea nici o putere. Eram din plastic. Totul era drapat. Obiectivitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vorbind deja pe celular. Rosa feliind o pară (imaginați-vă felierea unei pere în acest moment - eu nu pot). Apoi Marta a adus-o jos pe Sarah care avea în mână un buchet de violete și Victor se plimba încet înăuntru și în afara camerei aglomerate și Robby apăru curând în uniforma Buckley (pantaloni gri, cămașă Polo albă, cravată roșie, sacou bleu cu grifonul pe buzunarul de la piept), mișcându-se imponderabil prin bucătărie. Totul era atât de calm și de alert. I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
puteam sta nemișcat, dar am așteptat pe scaunul acela de pe verandă până ce familia mea a dispărut din bucătărie și-am auzit Range Rover-ul demarând, iar în momentul în care stropitoarele automate s-au declanșat pe peluza din fața casei am fugit înăuntru. Am dat din cap a salut când am trecut grăbit pe lângă Rosa, care făcea curățenie în bucătărie, apoi era să mă ciocnesc de Marta chiar la ușa biroului meu - detaliile specifice ale conversației noastre nu mi le mai amintesc; singura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
îl repeta mereu, revărsându-i-se insistent de pe buze. Robby. Robby. Robby. Cineva bătu la ușa biroului și tata dispăru. Donald Kimball părea obosit și atitudinea lui interogativă de sâmbătă se evaporase; acum părea înfrânt. După ce i-am dat drumul înăuntru mă privi făcu un gest spre scaunul în care se lăsă să cadă după ce am încuviințat dând din cap. Oftă și se lăsă pe spate, ochii lui roșii scanând încăperea. Aș fi dorit să spună ceva despre vântul de adineaori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
însoți mireasma constantă a Pacificului. Vei ajunge la ușa ei și te vei opri pentru cu vei vrea s-o deschizi, dar după ce o vei împinge inutil vei renunța și atunci te vei duce în dreptul ferestrei și te vei uita înăuntru, (pentru că ar trebui să fii cu mult mai curajos decât de simți în stare) și computerul din camera ei va fi singura sursă de lumină, iluminând un teanc de hârtii, pachetele de Marlboro pe care le fumează, lampa de campanie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
atât de flagrant cu asprimea care o desfigurase înainte ca nemișcarea să pună stăpânire pe încăpere, transportând-o într-un alt loc. Era paralizată, transpusă de ceea ce recunoscusem. Am rămas în genunchi, mâinile noastre înlănțuite. Ne trăgeam unul pe celălalt înăuntru. Un moment firav de contra-viziune, spre confort. De parcă ar fi trebuit să traversezi o lume ca să ajungi acolo. Ceva s-a descătușat în mine, iar privirea ei de remușcare sugera un viitor. Dar - și am încercat să blochez acest gând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ei să facă. Marta tocmai se prezenta lor. O priveau foarte serios. Iar apoi o scenă a prins să se deruleze de la sine pe peluză. - Dacă nu există geamuri sparte și toate ușile sunt încuiate, atunci chestia trebuie să fie înăuntru. Răspundeam propriilor mele întrebări. - Domnule Ellis, n-am găsit nimic în casă. Alt ofițer apăru și întrebă, cu un scepticism puțin disimulat: - Domnule Ellis, ați putea să ne dați o descriere a acestui intrus? M-am cutremurat. Mai târziu, scriitorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Era mai înalt acum, am remarcat, și avea părul scurt și deși purta ochelari de soare l-am recunoscut imediat. Îmi țineam răsuflarea. L-am urmărit în timp ce se îndrepta nehotărât spre intrare. Proiecta o umbră - asta e o dovadă certă. Înăuntru fiind mă reperă și se apropie sigur de sine spre masa la care tremuram tot. Întreaga lume se-auzea în surdină. M-am prefăcut preocupat să desfac hârtia în care era învelit hamburgerul, apoi l-am dus la gură și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Peste puterea de asimilare a omului. Ce forță de iradiere poate să conțină un loc ca acela, care adună zeci de mii de tablouri inestimabile? Privit în infraroșu, Muzeul Prado trebuie că emană o aură densă în jurul său. Aflându-te înăuntru, simți foarte clar asta, pentru că interacționezi cu acele câmpuri de energie inefabilă. Te marchează și apoi te strivesc. Nu este doar charisma artistului care s-a conservat, peste timp, în fibra tablourilor. Te asaltează o imensă umanitate, o lume dispărută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
iscoditoare din spatele ramelor groase ale ochelarilor, apoi îți cere pe un ton imperativ să-ți declini identitatea și să-i spui numărul odăii, ca pe un cifru pe care nu ai voie să-l greșești dacă mai vrei să rămâi înăuntru. Atmosferă de angoasă tulbure, insidioasă, măcinând nervii unui om normal, și mai ales ai unui intelectual cu ceva lecturi la activ, a cărui vulnerabilitate psihică se hrănește prin accesul la o memorie culturală de o ambivalență discutabilă. Aceste „achiziții” literare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Turismului israelian la intrarea în oraș, deasupra unei imense porți de fier culisante, Peace be with you cu un tupeu stupefiant -, creștinii nu sunt admiși decât în grupuri organizate; în afara câtorva excepții, pe care le numeri pe degete, cei consemnați înăuntru nu mai pot ieși. Tot așa cum musulmanii de mai puțin de cincizeci de ani și femeile de mai puțin de patruzeci și cinci nu se pot duce vinerea la moscheea Al Aqsa din Ierusalim, situată la numai opt kilometri distanță
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
se usca lenjerie, ca la Neapole. Geamuri sparte, ferestre cu grilaj, deșeuri, fiare vechi. Un WC cu ușa batantă pe palier. Dominând această șandrama parcă gata să se prăbușească, o gheretă ultramodernă, prevăzută cu termopane și împrejmuită cu sârmă ghimpată; înăuntru, în fața unui perete plin cu ecrane video, un gardian cu kippa tocmai termina de controlat camerele de supraveghere instalate pe scări și pe străduța în pantă. De fapt, nu atât neverosimila amestecătură de cocioabe aflate în dispută te pun pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mașina lui a fost incendiată. Totul e relativ. Ierihon, ce de ecouri!... "când cornul de berbece va răsuna..." De șapte ori în jurul cetății, iar în a șaptea zi, când se crăpă de ziuă, zidurile se prăbușiră și poporul dădu năvală înăuntru, urmându-l pe Iosua... Da, ce poate fi mai plin de vrajă ca acest nume biblic, hugolian, nervalian, mirosind a șofar și a anatemă, scâncet al sufletului și țipăt al fugarilor? Și ce poate fi mai dezolant, mai frust ca
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
semneze, cresc și profilează asemeni excrescențelor cornoase, bătăturilor și verucilor de pe un trup care îmbătrânește. Dincoace de Cedron, în partea de jos a grădinii Măslinilor, "bazilica Agoniei, zisă a tuturor națiunilor" a fost construită pe domeniul de tristă amintire, Ghetsimani. Înăuntru patrulează un franciscan corpolent și suspicios, poate pentru a-și marca teritoriul. Din acest loc pleacă, în seara Joiei Mari, pelerinii în procesiune pentru a urca pe Via Dolorosa. Ultima ca dată, pentru că, de fapt, sunt două: cea adevărată (istoricește
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
alimenta conversațiile de dimineață și de seară, lucrările cartografilor (în Israel, o hartă rutieră e perimată, de regulă, după trei ani), și migrena automobiliștilor (în fiecare lună se inventează noi itinerarii). Pentru toți cei vizați de împrejmuire, fie ei închiși înăuntru, adică incluși, sau opriți în afara ei excluși această nevroză face din cel înzidit un obsesional și din înziditor un paranoic. Voi putea trece oare? Dar dacă dau peste un baraj volant? La ce oră închid? Pe unde s-o iau
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
aprilie, maiu, iunie, iulie, septembre, octombre, noembre, decembre, s). păreche, părete, rătezat; a spăria; a înveli. t). ușă, coajă; cenușă, îngrașă, cenușăreasă, încrucișător. u). același, totuși, iarăși, însă aș! aș merge. v). înec, înot, înainte; înnegrit, înnoptat, înnădit. înapoi, dinăuntru, înăuntru; înmulțit; înmormântat; înmărmurit. z). bătrânețe, frumusețe, însă și bătrâneță și frumuseță. acurateță, politeță, tristeță, gentileță, naturaleță, stricteță. x) cuprinde; cutropi, încunjora, măsura; și cotropi, înconjura; batjocură, batjocuri și batjocori. y) supt, dedesupt subțire. w) adaos; repaos; haos (admise) însă adaus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nord etc. etc. * Muzeul Tretiacov, galeria Statului Vizităm cătră amiază muzeul orășenesc, întemeiat de doi cetățeni moscoviți, frați, încă de multă vreme. În fața clădirii, astăzi, se înalță un impozant monument al lui Stalin în granit roșu dintr-o singură bucată. Înăuntru pictura și într-o măsură mai mică și sculptura sunt reprezentate prin opere de samă unele realizări din veacul X-XV altele mai noi au un interes mai mult istoric întrucât, în dezvoltarea lor, urmăresc evoluția picturii apusene. Din al XIX
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care lămurește puterea și politica marelui domn. El a fost un mare colonizator de oșteni. Toate locurile pustii, adică fără proprietar, erau de drept ale domniei și domnul coloniza pe ele oșteni-plugari. Aceștia au format puterea de neînfrânt a domnului, înăuntru și în afară.” P. P. Panaitescu îi mai numește pe cei care îi colonizează domnul și “curteni”, “răzeși de oaste”. În realitate, Ștefan a dat în timpul domniei sale de 47 de ani doar 10 privilegii în care este vorba de dăruirea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și sacru”. Dinamica acestui dialog revelează structuri mitice universale, a căror ipostază se îmbogățește cu sensibilitatea artistică specifică limbii românești. Teamă și fascinație pare a fi definiția unanim acceptată pentru sacru. „Numinosul presupune o anumită distanțare, o conexiune slabă între înăuntru și înafară” și, de aceea, numai potențialii inițiați vor descoperi calea către sacru. Pentru a-l percepe, dar mai ales pentru a-l descoperi și pătrunde în el este nevoie de „un raport specific al subiectului cu lumea, care pune
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sacră aduce în lume simboluri ale belșugului promis, figurat de etaloane sociale convenționale: „Casa lui Bucățică - nu casa părinților lui, că el avea alta - era un bordei urât la înfățișare și vechi, băgat în pământ; dar când intră fata dulgherului înăuntru se cruci: bogății nenumărate, frumuseți de-ți luau vederile, aurării, pietrării...”. Nerăbdarea revelației provoacă refluxul magicu¬lui, semnele imixtiunii în fenomenal fiind șterse odată cu plecarea neofitului în călătoria de ispășire: plecă cu inima amărâtă, blestemând ceasul în care deschisese gura
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
masă unde să mănânci, un pat unde să te odihnești. Te sprijini atunci și mai mult în bastonul tău de călătorie, îți tragi mai sus rucsacul, și mergi mai departe. Iți privești bocancii și-i vezi buni, rezistenți, chiar - dacă înăuntru picioarele îți sunt fierbinți și te dor îngrozitor și mergi mai departe. Iți mai aplici o porție de voltaren, să nu mai simți tălpile și mergi mai departe. Din convingere, sau măcar din orgoliu, continui, și asta este foarte important
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
să ne dăm înapoi în fața canaturilor ușii, cu zgomot trântite de pereți; ieșeau vreo trei-patru soldați cu cizme mari care cărau un cufăr și niște geamantane, urmați de un tânăr ofițer, soțul sau poate o rudă a doamnei... Intrăm, totuși, înăuntru în timp ce uluiala făcea loc panicii... în camera mare totul era pe dos; nimic nu era la locul ei. Copiii se precipitau în mijlocul camerei spre movila mult mărită de jucăriile scoase din dulapurile acum larg deschise și golite de toate cele
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
8.Una cruce mică de mână ferecată. 9.2 engolpioane sculptate (unul cu lanț). 10.3 perechi nicehle. 11.7 potire. 12.Una cruce. 13.Un vas pentru stropit, cu Botezul Domnului figurat, argint aurit, cu mai multe obiecte mici înăuntru. 14.Un alt vas pentru stropit mai mic. 15.Una cutie argint pentru Sf. Masă. 16.Două cădelnițe. 17.Un disc cu tacâmul lui. 18.50 candele. LADA No. 2 1.15 candele. 2.Un potir de la Govora. 3.Un
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]