7,005 matches
-
de nimeni, căci părinții erau plecați la servi ciu. Daniel simțea cum o toropeală plăcută îl furnică prin vine, iar bunica vorbea și, din cînd în cînd, își aranja flaneaua întinsă peste rotunjimile obișnuite la orice femeie de la o vîrstă încolo. În scurt timp, ajun gea inevitabil la episodul cu bunicul. Într-o vacanță deci, în gară la Titu, se întîlnise cu viitorul ei bărbat, Puiu Bădescu. Acesta, proaspăt învățător, fusese atras de uniforma fetei, o frumusețe, nu alta, cu gulerul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cu ea așa cum procedase moșu’ cu dușmanii (moșu’, cuscrul ei din Ardeal, îi povestise nepotului că în război avea o lance legată de șa și că-i lua, astfel, pe nemți din fuga calului, ca în frigare). De la o vîrstă încolo însă, băiatul se cumințise în mod neașteptat. Apoi, și bunica începuse să-l pri vească altfel. Din cînd în cînd se mai mira că Daniel se făcuse ditamai bărbatul, el, care fusese crescut de cînd era atî tica în brațele
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
care începuse să stîrnească invidia vecinilor. Prin pereții subțiri de be-ce-a se auzeau din alte părți certuri sau diverse alte lucruri, dar vocea bunicii le acoperea pe toate. Afară era un zbucium perma nent, cu mașinile care treceau încoace și-ncolo ; în sufragerie, în schimb, întîlneai o oază de liniște. Cîte o muscă mai bîzîia din cînd în cînd și trecea în grabă printre cei doi, dar nu era deloc luată în seamă. Firele de praf se așterneau implacabil peste mobile
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în picioare. Nici un alt bar sexy nu mai era ca ăsta. Parcă pluteau printre mese ! Cu balcoanele împungînd vitejește și cu fustițele flutu rînd în vînt peste popourile lor rumene și încordate, fetele ăstea făceau toți banii. Zburdau încoace și-ncolo ca niște juninci urmărite de tăurași focoși. Ei le urmăreau doar cu privirile... „Piff !“ Chelnerița asta era dată dracului ! Pusese ochii pe el. și era bunăăă, foc ! Dădea rotocoale largi printre mese, se mai oprea pe la vreun client, mai ducea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Preda, care a fost la vernisajul expoziției mele personale de la București, Teatrul Nottara, și scria într-un ziar, pe data de 2 aprilie 1993 un articol cu titlul „Un naiv aproape de suprarealism”. Detalii din cuprinsul acestui articol voi da mai încolo, când voi scrie despre acea expoziție. Tematica suprarealistă a apărut din nou întâi la pictorii naivi iugoslavi, iar cu timpul a fost abordată și de pictorii naivi din România. Ca elemente specifice legate de tematica suprarealistă, se pot găsi de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
două. Unii nu înțeleg rostul cărților pe lume, alții se fac că nul înțeleg și cu toții se bucură atunci când îi găsesc literaturii o utilizare pe măsura lor. Cum spuneam, lucrul acesta sa întâmplat și se va întâmpla și de-acum încolo, pentru că lumea nu a dus niciodată lipsă de proști și de ticăloși. Nu contează că de fiecare dată va fi cineva care va încerca să le explice cum e cu literatura și că sunt întro mare eroare. Nu asta îi
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pania electorală se dedau la bastonade, dar asta nu le împiedică, după alegeri, săși de mâna peste țară, ca altădată soarele și pionierii. Corneliu Vadim Tudor și Gigi Becali își aruncă unul altuia înjurături la greu, dar, de la un moment încolo, îi vedem pe amândoi în mare amor, ca doi porumbei care stau cioc în cioc. În fine, pe Ion Cristoiu îl știm ca făcând parte din neobositul trio antibăsescian Gâdea- Stan-Cristoiu, care nea ofe rit spectacol seară de seară în
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
rolul tânărului aceluia bâlbâit, Billy Bibbit, care se sinucide spre final. Asta se întâmpla pe vremea lui Ceaușescu, iar Bleonț era foarte tânăr și foarte bun. Apoi lam văzut în multe roluri care pot fi considerate antologice. De la un moment încolo, însă, cariera artistică a lui Claudiu Bleonț a început so ia accelerat la vale. Ultimul rol bun în care lam văzut a fost cel din 1995, în filmul O vară de neuitat de Lucian Pintilie. Apoi, în opinia mea, Bleonț
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
la urmă Îl umple cu sînge. Chiar sîngele său. Am descoperit În apropiere un lac; năpădit pe maluri de stufăriș, cu apa Înverzită somnoros și mirosind a plantă putredă. O barcă singură cu un pescar se tîrăște În marginea stufărișului; Încolo, Între pereții săi vegetali, lacul pare incinta unui templu ruinat. VÎntul sună uscat printre trestii, dar nu Încrețește apa deloc, contribuind la această atmosferă de realitate saturată de timp. Nuferi ușor tumefiați de căldură Încurcă barca; În apă umbrele se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În aer după ritualul cunoscut. O fată Înaltă și osoasă, cu atitudini cam băiețești și ochii verzi-apoși, de o ciudată neutralitate, pe care am mai văzut-o pe aici, stă sprijinită de o stîncă și desenează. Prietenul ei pescuiește alături. Încolo nu e nimeni În golf. În curînd, ploaia Îi va alunga, probabil, și pe ei. Îmi aduc aminte de cel Înecat ieri; iată că marea l-a uitat; nici măcar o picătură de sînge nu se va agăța de trupul Afroditei
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
-l caute pe maur și să-i dea câteva lovituri de pumnal pentru cele spuse. Luptă mult cu această dorință, neștiind ce să facă. Maurul, care o luase înainte, îi spusese că merge într-un sat care era ceva mai încolo, aproape de drumul mare, fără a fi străbătut de acesta. 16. Așadar, fiind obosit să tot chibzuiască la ce-ar fi mai bine de făcut și neștiind ce cale să apuce, luă următoarea hotărâre: va lăsa catârul să meargă liber până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nestrămutată de a duce la capăt ofranda făcută și tot ce am oferit. 16. Duminică ș17 februarieț - La rugăciunea obișnuită, fără a simți mijlocitorii și nici vreo altă persoană, la sfârșit simțeam multă căldură și savoare, iar de la jumătatea ei încolo, primind mult belșug de lacrimi pline de căldură și savoare lăuntrică, neprimind nici o pricepere, am considerat lucrul dus la bun sfârșit și mi s-a părut bine primit de Dumnezeu, Domnul nostru. Ridicându-mă și întorcându-mă să pregătesc liturghia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
spuneam cu multă evlavie și cu mult har călduros, iar mai apoi, părea că șsufletulț se luptă, ca focul cu apa, cu niște gânduri. A PREASFINTEI TREIMI 22. Sâmbătă ș23 februarieț - La rugăciunea obișnuită, nu de la început - ci de la jumătate încolo - am aflat multă evlavie și desfătare sufletească, cu niște crâmpeie de limpezime strălucitoare. La pregătirea altarului, venindu-mi Isus în gând, șam simțitț atracție să-L urmez, părându-mi în mod lăuntric că, fiind El capul Societății 1, este mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mai multă evlavie, ca și spre lacrimi, și doream, dar nu vedeam nimic din trecut cu privire la împăcare. În capelă, o evlavie foarte liniștită, iar la pregătirea altarului crescând cu anumite simțiri sau mișcări noi ca spre a lăcrima; și mai încolo, și când am îmbrăcat veșmintele și, mi se pare, și în alte momente trecute, gânduri și cugetări despre ce dorea Preasfânta Treime să facă din mine, și anume, pe ce cale să mă conducă, iar eu cugetam la felul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
-o la sine și arătând a fi aceeași șființă dumnezeiascăț. A PREASFINTEI TREIMI 25 șbisț. Vineri ș7 martieț - La rugăciunea obișnuită, începând cu multă evlavie și, cu toate că aș fi voit, neizbutind să cresc în evlavie, privind în sus. De la mijloc încolo, deosebit de mare și neîntreruptă evlavie, cu multă limpezime strălucitoare, caldă și foarte suavă, și care nu a contenit nici după rugăciune; apoi, în timpul rugăciunii pregătitoare, șm-am simțitț cu spiritul liniștit și recules, la fel în capelă. Apoi, îmbrăcând veșmintele, noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
șapropiereț nu aflam nici evlavie, nici alt fel de viziune, având șdoarț pentru câteva clipe priceperea sau viziunea Preasfintei Treimi și a lui Isus. A LUI ISUS 28 șbisț. Luni ș10 martieț - La rugăciunea obișnuită, multă evlavie, îndeosebi de la jumătate încolo. Înaintea rugăciunii pregătitoare - o nouă evlavie cu un gând sau judecată că ar trebui să merg sau să fiu ca un înger pentru slujirea de a spune liturghia, și șgândul acesta s-a însoțitț cu o suavă pornire de lacrimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
aflam evlavie și tămăduire pentru a nu-mi abate așa ușor atenția de la ceea ce era cuvenit, de-a lungul întregii liturghii. A DUHULUI SFÂNT 30 șbisț. Miercuri ș12 martieț - De-a lungul întregii rugăciuni obișnuite, multă evlavie, iar de la mijloc încolo, aceasta a devenit limpede, strălucitoare și ca și cum ar fi fost călduroasă. În capelă, pentru că cineva a coborât scările repede, nu puteam spune liturghia și, întorcându-mă în odaie pentru a mă aduna, m-am recules cu lacrimi; și mergând în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lor, socoteam totul ca fiind încheiat, fără a mai căuta nici liturghii nici vreo altă vizită, ci de a pune capăt în această zi. SFÂRȘIT 1. După ora a nouăsprezecea 2, așezându-mă să mănânc, șdarț și ceva știmpț mai încolo, ispititorul nu mă făcea să mă îndoiesc, ci voia să mi se pară că mă îndoiesc; i-am răspuns pe loc, netulburat câtuși de puțin, ca și cum aș fi fost înaintea unui lucru deja învins: „Treci la loc!”; o confirmare prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
tu, te rog fă-mi o favoare! - Bine, te ascult. În aceeași clipă proprietara ieșise din casă să-l întâmpine. Carlina o întrebă: - Vă este cunoscută persoana? - Da, bineînțeles. Locuiește la fiica mea, tot pe această stradă, câteva case mai încolo, vreo patru-cinci. - Imposibil, e de necrezut. L-am mai întâlnit pe acest individ. În timpul discuțiilor celor doi, Carlina înțelese că fiica proprietarei nu se afla în localitate. Acum avea să locuiască sub același acoperiș cu ea. Era prea de tot
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pleci cu Dumnezeu în gând. Nimic nu avea mai multă valoare în clipele acelea decât viețile lor care fuseseră puse într-o mare primejdie. Din mai multe puncte de vedere s-a dovedit că Dumnezeu îi ajutase. Așadar, de aici încolo începea o nouă poveste de viață pentru fiecare. Păreau săraci și umili, singurul lucru de preț pe care-l aveau era doar prietenia lor. Vântul sufla la fel de tare, necruțător ca și atunci când se încumetaseră să traverseze râul, făcând situația în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
aminte de o anumită perioadă din viața ei când se simțise ca o gâscă rătăcită de cârdul ei iar acum se întorcea unde îi era locul. Anândoi fuseseră luați de valurile vieții, căutând un sprijin unul în celălalt. De acum încolo se puteau număra printre învingători și nu printre învinși. Vântul adia prin arburști răcorindu-le pieptul de căldura de afară. Păsările tăcuseră. Era prea întuneric săși mai ia zborul sau să ciripească. Trecură la planul lor inițial să nu-i
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tu procedai la fel și nu am vrut niciodată să amestec trecutul cu prezentul așa că i-am interzis într-o zi să îmi mai aducă flori. Avea un suflet minunat, formidabil. Nu mi-ar fi spus niciodată dă-te mai încolo. Am vrut să îl ajut. Avea nevoie de mine. Apoi ne-am acomodat unul cu altul. Atâta tot. Ruptura adevărată care s-a produs între noi a fost după ce un specialist l-a consultat medical și i-a scris diagnosticul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de greu astăzi să distingem cât anume a fost viciat și cât a fost vicios de la bun început. Da, domnul Bebe este o odraslă a epocii de aur. Și încă una care ne va mai bântui o vreme de acum încolo. Teatrul, filmul și povestea cu realismul (dialog cu Liviu Ornea) Alex. Leo Șerban : Dragă Liviu, știu că ”pe vremuri” (și ce vremuri !) erai un cinefil asiduu : ne-am întâlnit de câteva ori, dacă nu mă-nșel, la vestitele cozi de la
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cu „cu două aripi eșite spre stradă, cu o scară mare ce suia la corpul central de legătură..... În față un avuz și plopi înalți ..... Ne simțeam mici pe lângă această școală mare, cea mai înaltă școală din Huși. Ceva mai încolo altă clădire în un rând; acolo erau clasele, căci în casele cele mari erau dormitoarele și locuința direcorului, sălile de meditație și reflectorul, adică sala de mâncare”. Localul Seminarului, revenit Gimnaziului „Anastasie Panu” și Școlii de cântăreți bisericești înființată în
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
pe culoarul din mijloc al șoselei. Trec prin fața mea ultimele case de la marginea orașului, frumos lucrate, unele cu etaj: niște vile mici și cochete. Urmează un spațiu gol, arat de astă-toamnă, apoi trecem pe lîngă stația de benzină. De-acum încolo, pînă la combinat, cale de vreo opt-nouă kilometri, autostrada va tăia în două cîmpia lată, străjuită doar departe, pe stînga, de niște dealuri împădurite, prin care se sfîrșesc munții. Frumoasă priveliște, mai ales pîlcurile de brazi de pe coama dealurilor, adevărate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]