7,211 matches
-
vorbea monoton, cu voce blajină, plimbându-și mâna ușor pe capul băiatului ca într-o adiere caldă de vânt. Tudorel închisese ochii. Auzea ca prin vis vorbele bătrânului, din ce în ce ca venind de mai departe, transformându-se în șoapte calde, plăcute. Adormise. Pentru că nu mai avea putere să-l ducă în brațe, bunicul l-a așezat cu grijă pe bancă și a mers s-o cheme pe mama lui, să-l ducă în pat. Acolo, mama l-a învelit
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
atunci ajunseseră și ele. Nici nu lăsaseră bagajele jos. Bună dimineața...! Bună dimineața...! Gata cu totul? a întrebat Ilinca de cum i-a văzut. Bună dimineața! Gata suntem, fetelor! a răspuns Mia zâmbind. Ionuț se apropiase de Maria și vorbeau în șoaptă. La chemarea doamnei Mia au dus rucsacurile la portbagaj. Mamele le-au aranjat împreună cu ale lor și copii s-au urcat în mașină. Au ocupat canapeaua din spate. Mia s-a urcat la volan și Ilinca pe scaunul din dreapta. În timp ce
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
și pomișori tineri, mai apoi copaci mari, din ce în ce mai mari, pe măsură ce mașina înainta cu viteză redusă. Copii nu-și mai dezlipeau ochii de pe geam și exclamau cu plăcere, văzând așa bogăție de verdeață. Erau nerăbdători să coboare și făceau planuri în șoaptă. La marginea unei poienițe străjuite de copaci falnici, cu multe ramuri plini de frunze, doamna Mia a oprit mașina, alegând un loc la umbră deasă. Gata, copii! Am ajuns... Coborâm, ne luăm bagajele, păturile, alegem un loc cu iarbă, la
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
nebunie? Ea făcu o mișcare, parcă s-ar fi trezit. ― Ce-a fost asta? am întrebat-o șoptit, la ureche, temîndu-mă să vorbesc tare. (Sînt unele lucruri în iubire care nu se pot spune decât în taină.) Răspunse tot în șoaptă: ― Nu te bucuri că trăim? Am învins moartea... După un timp se întoarse și, trăgîndu-mi capul spre ea cu mâna, îmi mușcă buzele așa de sălbatic, încît era cât p-aci să țip de durere. Apoi rosti crispat la urechea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
încît m-am pomenit plângând în hohote. Ca și odinioară, în odăița scundă de la mansardă, când o cucerisem întîia dată tot cu ajutorul lacrimilor, am simțit și acum pașii ei care se apropiau șovăielnici, o mână care îmi mângâia părul. Apoi șoaptele ei îmi sunară în urechi, încet, ca o adiere! ― Taci... nu trebuie! Deși mina era gingașă iar șoaptele sfioase, în clipele acelea de crispare mi se părură monstruoase, sfidătoare, adevărate unelte de tortură. ― Lasă-mă! am strigat năbușit, dîndu-i la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
întîia dată tot cu ajutorul lacrimilor, am simțit și acum pașii ei care se apropiau șovăielnici, o mână care îmi mângâia părul. Apoi șoaptele ei îmi sunară în urechi, încet, ca o adiere! ― Taci... nu trebuie! Deși mina era gingașă iar șoaptele sfioase, în clipele acelea de crispare mi se părură monstruoase, sfidătoare, adevărate unelte de tortură. ― Lasă-mă! am strigat năbușit, dîndu-i la o parte mâna. Și continuam să plâng mai tare, mai înverșunat decât până atunci, de parcă aș fi fost
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și de aici în stradă. (Mi-aduc aminte că trăgeam cu nesațiu în piept aerul rece al nopții, ca un bolnav care se sufocase până atunci.) Pășind agale pe panglica trotuarului ca o pereche întîrziată, Alexa îmi destăinui aproape în șoaptă: ― Acum o oră și jumătate, pe când mă pregăteam de culcare, o infirmieră trimisă de Mihaela îmi aduse un bilețel: Sânt în spital, rezerva 81, vino urgent. Fug într-un suflet să văd ce s-a întîmplat? Am vorbit cu medicul-intern
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Această nepotrivire a închipuirii cu realitatea mă contraria de astă dată și-mi făceam reproșuri stupide în ceea ce privește lipsa mea de previziune. Extenuat de nemișcare, am trecut în hol. Alexa a venit după mine. Abia acum am întrebat-o (tot în șoaptă) deși acolo puteam foarte bine să vorbesc tare. (De ce în preajma morților oamenii vorbesc numai în șoaptă?) ― Cum s-a întîmplat? ... Se trezise în revărsatul zorilor. (Probabil că n-a dormit toată noaptea.) Slujnica a văzut-o scriind de zor. (Cui
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în ceea ce privește lipsa mea de previziune. Extenuat de nemișcare, am trecut în hol. Alexa a venit după mine. Abia acum am întrebat-o (tot în șoaptă) deși acolo puteam foarte bine să vorbesc tare. (De ce în preajma morților oamenii vorbesc numai în șoaptă?) ― Cum s-a întîmplat? ... Se trezise în revărsatul zorilor. (Probabil că n-a dormit toată noaptea.) Slujnica a văzut-o scriind de zor. (Cui o fi scris? ― asta e foarte important.) De dimineață a plecat în oraș, nu se știe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
tău. A semnat hârtiile. Te scoate de aici. Îl vei ajuta în atelier. — Și de ce mă scoate de aici? Ce înseamnă că e ziua mea? Ce înseamnă să urmăresc timpul? De ce m-ai dat? Nu țipam. Am întrebat-o în șoaptă. Era așezată în iarbă la fel de aproape ca Dumnezeu și mă dăduse. — Nu te-am dat, pentru că nu-mi aparții. L-am întrebat dacă te ia de aici și te ia. Fiind că aici vor muri oameni. Reabilitarea bunicului tău a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
o pasăre. Uneori e un pui de găină, alteori un uliu interior care mi se mocoșește prin jurul traheii. În intimitate. Abia se vede de afară. Nici atunci nu era prea evident. — Dac-am înțeles bine - i-am spus eu în șoaptă, uitându-mă la apă, ca să nu mă uit încă la el - niște bătrâni, cinci la număr, unul ești dumneata, al doilea e bogat, al treilea e olog, al patrulea cioclu, al cincilea nu mai știu ce, dar de fapt bolnavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
dar strănutam în neștire prin toată casa și mă zgâria în gât, totuși mă duceam seară de seară la evreul meu. După trei zile a început să tușească. La sfârșitul săptămânii următoare l-am înmormântat. Doamne - am spus eu în șoaptă - plezni-ți-ar ochii de scârbă când te uiți la mine. După chipul și asemănarea ta, ce? La îmormântare mi-a fost rușine să plâng și păream o ființă nerecunoscătoare, căci mi-a lăsat tot ce a avut. Numai eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
care le producea plantelor, au ajuns la urechea Zânei florilor, care, după o bună perioadă de timp de gândire, și-a dat seama că nu știe ce ar putea face împotriva unui astfel de copil și a apelat la Zeul șoaptelor care a sfătuit-o: -Am auzit, frumoasă zână, despre acea fetiță și m-am gândit, dar mai întâi să întrebăm Vântul. -Admir luminata ta gândire, de aceea mă bucur foarte mult că am reușit să te găsesc, pentru că eram sigură
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Vântul, pentru că fiind început de vară, plecase de pe acele meleaguri încă din aprilie și acum era pe unde își făcea intrarea Toamna. -Despre fetița care distruge florile, ce ai auzit pe acolo unde-ți călătorești aripile, Vântule? a întrebat Zeul șoaptelor. Noi am primit plângere din partea tuturor florilor de pe pământ, dar nu știm ce să facem și cum să facem... -Tu ești Zeul șoaptelor, iar tu Zâna florilor! Nu este așa? întrebă cu mirare Vântul. Din câte am auzit pe tărâmurile
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fetița care distruge florile, ce ai auzit pe acolo unde-ți călătorești aripile, Vântule? a întrebat Zeul șoaptelor. Noi am primit plângere din partea tuturor florilor de pe pământ, dar nu știm ce să facem și cum să facem... -Tu ești Zeul șoaptelor, iar tu Zâna florilor! Nu este așa? întrebă cu mirare Vântul. Din câte am auzit pe tărâmurile pe unde am umblat, această situație nu este pentru voi. -Dar pentru cine? întrebă precipitată Zâna florilor. -Am auzit că împotriva tuturor copiilor
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
este urmărită pas cu pas de către Tulpina neagră, dacă ați auzit cât de periculoasă este această plantă, și-a încheiat vorba Vântul. -Vai de mine! Poate să o omoare, zise Zâna florilor. -Eu nu cred, a fost de părere, Zeul șoaptelor. -Ba eu cred că da, a subliniat Vântul. -De ce ești atât de sigur? a întrebat Zeul șoaptelor pe Vânt. -Se spune că, ori de câte ori Narcisa dădea naștere unei copile, primăvara, Viorela le rupea, și Narcisa suferea de moarte. Viorela cea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a încheiat vorba Vântul. -Vai de mine! Poate să o omoare, zise Zâna florilor. -Eu nu cred, a fost de părere, Zeul șoaptelor. -Ba eu cred că da, a subliniat Vântul. -De ce ești atât de sigur? a întrebat Zeul șoaptelor pe Vânt. -Se spune că, ori de câte ori Narcisa dădea naștere unei copile, primăvara, Viorela le rupea, și Narcisa suferea de moarte. Viorela cea rea la suflet, rupea fără milă din corpul ei, al Narcisei. Toate Narcisele din lume s-au plâns
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
care s-a apropiat de acesta și l-a mai întrebat șoptit: -Am văzut că Trotinel te-a rugat să te apropii ca să-ți spună ceva la ureche ... Ce a șoptit? -Mi-a spus mai întâi să nu vorbim decât în șoaptă, apoi că ar fi spre binele nostru să ne aciuim aici, după această tufă să nu fim zăriți de făpturile care se adapă din apa izvorului. -Despre ce fel de făpturi este vorba și de unde știe el? -Spune că roua
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
întinsă la pământ, dormind profund. Când i-a văzut în această situație câinele s-a speriat și a început să mângâie fața lui Căiță, tremurând. La un moment dat au dispărut toți și a simțit o mână pe spinare auzind șoapte. -Stup, nu mai tremura atâta, pentru că suntem cu tine. Pregătește-te să ataci namila. -Cum să procedez? -Începi să latri și te îndrepți către locul unde este el. Stup a ieșit de după tufarii în care se ascunsese și în mersul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ar fi singur pe drum, privind doar în fața lui, iar Fănică și-a făcut semnul crucii, în timp ce sorbea din priviri o fată ce trecea pe partea de vizavi de biserică. La undit, după un timp, sau plictisit, de vorbit în șoaptă și de atâta așteptare să cadă peștele la undiță și au început a discuta despre una despre alta. La un moment dat Fănică i-a zis lui Costică: -Prietene, ai văzut ce fustă scurtă avea fata? -Nu știu despre ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dăruită de Dumnezeu ca zestre, și nu singura, ne-am da seama că pădurea este o lume aparte și că acolo, dacă am dori să înțelegem, am descoperi o altfel de lume, o dimensiune cu destinație specială, o lume a șoaptelor, a basmelor, o lume a păsărilor și a animalelor cu limbajul pe care nimeni nu-l poate descifra, o altă și misterioasă lume pe care Dumnezeu încă nu ne-a dat semn că trebuie s-o înțelegem și din cer
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-ți macine sufletul crud. Deși n-am înțeles atunci tâlcul vorbelor unchiului meu, am negat cu vehemență. -Dumnezeu o să te ajute, a continuat el cu toată negarea mea, să depășești anii mei și-ți vei da seama cum se ascultă șoapta vântului. Fără să-mi permită să-mi desfac buzele a continuat și am înțeles că trebuie neapărat să tac mâlc și să-l ascult: -Așteaptă și vei pleca, vei călători atât cât vei dori. Vei pleca atât de departe încât
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
plecam, îndeplinindu-mi dorința. Mai târziu am călătorit, slavă Domnului, așa s-a întâmplat cum mi-a zis unchiul meu îmi era tare dor de locurile natale. Cu nostalgie îmi aduc aminte cum într-o zi, elev fiind, printr-o șoaptă însoțită de un zâmbet care mi-a mângâiat sufletul prin felul în care mi s-a adresat doamna învățătoare, m-a întrebat: „Dar ... ce ai, băiete, ai răbdare, imediat o să fie recreație și o să-ți trimiți gândul la stele dacă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că am dat buzna", am bâiguit. El mă fixa, în continuare, absent, cu niște ochi îngrozitor de triști, care m-au făcut să uit de orice teamă. Nu mai simțeam decât o imensă milă. Cine sunteți?" l-am întrebat, aproape în șoaptă, prevenitor. Uitîndu-se undeva dincolo de mine, mi-a zis: "Domnule, eu nu exist. Nu insistați". Când m-am trezit, mai aveam în urechi aceste vorbe. Iar e vreme urâtă. Plouă mărunt, îmbîcsit, iar valurile se sparg furioase la țărm. Nu văd
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu mă înșel, și un împărat. Tiberiu. Efesienii duceau ofrande la templul zeiței Artemis (sălbateca, însingurată Artemis, care umbla prin păduri cu o haită de câini, dăruiți de Pan, și vâna animale cu săgețile făurite de Hefaistos), dar povesteau în șoaptă cum părinții lor îl ascultaseră pe apostolul Ioan, care venise la Efes, după răstignirea Învățătorului său, împreună cu Fecioara Maria, care locuise acolo, într-o căsuță izolată, de la poalele muntelui. Moartea lui Domițian trebuie că a produs mare tulburare în oraș
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]