7,108 matches
-
pe toți În școlari! Mă auzi, Pearce? Presupun că ți-a plăcut. Nu-i așa, Pearce? Hei? — Nu, zise Duncan În cele din urmă - dar avea gura uscată și limba i se lipise de palat. Cuvîntul Îi ieși ca o șoaptă. Apoi tresări. Cadrul patului se clătinase și ceva cald și ușor Îl lovise În față. Își puse mîna pe față și simți ceva umed și lipicios pe obraz. Probabil că Fraser se aplecase pe marginea patului și azvîrlise cu spermă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un soldat... — Ai vrea să fac asta? — La nebunie, zise Kay... Nu mi-ar plăcea deloc, știi asta. M-aș arunca În fluviu. Ești singura ființă care face războiul ăsta suportabil. — Kay... — Spune-mi că mă iubești, spuse Kay În șoaptă. — Chiar te iubesc mult, zise Helen. Închise ochii, de parcă ar fi vrut s-o simtă mai mult sau s-o arate, iar vocea Îi deveni din nou serioasă. Chiar te iubesc, Kay. — Ei, fiule, spuse tatăl lui Duncan, În timp ce el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În alta. Coapsa Juliei instalîndu-se confortabil Între picioarele lui Helen, iar coapsa ei alunecînd apăsat Între ele Juliei; rămaseră așa, aproape nemișcate, doar apăsîndu-și mereu șoldurile. În cele din urmă, Helen Își Întoarse capul. — Asta dorea Kay? Întrebă ea În șoaptă. Știu de ce a făcut-o, Julia! O, Doamne! Simt, simt de parcă aș fi ea! Vreau să te ating, Julia. Aș vrea să te ating cum ar fi făcut-o ea... Julia se dădu Înapoi. O prinse pe Helen de mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
anevoios... Își dorea să se Întindă; Își aminti că domnul Imrie Îi spusese să stea În pat. Dar ea nu dorea să se ridice ca nu cumva să strice covorul de culoarea laptelui. Închise ochii și Începu să numere, În șoaptă. Unu, doi, trei, patru. Repetă numerele de mai multe ori. Unu, doi, trei, patru. Unu, doi, trei, patru... O să mor, Își zise. Brusc Își dori ca tatăl ei să fie acolo. Măcar de-ar fi fost acolo cu ea! Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și dînd la o parte garda de la vizor. Știa că și Fraser Îl vede. Dar cînd Fraser deschise gura, Duncan Își ridică mîna și-i puse degetele pe buze să-l Împiedice să vorbească; iar cînd domnul Mundy spuse În șoaptă, cum făcea noaptea: „În regulă?“ Duncan nu răspunse. Mai chemă a doua și a treia oară Înainte de a renunța și de a se depărta cu părere de rău. Duncan Încă Își ținea mîna peste buzele lui Fraser. Îi simțea respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cînd cineva bătu la ușă. Se mai uită o dată În oglindă și strigă: — Bine! Persoana bătu Încă o dată, mai tare de data asta. — Bine! O secundă! Cineva Încerca clanța. Auzi o voce, una masculină, care se forța să vorbească În șoaptă. — Domnișoară! Deschideți, vă rog! — Dumnezeule! Își zise Viv. Presupunea că era doar unul dintre canadieni. Sau, În caz extrem, tatăl fetei Înnebunite după cai. Dar cînd trase zăvorul și deschise ușa, apăru o mînă care reținea ușa de teamă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu-mi zbor creierii! M-am aprins atît de tare În seara asta Încît credeam c-o să mi se facă rău. A trebuit să-i aștept să adoarmă. Apoi am crezut că-i cineva În casă. Auzeam bărbați umblînd - pași, șoapte. Credeam că taică-meu adusese poliția. N-ar face așa ceva, nu crezi? zise Duncan Îngrozit. — S-ar putea. Atît de tare mă urăște. — În toiul nopții? — Bineînțeles c-atunci! zise Alec pierzîndu-și răbdarea. Așa vin ăștia! Nu știai? Atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Iubita mea e o himeră cu chip învăluit în ceață, dar nu îmi pasă, mă știe și mă vrea chiar dacă sunt bătrân și hâd, chiar dacă îmi târăsc piciorul iar mâna nu pot să o-ntind. Eu îi vorbesc în șoaptă ea mă ascultă, surâde reflectă și acceptă chiar dac-o apăs cu nerozii. Mă lasă-ntotdeauna să-i ating gândul tainic, îmi dă speranță și mă învăluie c-o muzică divină din veacuri viitoare. Ei nu-i trebuie frumusețe, nici
Claviatura (Keyboard) by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83915_a_85240]
-
minijupelor Nu vă spun povești din burtă Către care nu ajung, Însă dup-o fustă scurtă Cine nu se uită lung?! Femeia E-un emițător în noapte Și n-ai cum să n-o iubești; Ea te ține treaz cu șoapte Și te-adoarme cu povești! Concretul eternului Femeia, poveste eternă, Își murmură-n barbă, discret, Și-alături de tine, pe pernă, Eternul devine concret. Impuls La tine-alerg, când greu îmi vine, Bat drumuri și tocesc asfaltul, Vrând să mă regăsesc pe
VASILE DARIE by VASILE DARIE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83946_a_85271]
-
e foarte obosit: frustrarea unui bebeluș care nu reușește să adoarmă este echivalentă cu aceea a unui bețiv În fața unui bar Încuiat. Momo privește scena cu neînțelegerea oripilată a unui tânăr de douăzeci și ceva de ani. Mă Întreabă În șoaptă de ce nu poate femeia să-l facă pe bebeluș să tacă. Pentru că bebelușul vrea să doarmă, dar probabil din cauza presiunii o dor urechile. Singurul mod de a egaliza presiunea este s-o convingă să bea puțin lapte, dar nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
am remarcat de la prima Întâlnire, s-a dovedit a fi de neprețuit, la fel ca și capacitatea ei de a asculta și de a-și Însuși ceea ce Își doreau clienții. Din când În când, mă mai sună din toaleta femeilor, șoaptele ei fiind aproape acoperite de zgomotul făcut când se trage apa. În vară, a smuls câteva zile libere și a venit la noi. Pentru prima dată În viața ei, Emily a fost impresionată de mine: după Îndelungi așteptări, mama ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
port negru în Los Angeles? Nu-mi doream decât să plec acasă. Hei, mmm! Uite-l pe Charlie Dunlain, mă anunță Daphne trăgându-mă spre un tinerel care stătea singurel pe una dintre canapelele ei albe uriașe. Apoi adăugă în șoaptă: E un drăguț și un tânăr regizor de film genial. Cel puțin așa susține Bradley. Eu n-am văzut nici un film de-al lui, dar nu-i spune asta, pentru că Bradley încearcă să-l coopteze în echipa lui. Poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Lacrimile mă năpădiră mai rău decât o avalanșă din Aspen. Și, de parcă asta n-ar fi fost de ajuns, toată tărășenia mi-a distrus pentru totdeauna bucuria de a mă uita la Talentatul domn Ripley. 6tc "6" Cineva spuse în șoaptă: — Dacă n-a reușit să ajungă la vânzările de la Chanel, e, într-adevăr, de rău. Vreau să zic, probabil chiar l-a iubit cu adevărat. Întotdeauna am fost de părere că fotografiile lui sunt până peste poate de grețoase, șuieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
eu nu sunt bârfitoare de fel și am încredere în tine, că n-o să spui nimic nimănui, dar am auzit că totul s-a terminat fiindcă a prins-o trimițându-i lui Jules un SMS în timp ce el era, știi... —Cum? Șoapte, șoapte. Șușoteli, pșșșt, șșșșpsst, pșșșst. Apoi: —Nu-uuu! —Ba da-aaa! —Dumnezeule! Super! Crezi că m-ar învăța și pe mine să fac asta? Mi-am săltat pleoapele. Încăperea era întunecoasă și am izbutit să disting două coame blonde ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nu sunt bârfitoare de fel și am încredere în tine, că n-o să spui nimic nimănui, dar am auzit că totul s-a terminat fiindcă a prins-o trimițându-i lui Jules un SMS în timp ce el era, știi... —Cum? Șoapte, șoapte. Șușoteli, pșșșt, șșșșpsst, pșșșst. Apoi: —Nu-uuu! —Ba da-aaa! —Dumnezeule! Super! Crezi că m-ar învăța și pe mine să fac asta? Mi-am săltat pleoapele. Încăperea era întunecoasă și am izbutit să disting două coame blonde ce se agitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ea, se purtau în permanență ca niște făpturi falite și în același timp cool și întotdeauna săreau în ajutorul cuiva. Și, știi, își înclină capul într-o parte, de parcă ar fi atente la ce le spui, și vorbesc aproape în șoaptă, de parcă ar fi perfecțiunea întruchipată. Și totuși, într-un moment de slăbiciune, se duc la magazinul Barneys și cheltuiesc un catralion de dolari pe farduri și-și închipuie că n-o să afle nimeni îmi explică Julie. Nu vreau să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
dimineții deoarece peste vreo zece minute, am fost sunată din nou. Iâh, am gândit, nu pot să mai fac față acestor miorlăieli ale lui Todd. Da? am răspuns aspru. Ești chiar tu, carina, dulcea mea petală? Era Eduardo. Vorbea în șoaptă. Nimeni nu-mi mai spusese vreodată carina, dulcea mea petală, dar asta nu m-a îndepărtat de la plan: chiar dacă mai târziu voi arăta clemență, acum trebuia să fiu neîndurătoare. Cu vocea mea cea mai încrezătoare, i-am spus: —Eduardo, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Hartnett? șușoti Jolene. —Ah, Dum-ne-zeule! Din neamul celor cu oțelul? murmură Lara. —D-a-a-a! Sunt un fel de Kennedy ai siderurgiei. Ar trebui să-l iei de bărbat. Una din noi ar trebui să-l ia de bărbat, spuse Jolene în șoaptă. Jolene a uitat cam de multișor că-i logodită. Henry termină de vorbit și se întoarse spre Jolene. Deci, hm... Jolene? Se pare că ai ceva de spus? Vrei să plonjezi în discuție, ca să zic așa? o invită Henry. —Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ocupa cu mînă de expert Gunnar Andersson. Lăsîndu-și pe masă paharele de ceai cu gheață, frații se ridicară să-l Întîmpine pe Crawford cu respectul condescendent al unor subofițeri față de un tînăr ofițer de nădejde. Începură să vorbească aproape În șoaptă, În vreme ce Crawford Își cerceta carnetul de notițe, bifînd niște Înregistrări din ceea ce părea a fi registrul său de comenzi. Apoi cei doi, cu proviziile asigurate, se Întoarseră la paharele lor, iar Crawford Îi făcu semn unui maghrebian vînjos, În uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mai pluti pe-acolo ca o fantomă - deja sînt destule aici... — Crawford? (Am pășit Înăuntru și m-am strecurat pe lîngă bufetul masiv.) Credeam că s-ar putea să... — Dau foc la ceva? Nu azi, și nu aici. Vorbea În șoaptă și părea Într-o stare aproape visătoare și ruptă de realitate, ca un copil care descoperă Într-o bună zi mansarda secretă a casei. Se apucă să exploreze sertarele goale ale mesei de toaletă, cu buzele mișcîndu-i-se Într-o descriere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
privește încordat pe geam - nu știu la ce se gândește. Mă străduiesc să-i aud gândurile, dar nu reușesc. în schimb, prind șușotelile tinerilor îndrăgostiți, care își țin frunțile lipite deasupra măsuței de cofetărie. Mă simt stingherită să le aud șoaptele tandre, dar nu am încotro. Tocăm carnea și punem două cepe, susură ea languros. — Ba nu, iubito, murmură el, o ceapă ajunge pentru o cra tiță de sarmale! Mă încrunt fără să vreau. Chiar aud ce aud? — Eu puneam întotdeauna
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dezrădăcinați. Și parcă, în depărtare, o fantasmă albă, cu un corn răsucit în creștet, târându-se contra vântului, aflat parcă într-o bătălie crâncenă cu un vrăjmaș multiplicat, care îl asediază din toate părțile. — E cutremurător! mă înfior eu în șoaptă. Eduard mă aude și se apropie și el de fereastră. Privește un timp pe geam, nemișcat. Și eu și Bobo îi contemplăm tăcuți silueta subțire, în jeanși negri și pulover negru. Mereu îl văd îmbră cat în negru, îmi dau
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-mi nervoasă mâna pe lanțul de aur și refuzând să mă uit la diplomă. Nu mai fi așa agitată că-ți rupi naibii lanțul ăla! mă averti zează Georgiana printre dinți - și simt cu uimire o undă de căldură în șoapta ei. Vezi, zici că-mi ești prietenă, da’ nu mi ai zis c-ai fost până la urmă la olimpiadă. Nu ți-am mai zis pentru că mi-am șters din minte tot ce-a fost legat de ziua aia, șoptesc și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dat seama când s-au întors ai mei, nu i-am auzit când au descuiat ușa. Am auzit, în schimb, foșnetul hainelor pe care le agățau în cuier și al încălțărilor. Și-am mai auzit, în întunericul și tăcerea bubuitoare, șoaptele lor în hol în timp ce se dezbrăcau și se descălțau. Șoapte furioase, șuierături pline de venin. Nu înțelegeam ce auzeam, pricepeam doar ura de dincolo de ușă, o ură schimonosită și neinteligibilă, care se strecura pe sub ușă în camera mea și se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
am auzit când au descuiat ușa. Am auzit, în schimb, foșnetul hainelor pe care le agățau în cuier și al încălțărilor. Și-am mai auzit, în întunericul și tăcerea bubuitoare, șoaptele lor în hol în timp ce se dezbrăcau și se descălțau. Șoapte furioase, șuierături pline de venin. Nu înțelegeam ce auzeam, pricepeam doar ura de dincolo de ușă, o ură schimonosită și neinteligibilă, care se strecura pe sub ușă în camera mea și se încolăcea viclean în jurul bubuiturilor din mine. 10. I-am urmărit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]