6,901 matches
-
a murit la 13 ianuarie 1717, la Amsterdam, după ce în urmă cu doi ani suferise un atac de apoplexie. Fiica sa, Dorothea Maria, s-a mutat la Sankt Petersburg; ea și soțul ei, Georg Gsell, au devenit pictori la curtea țarului Petru cel Mare. Fiica ei, nepoata Mariei Sibylla Merian, s-a căsătorit cu matematicianul Leonhard Euler.
Maria Sibylla Merian () [Corola-website/Science/328968_a_330297]
-
fidele regimului. Românii moldoveni nu făceau parte dintre acestea. Procesul de colonizare a Basarabiei, în special a zonelor de sud, a fost inițiat cu mult timp înainte de încorporarea oficială a provinciei în cadrul imperiului. Amiralul Ciceakov îl informa, în 1812, pe țarul Alexandru I că predecesorul său, generalul Kutuzov, a creat în Basarabia condiții favorabile, ajutând coloniștii „să se așeze ieftin și potrivit cu deprinderile oamenilor din aceste ținuturi”. Totodată, românii care se refugiaseră peste Prut de frica „robiei moscălești”, au început treptat
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
mai frumoase așezări din Basarabia. Casele lor, străzile și biserica protestantă erau considerate drept repere ale arhitecturii din zona Bugeacului, iar vinurile obținute de coloniștii elvețieni erau apreciate atât la mesele magnaților din Rusia, dar și de aristocrații de la curtea țarului. Documentele arată că relațiile dintre coloniștii elvețieni și populația majoritară românească au fost tot timpul excelente. Declinul coloniei elvețiene din Bugeac a început la câteva zeci de ani de la stabilirea coloniștilor la Șaba. Autoritățile țariste au anulat o mare parte
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
acestea, Carol a decis să nu urmărească armata rusă, preferând să atace Polonia-Lituania și înfrângându-l pe regele polonez Augustus al II-lea (și pe aliații lui saxoni) în Bătălia de la Kliszow din 1702. Această ofensivă i-a dat timp țarului Rusiei să reorganizeze și să își modernizeze armata. După succesul din campania poloneză, Carol a decis să invadeze Rusia, dar a fost înfrânt decisiv la Bătălia de la Poltava, din 1709. După un lung marș în care au fost expuși atacurilor
Imperiul Suedez () [Corola-website/Science/325345_a_326674]
-
sale morganatice, Sofia, Contesă von Merenberg. A fost sora mai mică a contesei Anastasia de Torby. Bunicii paterni au fost Marele Duce Mihail Nicolaievici al Rusiei și Prințesa Cecily de Baden. Mihail a fost al șaptelea și ultimul copil al țarului Nicolae I al Rusiei și al țarinei Charlotte a Prusiei. Mama ei era nepoata poetului Aleksandr Pușkin, care a fost strănepotul protejatului african al țarului Petru cel Mare, Abram Petrovich Gannibal. Supranumită "Nada," ea s-a căsătorit la Londra, la
Nadejda Mountbatten, Marchiză de Milford Haven () [Corola-website/Science/325375_a_326704]
-
Rusiei și Prințesa Cecily de Baden. Mihail a fost al șaptelea și ultimul copil al țarului Nicolae I al Rusiei și al țarinei Charlotte a Prusiei. Mama ei era nepoata poetului Aleksandr Pușkin, care a fost strănepotul protejatului african al țarului Petru cel Mare, Abram Petrovich Gannibal. Supranumită "Nada," ea s-a căsătorit la Londra, la 15 noiembrie 1916 cu George Mountbatten, al 2-lea Marchiz de Milford Haven. Au avut doi copii: În timpul procesului de custodie din 1934 al Gloria
Nadejda Mountbatten, Marchiză de Milford Haven () [Corola-website/Science/325375_a_326704]
-
strâmtorilor Bosfor și Dardanele de către Poarta Otomană după distrugerea flotei sale în Bătălia de la Navarino. Grecii din Peloponez s-au răsculat împotriva dominației otomane în primăvara anului 1821, fiind sprijiniți cel puțin la nivel diplomatic de Franța și Regatul Unit. Țarul Alexandru I a adoptat o politică de neutralitate. Această poziție intra în contradicție cu opțiunile Regatului Unit, cu care Imperiul Rus semnase documentul final al Congresului de la Aix-la-Chapelle din 1818, dar corespundea cu principiile Sfintei Alianțe. După venirea pe tronul
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
fost încheiată către mijlocul secolului XX. Rata de reproducere naturală albilor a scăzut sub nivelul de înlocuire a populației, în timp ce toate celelalte grupuri rasiale (negri, "colorați" și asiatici) au menținut o creștere ridicată a populației. Încurajarea imigrației albilor din alte țari a avut, de asemenea, un efect pe termen scurt (de exemplu, prin atragerea portughezilor din Angola și Mozambic după obținerea independenței celor două în 1975). Câteva decenii și această situație a dus la un colaps al populației albe. Până la anii
Sud-africani albi () [Corola-website/Science/325423_a_326752]
-
6893 (anul 1384), deci cu doi ani înainte de urcarea pe tronul Țării Românești a lui [[Mircea cel Bătrân]]. Actul a fost semnat de voievodul [[Radu I|Radu Basarab]], tatăl lui Mircea, înscăunat după ce fratele său Dan a fost omorât de țarul bulgar Sișman. Două documente originale (în care apar Boțești, Cornet, Glâmboc, Valea Lenții), văleatul 7095 (1587) din domnia lui [[Mihnea Turcitul|Mihnea Voievod]], sunt legate de o proprietate a unui cetățean din Dobrești, numit Lepădat. La recesământul din 1810, ordonat
Dobrești, Argeș () [Corola-website/Science/324929_a_326258]
-
secolul XII-XIII" Numeroși cercetători interpretează "ultra silvana" și "Transilvania" drept echivalente latinești ale denumirii maghiare "erdeuelu", adică "erdő elve" (v. mai jos). Anonymus face aceasta mențiune o dată în capitolul 12, dedicat „Lodomeriei” și „Galiției”, dar în contextul localizării geografice a țarii lui "Menumorut" și a codrului "Igfon". Citat (în ortografia latină din original): Variantele cele mai vechi, medievale, din cronici și texte oficiale, ale denumirii "Transilvania" sunt "terra ultrasilvana" sau "terra ultra silvam". Spre exemplu, Anonymus, notarul regelui Béla, scrie în
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
prejudecăților anti-evreiești. Practicile care înainte erau justificate pe baze religioase erau acum definiție în universul științific și lingvistic drept curent rasial „antisemitic”. Când evreii obțineau drepturi civile de bază, alte grupuri vedeau asta drept un declin a puteri lor, inclusiv Țarii Ruși și Biserica, aceste grupuri fiind cele care îi persecutau pe evrei și erau ușor de convins că conspirațiile evreiești erau în spatele dificultăților pe care le aveau. În secolul XIX cei mai mulți evrei erau in Imperiul Rus. Evreii au avut interdicția
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
a fost numit trezorier al depozitelor de sare din porturile dunărene. In 1829 el a salvat la Zimnicea de la distrugere mari cantități de alimente și muniții pe care le adunaseră trupele ruse în cursul ultimului război cu turcii. Drept mulțumire, țarul Nicolae I i-a conferit Ordinul Sfintei Ana, care i-a fost înmânat personal de către guvernatorul rus al țărilor române în acea perioadă, generalul Pavel Kiseliov. De asemenea, i s-au oferit privilegii în comerțul cu Rusia, de care, însă
Davicion Bally () [Corola-website/Science/324972_a_326301]
-
latin de Constantinopol, Balduin I i-a conferit Philippopolis și teritoriul aferent acestuia, până la râul Marița. Primele campanii desfășurate de în toamna și iarna lui 1204 pentru preluarea teritoriilor ce i-au fost atribuite au fost reușite, însă în 1205 țarul Ioniță Caloian al Bulgariei și-a năpustit trupele asupra sa și a capturat Adrianopolul, amenințând direct Philippopolis. Având la dispoziție un număr redus de oameni sub comanda sa, Renier s-a baricadat în castelul de la Stenimaka (astăzi, Asenovgrad). Evenimentele se
Renier de Trit () [Corola-website/Science/324405_a_325734]
-
turiști germani morți, soț și soție, jefuiți de camera foto, dar nu și de bani sau bijuterii. Eileen Hill dispare și Monk devine disperat. Crawford, un jurnalist miliardar aflat pe holurile primăriei, îi recomandă lui Monk să vorbească cu Gianopolous, țarul hot-dog-urilor, care a amenințat-o pe Eileen, deoarece aceasta dorea să-i închidă afacerile neigienice. Monk, împreună cu Natalie Teeger, Căpitan Leland Stottlemeyer și Locotenent Randy Disher, îl vizitează pe Gianopolous. Lucrătorii strâng bucăți de hot-dog de pe jos, tușesc asupra lor
Mr. Monk Fights City Hall () [Corola-website/Science/324414_a_325743]
-
la [Darmstadt]], unde Ernest Louis își avea reședința. Un alt zvon care s-a răspândit a fost cel legat de căsătoria Xeniei cu Marele Duce Kiril Vladimirovici al Rusiei. Zvonul a apărut din cauza faptului că rugămințile Marelui Duce Kiril adresate Țarului Rusiei de a-i permite să se căsătorească cu Prințesa Victoria Melita au fost refuzate din cauza statutului acesteia de femeie divorțată. Acest zvon s-a bucurat de o oarecare popularitate deoarece Xenia era adepta ortodoxismului ca și Marele Duce Kiril
Prințesa Xenia de Muntenegru () [Corola-website/Science/324428_a_325757]
-
muzicală a concertului. Din 1896 se alătura tarafului lui Nicolae Matache, unde își aprofundează repertoriul popular și întreprinde primul turneu peste hotare. În 1897 un angajament al lui Matache la Petersburg îl aduce aici și pe . În februarie primește de la țarul Nicolae al II-lea al Rusiei un ceas cu brățara de aur pentru o compoziție originală. În aprilie, formația lui Nicolae Matache, avându-l ca solist violonist pe , a interpretat cu prilejul unei recepții în fața președintelui Félix Faure al Republicii
George Ochialbi () [Corola-website/Science/324427_a_325756]
-
care cel astăzi denumit Lacul Razim. În anul 370 se stabilesc în zonă, mai întâi ca aliați ai Romanilor, Goții, dar puțin timp după aceasta, ei părăsesc Dobrogea pentru a porni spre Roma, pe care o jefuiesc. În anul 970, Țarul Rusiei kievene Sviatoslav I își stabilește tabăra, numită Pereiaslavăț, nu departe de aici, dar este alungat anul următor de către greci. După câteva decenii petrecute în stăpânirea tătărească, dobrogeană, apoi munteană, Imperiul Otoman pune mâna pe regiune în 1422. Denumirea de
Sarichioi, Tulcea () [Corola-website/Science/324444_a_325773]
-
Anna, soția profesorului Coram. Acesta era rus și se numea Serghei. Între cei doi era o diferență de 30 ani, profesorul avea 50 de ani și ea 20 de ani când se căsătoriseră. Ei erau revoluționari nihiliști ce luptau împotriva țarului, iar mulți dintre ei fuseseră arestați. Pentru a-și salva propria viață și a câștiga o recompensă mare profesorul își trădase propria soție și pe tovarășii lui. Aceștia ajunseseră la închisoare sau fuseseră deportați în Siberia. Profesorul se mutase în
Ochelarii de aur () [Corola-website/Science/324447_a_325776]
-
Doyle a fost publicată la mică distanță temporală de romanul "The Secret Agent" (1907) al lui Joseph Conrad. Deși cele două opere literare sunt foarte diferite una de alta, ele au același fundal, extrem de relevant pentru acele vremuri - lupta între Țarul Rusiei și revoluționarii care-l vor răsturna curând de la putere, adusă de exilați pe teritoriul britanic. La începutul povestirii, Watson menționează șase anchete inedite ale lui Holmes din cursul anului 1894: Watson face de asemenea și o referire la ancheta
Ochelarii de aur () [Corola-website/Science/324447_a_325776]
-
a fost o campanie în Principatul Moldova din vara anului 1711 a armatei ruse sub conducerea lui Petru I împotriva Imperiului Otoman în timpul războiului ruso-turc din 1710-1713. Cu o armată condusă de mareșalul Boris Șeremetev, țarul Petru I s-a dus personal în Moldova. Pe râul Prut, aproape 75 km la sud de Iași, armata rusă de 38 de mii de oameni a fost înconjurată la malul drep de armata turcă în componența căreia erau 120
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
de neutralitatea Curții de la Viena, angajată, la acea vreme, în războiul de succesiune la tronul Spaniei. Conform unui izvor narativ otoman (este vorba despre „Amintirile” lui Hassan Kürdî), declanșarea conflictului ruso-otoman a fost generată, într-o bună măsură, de legăturile țarului cu popoarele creștine din Balcani. Astfel, Petru cel Mare „a făcut înțelegere cu toți ghiaurii greci din Moldova și Țara Românească și de pe malurile Dunării și de la Belgrad și din Bosnia și de pe țărmurile Mării Negre și ale Mării Mediterane și
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
și din toată Rumelia și Anatolia”. În același timp, Petru „s-a înțeles cu venețienii” pentru ca aceștia din urmă să-i atace pe otomani în Mediterană. În aceste condiții, otomanii au declanșat un război preventiv, deoarece, conform aceluiași izvor narativ, țarul „în anul următor era neclintit și ferm hotărât să atace pe neașteptate”. La 20 noiembrie 1710, Imperiul Otoman a declarat război Rusiei, ambasadorul țarului, P.A. Tolstoi, și întreg personalul ambasadei ruse de la Constantinopol (aproximativ 70 de persoane) fiind întemnițat în
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
în Mediterană. În aceste condiții, otomanii au declanșat un război preventiv, deoarece, conform aceluiași izvor narativ, țarul „în anul următor era neclintit și ferm hotărât să atace pe neașteptate”. La 20 noiembrie 1710, Imperiul Otoman a declarat război Rusiei, ambasadorul țarului, P.A. Tolstoi, și întreg personalul ambasadei ruse de la Constantinopol (aproximativ 70 de persoane) fiind întemnițat în închisoarea Edicule. În același timp, otomanii l-au numit, ca domn al Moldovei, pe Dimitrie Cantemir, acesta având ca sarcină prinderea lui Constantin Brâncoveanu
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
prezența sultanului, onoare deosebită, deoarece, de obicei, marele vizir era cel care înmâna însemnele domniei. Armata rusă s-a pus în mișcare în luna aprilie a anului 1711, pe direcția Kiev - Soroca - Iași. Grosul trupelor, aflate sub comanda directă a țarului, erau precedate de un detașament de cavalerie, comandat de feldmareșalul Șeremetev, detașament alcătuit din 15.000 de oameni. Planul de acțiune al armatei ruse prevedea, inițial, două etape distincte. Într-o primă fază, armata comandată de Șeremetev trebuia să pătrundă
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
etapă, ofensiva trebuia continuată peste Dunăre, prin Dobrogea spre Istanbul. La 19 aprilie 1711, feldmareșalul Șeremetev a plecat de la conacul Mankevici, ajungând la 22 aprilie la Luțk. La 26 aprilie 1711, s-a semnat, la Luțk, tratatul de alianță dintre țarul Petru cel Mare și domnitorul Moldovei, Dimitrie Cantemir. Datorită faptului că a stat la baza declanșării unei acțiuni militare comune, româno-ruse, împotriva Imperiului otoman, acest act a fost considerat, multă vreme, în istoriografia românească, drept primul tratat pe care Țările
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]