KorAP: Find »[drukola/base=țipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...254 255 256 ...318 >

7,946 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

către Wilkins: - Uite-te la mașină. - Dumnezeule, exclamă acesta. Toate ușile erau deschise, ceea ce însemna că patru oameni fuseseră în mașină. Se ghemui și îndreptă arma către singurul loc unde cineva s-ar fi putut ascunde: în spatele tomberonului. - Om înarmat, țipă ea. Toată lumea ce încă se afla acolo îl putu vedea pe cel de-al patrulea individ din mașină alergând spre stradă înarmat cu o pușcă de mare calibru. Sachs ținti înspre pieptul lui și strigă: - Aruncă arma! Acesta se opri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
nostru dar va fi, vă asigur, la fel de palpitant precum „Călăul Leneș”. Aceste vorbe - și multe altele - zburau neîntrerupt prin mintea lui Malerick. Onorată audiență... Vorbea în mod constant către mulțimea imaginară de oameni (câteodată îi auzea aplaudând, râzând și chiar țipând de groazăă. Un șuvoi de cuvinte revărsându-se pe o intonație specifică spectacolelor de teatru și amfitrionilor lor din epoca victoriană. Acest tip de discurs era îndreptat către audiență cu scopul de a le oferi o idee generală despre trucul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
doua ușă, măturând. Părea...” - La naiba, izbucni Rhyme. El era! Arăta complet diferit de criminal, nu-i așa? Sellitto privi din nou în agendă: „Părea cam de 60 de ani, chel, fără barbă și purta o salopetă gri.” - Salopetă gri! țipă Rhyme. - Da. - Așa se explică și bucata de mătase. Era un costum. - Ce tot vobești? se amestecă și Cooper în discuție. - Suspectul nostru a ucis-o pe fată. Când a fost surprins de agenți, i-a orbit cu acea lumină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
chiar să râdă. Dar se încruntă văzând cum imaginea sa se apleca odată cu oglinda. Din spatele acesteia, apăru un om cam de 50 de ani și purtând barbă care înainta cu repeziciune agitând o bară de fier deasupra capului. - Nu! Ajutor! țipă tânărul încercând să se ferească. Doamne Dumnezeule! Bara de fier se abătu direct spre creștetul capului său într-o lovitură năprasnică. Dar Calvert avu timp să apuce cutia de machiaj și să devieze traiectoria barei de fier. Se ridică în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
calul se cabră încât ea abia reuși să evite căderea. Se agăță cu toată puterea de coama calului și ținu strâns frâiele pentru a încerca să-l calmeze și să evite căderea de la mai mult de 2 metri. - Gata, Donny, țipă ea încercând totodată să mângâie gâtul calului. Donny, băiete, e totul bine. Gata! Și totuși continua să se cabreze înnebunit. Oare s-a lovit la ochi când s-a izbit de acea pasăre? Grija ei pentru cal era amestecată în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
fracturi multiple la picioare. Eventual își va strivi pieptul. Aproape simți durerea sa, dar și pe a lui. - O, Donny... Apoi un bărbat în trening apăru de nicăieri. Privi către cal, sări către el și apucă frâul. - Nu, fugi înapoi, țipă Marston. Nu-l poți controla! Va fi lovit în cap! - Du-te... Dar... ce se întâmpla? Omul nu privea la ea, ci direct în ochii mari ai calului. Rostind vorbe pe care ea nu le putea auzi. În mod cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
apa opacă a heleșteului cu ajutorul unei frânghii și a unui scripete fixat undeva deasupra apei. Țeasta îi palpita în timp ce tot sângele îi năvălea în mâini. Stătea cu capul în jos de atâta timp. - Stai, stai! Oprește-te! încercă ea să țipe cu voce stinsă. Ce se întâmplase? Își amintea de Donny cum se cabrează, apoi cum cineva apare și îl calmează, un om foarte drăguț, apoi o cafea într-un local grecesc, conversație, ceva despre o barcă, apoi senzația aceea plăcută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Cheryl se dădu bătută. Bine, bine, ai câștigat. Ia nenorocita de barcă, ia-ți și nenorocita de prietenă. Doar lăsați-mă, lăsați-mă în pace. Își deschise nările, pentru a lăsa moartea reconfortantă să îi pătrundă în plămâni. - Uite acolo! țipă Amelia Sachs. Ea și Bell o luară la fugă pe trotuar spre tufele și copacii de pe malul râului Hudson. Un individ stătea pe un pod de lemn aflat în paragină. Cu ceva vreme în urmă probabil, aici fusese un doc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
bine să te gândești, astfel de observații nu însemnau absolut nimic. Magicianul putea fi bărbat, la fel de bine cum putea fi femeie. Magicianul putea fi și invizibil. Începură să alerge spre el, iar acesta când îi zări, păru foarte ușurat. - Aici! țipă el. Ajutați-mă! Sunt aici! E o femeie sub această apă! Bell și Sachs, care o lăsaseră pe Kara în siguranță, alergau acum printre tufele ce înconjurau heleșteul dezgustător. - Să nu ai încredere în el, șopti Sachs lui Bell. - Acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
calm, până se calmează spiritele pe aici, va trebui să vă pun cătușele. Prin urmare, vă rog să... Deodată, se auzi vocea precipitată a unui bărbat: - Hei, tanti, ai grijă! Gagiul în trening - în lateral! Glonțul! Cei adunați începură să țipe și se aruncară la pământ, iar Sachs se rostogoli la stânga strigând: - Roland, atenție! Bell se afla și el la pământ, lângă victimă, cu arma pregătită, privind în aceeași direcție ca și Sachs. Dar Sachs nu văzu pe nimeni în trening

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Tocmai atunci începu să scadă adrenalina, lăsând locul euforiei. Nu s-a tras niciun foc. Pusese la pământ un adversar... Ce bine se simțise - aproape ca în urmă cu 12 ani, când reușise să-l placheze pe Chris Broderick, care țipase strident ca o femeie la contactul cu iarba. Fusese atât de aproape de glorie, după ce alergase întreaga lungime a terenului fără să știe că Picioroange Larry pornise pe urmele sale. - Hei, ești bine? Bell o atinse pe umăr pe Amelia Sachs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
de polițiști pentru astfel de dialoguri. - Amelia? Sunt Roland, auzi vocea de la celălalt capăt. Se părea că și el renunțase la codul folosit pentru comunicarea prin radio. - Vorbește. - Au fost trimise mașini pe urmele lui. - Se știe unde se află? țipă ea pentru a acoperi zgomotul făcut de motor. - Stai puțin... Da, a ieșit prin Central Park North. A acroșat un camion, dar nu s-a oprit deloc. - În ce direcție merge? - Asta s-a întâmplat acum un minut. Se îndreaptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
auzi? Părea că nu sau nu prea îi păsa. Continua să sape, aflat parcă în transă. Ce urmărea, de fapt? Era bine îmbrăcat, purta chiar un Rolex din aur; nu părea să fie rudă cu drogatul de Carlos. Continua să țipe: - Avem nevoie de doctori! S-ar putea să fie copii înăuntru. Sachs privea acum dezgustată cum colegi de-ai ei din poliție contribuiau din plin prin urmele pașilor pe care le lăsau la alterarea indiciilor de la locul infracțiunii. L-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
mulți pompieri aflați la intrare. Sări peste treptele din fața casei, uitând cu totul de artrită. Deschise grăbită ușa, fiind aproape de a aluneca pe marmura din hol. Doi pompieri tocmai coborau încet scările. Pe fețele lor, se putea citi resemnarea. - Lincoln! țipă ea. Și o luă la fugă pe scări în sus. - Amelia, stai! se auzi vocea aspră a lui Lon Sellitto, care răsună din hol. Se întoarse panicată spre locul din care auzise vocea, gândindu-se că tot ce voia el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
care vorbești? interveni și Sellitto. - Acum trei ani. Cortul în care el repeta a fost distrus, iar soția sa a murit în timpul incendiului. Abia se căsătoriseră. Nimeni altcineva nu a mai avut de suferit. Era o pistă foarte bună. - Mel! țipă Rhyme, uitând pentru o clipă grijile pe care el însuși le avea cu privire la plămâni. Mel! După un moment, Mel Cooper își făcu apariția. - Bag de seamă că te simți mai bine. - Caută în Lexis/Nexis, VICAP, NCAP și în bazele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
noptieră. - Tipul ajunge în toate locurile mult prea ușor, spuse ea, urcându-se în pat lângă el. Am verificat fiecare centimetru din casă, am pus scaune la toate ușile și l-am instruit pe Thom ca dacă aude ceva, să țipe, dar fără să se miște de la locul lui. Am chef să împușc pe cineva, dar nu aș vrea să fie el persoana în cauză. 2 METODA Duminică, 21 aprilie „Un magician priceput caută să înșele mai degrabă mintea decât ochiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
a dus? - Nu știu. A venit la noi la mașină, ne-a arătat insigna și ne-a spus să plecăm. Sachs închise furios. - Se întâmplă... O, Doamne, chiar se întâmplă. Sună la Secția 6 și spune-le să trimită pirotehniștii, țipă el la Sachs. Apoi, el însuși sună la sediul central și ceru mașini de intervenție rapidă și pompieri la circ. Kadesky se grăbi spre ușă: - Mă duc să evacuez cortul. Bell spuse că va suna la Serviciul de Ambulanță și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
că sunt împușcături și s-au întors panicați spre interior, în căutarea altor ieșiri. Aproape instantaneu, incinta fu umplută de o singură voce colectivă, ca o respirație întretăiată. Un murmur al groazei, un muget. Apoi totul a scăpat de sub control. Țipând de groază, mulțimea se învălmăși spre ieșiri. Sachs fu lovită din spate de mulțimea îngrozită. Se izbi cu putere cu obrazul de umărul unui bărbat care se afla în fața ei, rămânând pentru o clipă șocată. Țipetele se înmulțeau, creșteau în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corpolentul detectiv spuse: - Bine, ce ai zice să fie și ultima? Luis aruncă ziarul și sări de pe canapea, scoțându-și la iveală pistolul, pe care îl îndreptă spre omul despre care știa că este Erick Weir. De obicei calm, acum țipă cât putu de tare în microfon: - A intrat! E aici, în sufragerie! Doi alți polițiști care așteptau în bucătărie, detectivul Bell și Lon Sellitto, locotenentul gras, își făcură apariția pe o altă ușă și, cu expresii foarte surprinse pe chip

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
controlul și că spusese deja prea mult. Refuză să mai vorbească. Sachs simți deodată cum o cuprinde furia; se îndreptă către panoul de pe perete și smulse câteva fotografii ale primelor două victime, aruncându-le apoi în față lui Weir și țipând: - I-ai omorât pe oamenii ăștia doar pentru a ne distrage atenția? Asta e tot ce au însemnat pentru tine. Weir o înfruntă cu privirea, indiferent. Apoi privi în jurul lui și râse. - Chiar credeți că mă puteți ține în închisoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
întrebă: - Îl dezleg? Welles ezită. Apoi spuse: - Nu. Apoi lui Weir: Întinde-te, pe partea ta dreaptă. O să te masez. Ca alergător, știa cum trebuie să procedeze. Probabil nu mima - agonia părea veritabilă, iar piciorul era tare ca piatra. - Iisuse! țipă de durere Weir. Cătușele! - Trebuie să i le dăm jos, spuse partenerul ei. - Nu, repetă Welles ferm. Culcă-l la podea. Mă ocup eu de el. Prizonierul fu culcat la pământ, iar Welles începu să-i maseze piciorul imobil. Hank

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-se și zbătându-se să tragă aer în piept. Weir puse o mână pe pistolul lui Welles și încercă să îl tragă afară din teacă. Încercă să-l împiedice cu ambele mâini, folosindu-și fiecare dram de forță. Încercă să țipe, dar sângele care curgea din nas îi alunecă în gât și începu să tușească. Cu o mână strânsă pe armă, deținutul se aplecă și își eliberă picioarele din cătușe cu mâna stângă în doar câteva secunde. Apoi începu să tragă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
să tragă pistolul afară din teacă, dar Welles, gândindu-se la copiii ei, se apucă strâns de încheietura lui. Lupta continuă în jurul lui Hank, care stătea în patru labe, vomitând și încercând să inspire aer. - Ajutor! Polițist la pământ! Ajutor! țipă din nou Welles. Se auziră zgomote de la capătul coridorului, ca și cum o ușă s-ar fi deschis și cineva s-ar fi apropiat în fugă. Dar părea să fie la 10 kilometri distanță, iar Weir avea o priză din ce în ce mai bună pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
a-i putea privi, dar îi văzu cum ridică mâinile sau se aruncă la pământ. Welles gemu. Era cineva în spatele ei? Se întoarse iute, dar văzu coridorul gol. Apoi privi din nou la colegii ei, care nu își modificaseră pozițiile. Țipau ceva. Dar urechile încă îi țiuiau de la împușcătură, așa că nu reușea să înțeleagă. Într-un final, reuși să distingă: - Dumnezeule, arma, Linda! Bag-o în teacă! Fii atentă unde o îndrepți! Își dădu seama că ținea Glockul strâns în mână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
primele, păreau reale. Luă și de acolo o mostră și testul fu pozitiv. Apoi observă un briceag abandonat lângă perete. - Doamne, Rhyme, a simulat împușcătura. S-a tăiat în alt loc și i-a păcălit pe agenți. - Cheamă paza. Sachs țipă: - E o evadare! Închideți toate ieșirile! Detectivul apăru în cadrul ușii și privi podeaua. Linda Welles i se alătură, cu ochii holbați. Eliberarea de moment pe care o simți la gândul că nu era responsabilă de moartea unui om dispăru în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]