KorAP: Find »[drukola/base=așeza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...254 255 256 ...2437 >

60,912 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

de cărți prin oraș până la cofetăria „Garofița”. Acolo mânca o „Indiană”, o „Ora 12” și bea o limonadă. Total șase lei. Îi mai rămâneau patru cu care Își cumpăra patru numere vechi din Miroir du sprint de la un anticariat. Se așeza pe banca de lângă chioșcul de ziare și citea „noutățile” din Turul Franței. Lângă el, Simeon Tabără Își scărpina fruntea și repeta cu Încântare numele marilor cicliști ai vremii: Anchetil, Altig, Vanloi... Trăgea visător din țigară și zicea: Ce bine de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
păianjen respingător. Sau, cine știe, un scarabeu sacru. Sau nimic. Un nimic care, din când În când, visează că e viu, are trup și e muritor. Un Dumnezeu pe dos, cum ar zice Grațian. Fluturele părăsi obrazul femeii și se așeză pe geam. Gheața subțire Începu să se risipească cu repeziciune. Dârele de apă se uscau pe măsură ce se nășteau, lăsând sticla așa cum fusese la Începutul iernii: prăfuită, murdară. Deodată, compartimentul fu inundat de un spot de lumină cu miros de rășină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
În stratul cu țelină. Pe onoarea mea! Am spălat butoiul cu grijă din totdeauna, vă rog să mă credeți. Eu... De emoție, mâna dreaptă În care ținea cana cu vin Începu să-i tremure, așa Încât se văzu nevoit să o așeze pe lada de lemn În care dormea Soldat. Costeliv, deși mânca enorm, cu un cap ca de iepure, Soldat prindea șoareci și lătra fără rost, căci pe el Îl speria orice zgomot, de la tunetul ploilor de vară la foșnetul omizilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
jerbei de apă vor Întrece orice apreciere și că nu era cazul, prin urmare, să mai păcătuiască prin umilitate. În consecință, o declarară monumentală. Un soi de amețeală cuprinse mulțimea care Își vedea răbdarea și imaginația puse la grea Încercare. Așezați pe un uriaș disc rotitor, oamenii Își simțeau măruntaiele gata să iasă În lume odată cu zumzetul mult visat al artezienei. Și minunea se săvârși: un fir gălbui și firav de apă se Înălță pe neașteptate cam o jumătate de metru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
pături cazone, a treia, În mijloc, cu un șervet alb, apretat, pe care se Înghesuiau o farfurie cu mezeluri, alta cu șnițele vieneze, o sticlă cu țuică și una cu vin. Dom' profesor, vă rog să luați loc. Petru se așeză fără fasoane. La fel făcu și Ignat P. Brândușă, patruzeci de ani, divorțat, fără copii Însă cu un Audi luat la mâna a doua, dar nou-nouț, cu banii jos. Vedeți, dom' profesor, cum mai trece vremea... Și anul ăsta e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ascuțit izbucni pe neașteptate din măruntaiele fierbinți ale lui Brândușă și-i curmă pe neașteptate discursul. Surprins, Brândușă rămase o clipă cu sticla În aer, apoi mai trase o dușcă zâmbind Încurcat, adică, de, se mai Întâmplă. Nu apucă să așeze sticla pe podea lângă piciorul lăzii care Închipuia masa, că un alt sughiț veni să spulbere Încrederea lui Brândușă În puterile tămăduitoare ale „Borsecului”. Înainte de a se Înfuria și a se recunoaște astfel Învins, apucă din nou sticla cu pricina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
o scuză suficientă pentru a menaja suspiciunea exacerbată a domnului Brândușă. Spre disperarea sa Însă nu reuși decât o vagă Înălțare În ciuda faptului că Își mobilizase Întreaga voință. Blestemă În gând clipa când hotărâse să vină până la „Gostat” și se așeză cât mai bine pe ladă ca și cum, chipurile, toată manevra n-ar fi urmărit altceva decât un plus de confort. Nu se mulțumi doar să sugereze acest lucru, ci Îl și exprimă, În puține cuvinte, dar cu atât mai convingătoare: E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
În „Bufet-Restaurant”, cea de clasa a II-a În depozit de sticle și diverse ambalaje. Birourile au rămas aceleași. Ca și mutrele funcționarilor: importante, grave, cu toate că liniile se Înfundă În dealul Împădurit din apropiere. Ciudat era faptul că fețele clienților așezați la mese păstrau aerul preocupat al călătorilor de altădată. Ascultau distrați vorbe În doi peri, cu urechea la pândă, gata să prindă cel mai slab zvon de plecare a navetei și să apuce bagajele așezate prudent la Îndemână lângă scaune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
cedat la a doua hepatită. Îl slujise cu credință cincizeci și șase de ani. Și nu uita ce-ți spun eu, draga mea: obișnuința e mai rea decât singurătatea. Cât ești tânără. Mai târziu, contează mai puțin această deosebire. Își așezase valiza În plasa de bagaje și acum flecărea În fața geamului coborât al compartimentului curat, cu fotolii Îmbrăcate În pluș albastru și tetiere albe imaculate. Își privi ceasul. Un ceas mare de buzunar, al domnului Übelhart cât a trăit, pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
și cu chestia ailaltă, cu care oricum va călători până la destinație În condiții de securitate sporită căci era și el tată de familie. Cetățeana respectivă nici nu se sinchisi. Vorbea cu șeful „de așa manie” Încât se simți obligat să așeze cu grijă valiza unde se țin Îndeobște bagajele, după ce o șterse bine de praf cu mâneca vestonului, apoi se instală comod Într-un fotoliu, convins că totul se va sfârși cu bine și adormi. Alida Übelhart vorbea rar, zâmbind tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
T.C.M. Ducea În spate o pendulă. O punem deasupra lui, doamnă Alida. La mine În casă tot nu are loc. De când a reparat-o Werner, Dumnezeu să-l ierte, nici nu mai trebuie Întoarsă. Săltă pe umăr pendula și se așeză cuminte În urma cortegiului. Când cineva Își taie venele, nu poate fi acuzat de neglijență asemenea celor ce dorm cu gazul deschis. Toți o compătimeau pe tânăra văduvă și lăudau caracterul defunctului: un domn! Un dobitoc, zicea Alida Übelhart mângâindu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
președinte. Să lăsăm vorbele, domnule vice, și să trecem la discuții. Libere ca până acum. Deci, propuneri concrete și la obiect, dacă mai sunt. În lumina filtrată prin perdele a parterului, chipurile palide ale oamenilor Închipuiau un calup de șvaițer așezat pe un covor oltenesc. Ici, colo, câte o țigară aprinsă. Trei sticle de țuică de un litru treceau din mână În mână. Pentru că nu mai sunt alte propuneri, propun să se dea citire proiectului de hotărâri. Domnii care au făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
de afecțiune și, de la o vreme, și alte lipsuri. Seara se arăta calmă, cina bogată și rezerva de „Triferment” liniștitoare. Domnul Moduna culese o măslină de pe salata de boeuf cu speranța că doamna Moduna va Înțelege semnalul și se va așeza și ea la masă, În fața unei căni de ceai, cum obișnuia de multă vreme Nimic nu l-ar fi oprit pe domnul Moduna să atace movila de cârnați afumați din mijlocul mesei, Înălțată chiar de el pe un capac de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
dau lacrimile. Cad ca o ploaie peste Basarabia. Noroc cu luptele din Tatra. Aici ochii i se aprind ca două reflectoare puse să lumineze șoselele cehilor și vacile lor care mugeau de urât În grajduri cu adăpători automate. Flavius-Tiberius se așeză la masă atent să nu-și trezească tatăl. Aparent, totul era ca Înainte. Vinul, sifonul și siropul de coacăze se găseau la locul lor pe servantă. Paharele din cristal de Bohemia, cu picior scurt, fuseseră spălate cu grijă după luni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
totuși că n-ai făcut Institutul? Ca să fac ce fac eu, nu-ți trebuie studii superioare. Iar ca să faci ce fac unii cu aceste studii chiar că nu merită... N-a fost să fie! Stinse țigara În chiuvetă și se așeză la masă. Turnă din nou În pahare. Eu nu beau decât „Traminer”. Ce altceva să bei aici? Aiurea, e de negăsit. Da, ce ziceam? N-a fost să fie. A, da... Îmi pare rău doar că bietul taică-meu și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Mai mult decât drumul simțea că luase sfârșit o zi neobișnuită. O Împotrivire ciudată, fățișă sau ascunsă, tenace. Ajuns În bucătărie reciti convocarea, apoi o prinse cu o pioneză pe ușa de la baie. Își scoase paltonul, se descălță și se așeză În fotoliu, cuprins de o bucurie fără margini. Motivul convocării sale era Înaintarea În grad. Cu ceremonie. Ștampila „cu valiza” era anulată. Simțea somnul aproape... 29. Nu adormi când vrei, observă cu uimire Petru Șendrean. De ce oare? Unii adorm și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
la gât. Mai mult nu Îndrăznea. Nu vreau să vă rețin... Să mergem sus. Vă deranjez... Nu mă deranjați. Cât e ceasul, de fapt? Spre doișpe, domnu’ Șendrean... Și ce vânt te aduce la mine În toiul nopții? Gheretă se așeză pe scara spiralată și destul de Îngustă care ducea la mansardă și Începu să-și perie de zor chipiul cu mâneca mantalei. Cozorocul Îl vei lustrui după ce vei răspunde la Întrebare, zise Petru pe un ton imperativ. Sunt nefericit, domnule Șendrean

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
nevoie de ajutorul lui? Cu câțiva pumni În spate l-ar scăpa de necaz. Mai tușise el, dar niciodată până atunci nu vomase laptele ăsta subțire, degresat, spuma asta lipicioasă de aracet. Se liniști din senin. Sleit de puteri se așeză pe scaun. Petru se așeză și el. Ce-a fost asta, domnule Gheretă? Nu știu. Sunteți suferind? Numai de sciatică. Poate fi și tuse măgărească. E tot așa cu sufocare. Poștașul vorbea calm, cu o siguranță doctorală, avansând cu bărbăție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
câțiva pumni În spate l-ar scăpa de necaz. Mai tușise el, dar niciodată până atunci nu vomase laptele ăsta subțire, degresat, spuma asta lipicioasă de aracet. Se liniști din senin. Sleit de puteri se așeză pe scaun. Petru se așeză și el. Ce-a fost asta, domnule Gheretă? Nu știu. Sunteți suferind? Numai de sciatică. Poate fi și tuse măgărească. E tot așa cu sufocare. Poștașul vorbea calm, cu o siguranță doctorală, avansând cu bărbăție și alte ipoteze cu complicații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
la fel de stingheră ca și pălăria neagră din cuier, zăcea banca pe care se odihnise Svejk În arestul Gestapoului. Părea mai potrivită pentru a-și trage sufletul decât fotoliul impunător și moale. Drumețului Îi șade bine cu banca, Își zise el așezându-se. Întunericul din sală i se părea diferit de cel al nopții sau de cel de sub pleoape. Rece, umed, neprimitor. Cum să adăpostească, la o adică, ființa fragilă a fantasmelor sale? Dar Eritreea, Gaza, Golanul, Iordanul, Iudeea? Și, mai ales

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
de albine, vin, un caș de oaie, o găină vie Într-un coș de nuiele, o cartelă de telefon, o navetă de bere Hopfen König, o piatră de râu cât o ureche de copil, o floare de mină, ultimele două așezate chiar la picioarele lui Cain. Acesta se aplecă, luă cartela și piatra, lucioasă, netedă, maronie, cu nervuri verzui-albăstrii, și le strecură mulțumit În buzunar. Celelalte lucruri vor fi duse prin grija lui Ajan la azilul de bătrâni. Adunarea se destrăma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
În apropiere l-a plesnit pe Edu exact peste bot, limitând În acest fel pagubele, oricum neînsemnate față de foloasele ceremoniei ce tocmai se Încheia: pașnic, cordial, Într-o notă de reculegere chiar, firească Într-un stat de drept. 40. Ajan așezase geamantanul În portbagaj și acum aștepta răbdător sfârșitul ultimului tur pe care Cain Îl dădea pieței. Purta costumul negru, o cămașă albă, pălărie. În picioare avea o pereche de pantofi John Lobb primiți cândva de la un englez bogat și aiurit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
XVII. În punga de plastic pe care o muta dintr-o mână Într-alta avea câteva sandvișuri și o sticlă cu apă. Drumul său avea o țintă precisă: cafeneaua. Aci Îl așteptau trei bărbați: Zegrea, Horacsek și Gheretă. Cain se așeză la locul său și ceru patru cafele. Toți știau că nu Jacobs beau, ci Julius Meinl. Cafeaua evreului, cum zicea barmanul. Cum vi s-a părut toată comedia asta? Întrebă Cain Într-un târziu. Plângea lumea ca la Înmormântare, domnu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Întâlni uneori o doamnă. O cheamă Emilia Lapedatu. A citit tot ce se putea În acest oraș Într-o viață de om. Rămâneți cu bine. 41. În Piața Carolina se lăsau umbrele. Ajan a pornit motorul de Îndată ce Cain s-a așezat confortabil În fotoliul din dreapta. Cei ce l-au văzut urcând În mașină Își vor fi spus că evreul se ducea undeva În vizită. Drept pentru care n-au dat nici o importanță Întâmplării. 42. La șase săptămâni după plecarea lui Cain

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
de vată. Genunchiul fetei sângera și domnul Cioia se bucura să Îl poată atinge. Tot el l-a Întrebat pe Petru: ce vrei, Petre? Să mă tund, a zis Petru. Bine, a zis domnul Cioia. Ia loc. Petru s-a așezat În scaunul de lângă geam și a adormit. Când s-a trezit era tuns chilug. Tekelul era În lesă și lătra. Fata Își pansa genunchiul. Plângea Încet. Ceilalți plecaseră, dar chipurile lor se mai vedeau În oglindă ca muștele Într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]