6,958 matches
-
zice un prieten de familie - D. HÎnceanu Într-un succint portret pe care i-l realizează adolescentului, HÎnceanu el Însuși un poet cu o sensibilitate aparte, pentru care m-am Îndoliat Îndeajuns atunci când am aflat ca valurile Jijiei Îi fuseseră așternut de mormânt și Încă visare - pentru noi rămașii: Pentru natură artelor (și artele marțiale), Malin avea o sensibilitate caleidoscopica. Părea că s-a născut În aceeași secundă dacă nu mai devreme, cu tulburătoarea lor frumusețe. Modelele de gândire și conduită
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
deseneze ceea ce văd, completându-și astfel cunoștințele la curs. După ce a terminat primul ciclu de lucrări practice, Antipa și Încă câțiva colegi au fost aleși de Haeckel să fie formați ca cercetători. Pe la sfârșitul lunii mai 1890, Grigore s-a așternut la lucru cu toată forța și elanul său tineresc. Zilele treceau În goană iar Grigore nu ieșea din laborator sub niciun motiv. În toamnă a dat contur definitiv desenelor și a trecut la Închegarea textului. Când a fost gata, a
Caleidoscop by Maria-Cristina Doroftei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93358]
-
în ele/ Iar voi, flămânde fiare, înapoi ! Repudiat de mulțimea infamă, Prometeu se desparte de lumea becisnică pe care o blestemă : Urlați ! rămâi în urma mea, Pământ !/ Pe fruntea ta, lovită de-un cuvânt,/ Pe veci de veci de-acuma se așterne/ Pedeapsa așteptărilor eterne. El se retrage în elementul său, focul ceresc, asumându-și statutul de etern revoltat : M-ați izgonit ! Mă-ntorc în nemurire,/ Să-mi caut altă omenire-n loc ;/ Să-i dau și ei mistuitorul Foc ;/ Și ferecat
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
proiecțiunea de umbră a aripilor Îngerului, Alkestis se întreabă la rândul ei Cine-i acesta ale cărui aripi/ Radiază atâta întuneric ? (II, p. 216). Când corul vede o ultimă rază pe creștetul muntelui, regina simte că peste ochi i s-așterne întunericul nopții (II, p. 217). Într-o lume guvernată de fatalitate, moartea eroinei e inevitabilă, după cum este și dispariția luminii la sfârșitul zilei. Autorul își construiește compoziția dramatică ca pe o lentă, dar din ce în ce mai copleșitoare acumulare de momente fatidice. Dacă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
suntem din plin răsplătiți; pentru anumite situații, ea oferă o simbolistică de cea mai perfectă speță. Nu este o carte de citire, dar trebuie citită.” J. W. Goethe 163. „Pe eșafod, Madame Roland ceru cele necesare scrisului, pentru a-și așterne gândurile cu totul deosebite care i-au plutit înaintea ochilor pe ultimul ei drum. Păcat că i s-a refuzat; căci, la sfârșitul vieții, îi vin concentratului spirit idei până aici de neconceput; ele sunt ca niște demoni fericiți care
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
pare, la acest bizar ritual. Intervine pe un ton sever: "Trebuie să înveți să-ți stăpânești trupul. Și asta face parte din inițiere." Da, dar trebuie... e urgent... Vă rog, unde e toaleta? Un amestec de silă și dispreț se așterne pe fețele "inițiatorilor". I se arată în cele din urmă o ușă. Se precipită, clătinându-se, și ajunge pe un culoar în care dau câteva uși. Pe una este desenat un sex feminin stilizat. Cu siguranță, opera stăpânului casei, omul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pe spinare de crocodil!”. COPACII SPERANȚEI <footnote Text publicat pe site-ul www.doxologia.ro al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în perioada 11 noiembrie 2011 31 ianuarie 2012. footnote> Dimineața devreme, în curtea Mănăstirii Golia, pe ger. Zăpada înghețată se așterne neatinsă pe dalele de piatră și printre copaci. Doar pe aleea ce duce spre intrarea în biserică sunt întipăriți câtiva pași ce-și păstrează secretul... or fi de bărbat, or fi de femeie... Din biserica înaltă răzbat cântările slujbei, câte
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Mangeron, Bârsănescu și Petre Andrei, recită în șoaptă Topîrceanu, M. Codreanu și Otilia Cazimir, pe lângă ei narează și apostrofează frații Teodoreanu, pictează pe undele de aer Tonitza, Băncilă, Craiu, Hotnog și Boușcă. Se strecoară umbrele așa ca într-un amurg așternut peste mireasma timpului liric de altădată. Ce oameni, ce creatori! Prin Copoul cel mare sau pe Aleea Principesa Maria (azi Aleea Copou), arhitecți ai caselor de aici italienii Trolli și Scolari, toți se plimbau agale, lăsându-se priviți de trecătorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
anunță o zi frumoasă, una dintre cele care te înalță din prăbușire și redau dorul de viață. De la înălțimea Turnului, marele oraș pare ca o navă care înaintează lin și monoton prin timp. Toți privitorii sunt fascinați de superba panoramă așternută la picioare. În față orizontul colorat discret, în spate, curtea mănăstirii Golia cu iarbă mătăsoasă și multe flori. În grupul numeros, doi venerabili admiratori, doi magiștri, universitarii Const. Ciopraga și Al. Husar, tributari bătrânei Cetăți pentru că aici au profesat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
al comunicării, în schimb frumusețea naturală e indescriptibilă, cu toate tainele ascunse. Nu spunea Heraclit că naturii îi place să se ascundă? ÎN ATMOSFERA LIRICĂ DE ODINIOARĂ Fac ce fac și mă întorc la orașul meu. Peste istoria veche se așterne tăcerea uzurpatoare, imaginile strident colorate ale prezentului obturează tandrețea și boema orașului de ieri. Amintirile Cetății se mai păstrează în documentele scrise, în memoria vârstnicilor și în evocările așternute pe hârtie, în acestea din urmă pare a fi salvarea. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
fac și mă întorc la orașul meu. Peste istoria veche se așterne tăcerea uzurpatoare, imaginile strident colorate ale prezentului obturează tandrețea și boema orașului de ieri. Amintirile Cetății se mai păstrează în documentele scrise, în memoria vârstnicilor și în evocările așternute pe hârtie, în acestea din urmă pare a fi salvarea. Am recitit în ultimul timp câteva volume interviuri din care rezultă că părerea de rău pentru ceea ce a fost frumos și temeinic în urbe nu poate fi trecută ușor cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de ce "eul nostru profund", ca să preluăm vorba poetului, intră în miraculoasă rezonanță cu sufletul cărții de sub ochii noștri? Există, fără îndoială, o contaminare cărturărească, apoi acele influențe greu de stăvilit. Lăsăm imaginația să zboare în timp ce degetele pipăie cu ardoarea hârtia așternută cu slove vechi. Fascinantă este țesătura cuvintelor dintr-o carte înnegrită de vreme. Răsfoiesc cu emoție "Psaltirea pre versuri tocmită" de mitropolitul luminat al Moldovei Dosoftei și parcă la zicerea poeziei lui aerul devine gros ca mierea, unduirile vocale premerg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
a seducției, atracției, chemării, chemarea spre lucrul tainic, unul ascuns în unghere nebănuite sau colțuri retrase. Scotocim vechiul și urme ale lui, cu credința că noi putem fi primii mari descoperitori. Dar cum scăpăm de un văl, un altul se așterne, încât rămânem cu imagini într-un amestec de real și fantastic. Întreg orașul pare a fi o țesătură de fantezii și imaginații proprii, atunci îl vedem altfel, mai mult rupt de prezent și mult mai legat de trecutul ce nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
De reținut adevărul calculat al viziunii matematice. 3 Ce ți-e și cu scrisul! Citești texte expuse într-un noian de stiluri și nuanțe. Unii scriu lapidar, alert, cu ritm tăios, alții scriu patetic, iconoclast, fără clătinări instantanee. Unii își aștern frazele cu articulații imprevizibile, cu o emfază a retoricii apăsătoare, alții în jargon și cu sincope care rup cursivul și tulbură înțelegerea, unii o fac expresiv, pitoresc, viu, sugestiv, dar și atâția alții care scriu fără noimă și justificare, scriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pasionează plantele, să fim mereu în grădina din care buruienile (maniace, mitomaniace și inestetice) trebuie să fie smulse fără reținere. Altfel, se poate ajunge la a privi plantele luminii fără fervoare. De aici, prin estompare lentă, vesperal și eczematic, se așterne peste noi amurgul... 36 Muzica, ce splendoare în viața omului! Acordurile muzicii fac ca trupul și sufletul să intre în ritmul unduios al emoției plăcute și al bucuriei de a asculta minunăția sunetului. Se spune că muzica ar fi cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
experiența fundamentală a deosebirii între profan și sacru. Se spune că seninătatea și plăcerea sufletească pot fi provocate de un ceva, de acel ceva care reprezintă o stare, un spirit, o dimensiune ce face parte din mister. Când liniștea se așterne, omul interior percepe prezența acelui ceva, strecurat dincolo de palpabil. Palpabilul poate fi și o colecție de artă, dar nu atât colecția în sine cât starea creată de aceasta este importantă, pentru că taina, misterul, vibrațiile pe care le descoperim în intimitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Au trecut aproape 50 de ani din vremea studenției noastre ! Multe din cele ce ni s-au întâmplat, ni le mai amintim... altele le-am uitat... Cu siguranță, fiecare dintre noi are amintiri, întâmplări proprii, trăiri proprii..., de ce nu le așterne pe hârtie, fiecare știe... Le-am povestit de multe ori la întâlnirile avute. Din cele petrecute, ne-au rămas imaginile; contururile s-au mai estompat și acum avem o anumită viziune asupra trăirilor de atunci. În general, suntem tentați - și
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
cu dorința de a transmite ceea ce au acumulat. Vârsta anilor de școală invocată aici nu reprezintă altceva decât epoca însușirilor a tot ceea ce ține de primele trepte ale edificiului pe care de-a lungul întregii vieți încercăm să-l urcăm. Așternând pe hârtie aceste gânduri am dorit de fapt, să aduc un sincer omagiu dascălilor de pretutindeni, oamenilor școlii, statorniciei cu care și-au îndeplinit și își îndeplinesc dintotdeauna îndatoririle față de actul de educație și instrucție, față de generațiile care mâine ne
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
vânătoarea” de basarabeni și bucovineni a continuat în anii următori, fiind însoțite adesea de persecuții pe linie personală, de arestări, condamnări la domiciliu obligatoriu, la deportări în Bărăgan și la închisoare. Peste aceste suferințe și zile de restriște s-a așternut, timp de aproximativ 45 de ani, o tăcere supravegheată cu strășnicie, întreruptă de câteva voci care au avut curajul să spună adevărul, plătind scump această atitudine. După 1989, o seamă de cercetători din România și Republica Moldova și-au îndreptat atenția
DIN ISTORIA REFUGIULUI, 1940 - 1944. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ion Agrigoroaiei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1665]
-
a împletit părul în codițe, strâns, că-mi simțeam fiecare fir din cap. Eu mi-am luat diademă cu funde albe, mari și eram ca de pus în poză. Deodată ușa s-a deschis și o liniște profundă s-a așternut peste întreaga încăpere. Bună ziua copii! Bine ați venit la școală! Noi ne-am ridicat fără zgomot în picioare și-am amuțit. Era doamna învățătoare. Am urmărit-o cu mare atenție. S-a dus la catedră, s-a prezentat și apoi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
familiști. Viorica își doarme somnul de veci în cimitirul de la Costișa, alături de soțul ei, Costică și de tatăl meu. Îmi propun ca în fiecare vară, să le pun câte o floare pe mormântul lor, să nu las uitarea să se aștearnă peste ei. Blestemul Trăind în societate, trebuie să te supui regulilor ei. Având și eu în viață încă de mică niște principii, am căutat în mare măsură să le respect. Când S.A. o colegă de serviciu m-a rugat să
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
câinele de lanț, într-o ladă câțiva pui, câțiva saci cu făină (de grâu și de porumb), putină cu untură și carne, câteva haine, lenjerie pentru schimburi, o găleată, un lighean, farfurii, niște cănițe... strictul necesar. Peste căruță s-a așternut o cuvertură mare și groasă, pusă pe niște semicercuri de sârmă. Arătam întocmai ca niște corturari, ce-s veșnic cu cortul pe drumuri. După un drum greu, anevoios și lung, cu plânset și jale, am ajuns la Havârna. Tata fiind
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și adolescent și să lase urme adânci. Toate acestea și multe altele, aveau să aibă ecou în anii de mai târziu, să se reflecte în încercările mele literare, poeme sau povestiri. Simt o forță magică, care, mă îndeamnă să-mi aștern gândurile și ideile, frământările sufletești, să scriu, pentru a lăsa după ceasul destrămării, o moștenire de preț, celor ce i-am iubit cu adevărat. Aspecte ale localității Costișa (trecut și prezent) "Natura a știut să facă și din ciulini o
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
loc de muncă. Reîntoarcerea acasă, unde erau toate rudele noastre, toate proprietățile și o mare parte din bunurile pe care le aveam înaintea evacuării, a mai atenuat din amintirile numeroaselor suferințe îndurate până atunci, dar liniștea care începuse să se aștearnă peste toți, nu a ținut prea mult. După mai puțin de trei ani, părinții mei erau tot mai îngrijorați din cauza războiului al cărui sfârșit devenea tot mai incert și mai amenințător. Trupele sovietice, care suferiseră pierderi catastrofale, au început să
UN REFUGIU TRIST. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Nona Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1671]
-
am mai trecut pe acolo. Floarea Cărbune scrie! Ca un râu, cuvintele curg în versuri și proză, aducând cu sine, pentru lumea toată, emoționante momente din viața sa. Hana scrie cu sufletul și pentru suflet! Harul primit, acela de a așterne pe hârtie ideea de armonie între extremele vieții, este tocmai esența timpului: „Mi-e viața simplă dar și complexă, sunt momente când mă simt depășită de evenimente devenind tristă apoi încerc echilibrarea, bucurândumă de fiecare răsărit de soare, de venirea
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]