13,876 matches
-
găsi acolo pentru el o slujbă, de preferință una care să-i ceară să presteze muncă manuală. În vara anului 1925, Wittgenstein a fost într-o scurtă vizită în Anglia. În același an, îi scria lui Keynes că, dacă va abandona profesia de învățător, ar dori să se întoarcă în Anglia. A trecut însă mai mult timp de la revenirea lui Wittgenstein la Viena și până la realizarea acestui proiect. Apropiindu-se acum mai mult de familie, a dat curs propunerii surorii sale
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
să revină la filozofie. Keynes l-a asigurat de disponibilitatea Universității de a-i facilita întoarcerea în lumea academică. De data aceasta, Wittgenstein s-a lăsat înduplecat. După ce eșuase ca învățător de țară, după ce terminase construcția casei surorii sale, după ce abandonase gândul de a intra într-o mânăstire, nu vedea ce ar fi putut face în continuare în Austria.60 Întrebarea pe care și o punea însă era dacă va putea să lucreze în filozofie cu rezultate cât de cât satisfăcătoare
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
își avea originea în libertatea lui și era legată de asemenea de mijloacele de care se servea pentru a-și câștiga și înfăptui libertatea. Toate acele lucruri în care se puteau naște și puteau crește griji și complexe, el le abandona pur și simplu: familie, avere, apartenență la o comunitate, relații strânse cu patria. Renunța la încercarea de a se acomoda mai mult decât în modul cel mai superficial la împrejurările, obiceiurile și tendințele existente ale vieții. Tot ce era neesențial
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
dau cel puțin o bună șansă. Dacă nu voi putea lucra acolo, nu voi putea s-o fac niciunde.“132 Își reține chiar un bilet de vapor de la Newcastle la Bergen pentru sfârșitul lui decembrie. Proiectul va trebui să fie abandonat din cauza înrăutățirii stării sănătății sale. Tratamentul îi cere să călătorească tot mai des de la Oxford la Cambridge pentru a fi văzut de doctorul Bewan. Lui Drury îi va mărturisi, în decembrie 1950, că gândul de a muri într-un spital
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
i-a spus odată: „Nu va primi niciodată o catedră. Este prea serios.“ (Vezi N. Malcolm, op. cit., p. 43.) 90 Spre sfârșitul vieții, atunci când scria cea de-a doua parte a Cercetărilor filozofice, Wittgenstein îi spunea lui Drury: „Când am abandonat profesoratul, credeam că am scăpat în sfârșit de vanitatea mea. Acum observ că sunt vanitos în ceea ce privește stilul în care pot să-mi scriu cartea.“ Comentariul lui Drury: „Cred că el socotea mai important să se elibereze de orice urmă de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
corectă.“ În acest sens, și numai în acest sens, filozoful poate să facă ceva important, credea tânărul Wittgenstein. El însuși nu a fost dispus să mai participe la această activitate. TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 177 După încheierea Tractatus-ului, a abandonat preocupările filozofice. Timp de mai mult de zece ani, nu a mai pus pe hârtie nici un gând filozofic. A dat doar unele explicații asupra Tractatus-ului prietenilor lui Paul Engelmann sau Frank Ramsey. Îndeosebi după experiențele pe care le-a făcut
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
UN WITTGENSTEIN II? Tânărul Wittgenstein s-a consacrat filozofiei începând cu anii 1911-1912. Însemnări filozofice va face până în ultimele zile ale vieții, în aprilie 1951. Intervalul este de aproximativ 40 de ani. Caz unic printre gânditorii cu reputație, Wittgenstein a abandonat însă preocupările filozofice după încheierea Tractatus-ului, în 1918, pentru a le relua abia la începutul anului 1929, odată cu reîntoarcerea la Cambridge.1 În această perioadă, el nu a scris filozofie și a purtat rareori discuții pe teme filozofice. Oferea, de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
gândirea lui. În același „Cuvânt înainte“, el menționa contribuția pe care au avut-o la recunoașterea greșelilor din Tractatus discuțiile sale cu Frank Ramsey și îndeosebi cu Piero Sraffa. Von Wright susține că sub impulsul acestei critici Wittgenstein ar fi abandonat crezurile filozofice de care s-a lăsat condus în opera de tinerețe și a pășit pe căi noi. „El (Wittgenstein) spunea că discuțiile cu Sraffa l-au făcut să se simtă ca un copac căruia i-au fost tăiate toate
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Dar Wittgenstein a schimbat stâlpii de susținere ai filozofiei sale tot atât de puțin ca și Schlick sau Neurath pe ai lor.“10 Haller admite, ce-i drept, că modul în care a văzut Wittgenstein limbajul a suferit modificări semnificative atunci când a abandonat concepte ale Tractatus-ului, precum cele de obiect, stare de lucruri atomară sau propoziție elementară, drept nerelevante pentru înțelegerea modului cum funcționează limbajele comunităților omenești. Cercetarea însemnărilor sale din prima jumătate a anilor ’30 ar evidenția însă o trecere progresivă și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
care lucrează profesional în filozofie. Afirmațiile lui repetate că nu scrie pentru profesorii de filozofie exprimau, de fapt, scepticismul cu privire la șansele ca scrierile lui să influențeze orientarea gândirii acestora. Ce ar mai avea de făcut filozofii de profesie dacă ar abandona convingerea fermă că centrul unei cercetări îl constituie teoriile, tezele, argumentele, continua confruntare critică cu acestea? Dacă ei ar accepta implicațiile unei afirmații cum este aceasta: „În filozofie nu se trag concluzii. «Trebuie totuși să fie așa!» nu este o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
acord cu mine, considerând de asemenea că un limbaj perfect din punct de vedere logic poate aduce foloase filozofiei, și astfel eu i-am atribuit această părere în «Introducerea» primei ediții engleze a Tractatus-ului. Din nefericire, nu numai că a abandonat între timp acea opinie, dar a uitat cu totul că a susținut-o; și așa s-a întâmplat că «Introducerea» i-a apărut drept o simplă interpretare greșită.“21 Nu de uitare este însă vorba aici, ci de evoluția pe
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cadre universitare asociate ale Universității din Ottawa, este citat un studiu statistic efectuat asupra proiectelor software din sectorul public și privat. Rezultatele acestui studiu au relevat faptul că 90% din aceste proiecte au eșuat, peste 30% din ele fiind chiar abandonate Înainte de termenul de finalizare. Mulți analiști au interpretat aceste eșecuri drept consecințe ale aplicării neadecvate și ineficace a instrumentelor și tehnicilor managementului de proiect, sugerând o intensificare a eforturilor organizaționale În sensul educării managerilor de proiect și creșterii nivelului de
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
efecte negative. Astfel, În grupurile competitive, numărul comportamentelor agresive, al conflictelor, al atitudinilor de opoziție și suspiciune este mai mare. Competiția generează frustrare, amplifică anxietatea, egoismul, sentimentele de nesiguranță și neputință la copiii mai puțin dotați care sunt tentați sa abandoneze lucrul. În procesul competitiv, interactiunile dintre colegi sunt slabe, comunicarea lipsește, Încrederea reciprocă se diminuează, ceea ce duce la scăderea coeziunii grupului. Dacă În clasele structurate competitiv elevii obțin note bune numai dacă unii din colegii lor obțin note slabe, În
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
și Totul (Jurnal intim). Idealizant, esoteric este și Eminescu, un Eminescu senin suprapus cotidianului, un mitograf până la delir, care, proiectându-se în sublimul "unei lumi ce nu mai este", exultă: "O! te văd, te-aud, te caut..." Altă dată, introvertit, abandonându-se melancoliei și întrebându-se "Ce este poezia?", schițează o metaforă iconică dezvoltată, poezia fiind: "Înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea" (Epigonii). Antiromanticul Carducci
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
progresiv la viziunea "abstractă a tuturor combinațiilor de figuri și expresii", concepând ca algebră ceea ce toți ceilalți n-au gândit decât în particularitatea aritmeticii. (Și la Ortega y Gasset, concomitent, poezia e "algebra metaforelor"). După Joc secund, se știe, Barbu abandona ca și definitiv poezia, pentru a se consacra în totul matematicii. E ceea ce făcuse, la douăzeci și unu de ani, Valéry însuși, distanțându-se de poezie mai mult de două decenii; tentat de matematici, le va frecventa, de altfel, toată viața, în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
certitudine..." Cuvântul (Singur-lună) e bolnav de "inerție"; fraza se poticnește de "blestemata încremenire a vorbelor tocite, îndobitocite de sensuri"; în replică intervine aspirația de a comunica "cinstit" în "puține cuvinte" un "sentiment simplu, uman". Numai un "nefericit lustragiu de cuvinte", abandonează; un Geo Dumitrescu decis se consideră în perpetuă campanie. Prozaicul, profanul împresoară: "Prea mult pământ e-n călimară! / Caut cu penița, scormonesc / și ridicând-o iau în vârful ei / nu o lacrimă, albastră, curată, / ci un grăunte negru, ce lasă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
țară Pe de altă parte, abundă întrebări generalizatoare (Cine suntem?) și răspunsuri (O suită de interviuri, selecție datată 2001 și intitulată Cine sunt eu? edifică multiplu). În postură de poetă a condiției umane în integralitate, o Ana Blandiana cogitativă se abandonează relativismului universal; lirismul cedează pasul lucidității. Ia naștere o stilizare aforistică, uneori frizând paradoxul: Nici un răspuns nu se naște / Decât când nimeni nu mai are nevoie de el (Contratimp). Ne naștem, Doamne, atât de tineri, încât / Din miile de vieți
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
aliază accente patetice. Acesta era visul nostru / să deschidem un pension pentru fluturi; / și din naivitate nici nu știam / că o mulțime de lume se gândise / mai înainte la asta". Candide Proiecte primăvăratice denunță fondul himeric, fantast al celui care abandonându-se halucinației, invocând harfa, clavecinul, viola și cornul, se confruntă cu teluricul. Sedus de orizonturi sans rivages, Mihai Ursachi practică programatic aventura (intelectuală, etică, metafizică); iscoditorul se proiectează repetat în oglinzi deformante opunând sordidului, profanului și rutinei o detașare specifică
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
devenirea textului apar rupturi, falii; fluxul sinuos, imprevizibil, învederează forța enormă a subconștientului activ. Centru de antinomii (cu alte efecte decât la Nichita Stănescu), oniricul Dimov se complace într-un necontenit joc al măștilor, plonjând deliberat în bufonerie și burlesc, abandonându-se firesc minutului revelator, încercând astfel să-și voaleze solitudinea. Așadar, asediind necunoscutul, el e colocvial și distant, liniar și copleșit de bucle, transparent și ocult, balcanic (matein și barbian) și deschis modernității; autohtonismul său coabitează cu universalul. Vizual prin
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cenușă, amândoi suntem vestigii ale acelorași drumuri uitate cu timpul, pavate cu blocuri de piatră vulcanică. Piesă antologică, acest Cântec încredințează că, în momentele lui calme, fantezistul era un patetic, un tandru. El, cel atât de obișnuit să demitizeze, se abandonează, aparent, unei melancolii erotice, dar sensul (încifrat) e acela al inserției cuplului în moarte. Ipoteticul drum făcut împreună nu vizează (cum ne-am aștepta) calea spre un dincolo izbăvitor, ci ajungerea lângă "ceștile de ceai"! Trimiteri pararetorice (cești, farfurii, covrigi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
odinioară așteaptă "acel ritm al redeșteptării, ciclic". Moartea, obiect de transsubstanțiere, se sustrage momentan viziunii negre; șoptite, incantatorii, cuvintelor li se alătură iluzia regenerării planetare: Să ne schimbăm până mâine trupurile între noi: opriți lângă bărcile de la malul Fluviului Uitării. Abandonați amândoi "stărilor anormale" (...) Stăm întinși acum înfloriți unul lângă celălalt, după dragoste, scuturați de petale, în sicriu, abia atinși, cu trupurile schimbate între noi, la începutul unei alte lumi. Nu resemnare e aici, ci o îndurerată imersiune în condiția umană
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Nichita Stănescu, mai tânărul confrate izbucnește: "Arză-te-ar focul, poezie, precum mă ard și pe mine / țepușele cuvintelor în care-s rezemat lângă stâlpul / de aur al lunii". În practică, un George Vulturescu febril, inflamabil, vulcanic, departe de a abandona, nu se dă bătut. Ostil poeziei lâncede, somnolente, îl tentează "poezia cu lupi", aspră, agresivă, intransigentă, cu "colți" care sfâșie. Unii cântă iarba, orașul, / orașul sau mașina de scris / eu voi cânta cuțitul" (Zidul de fulgere). Bântuit, imoderat, îl preocupă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Democratică Vandana că s-ar droga în mod regulat și că ar face parte dintr-un grup infracțional deosebit de periculos, iar despre Polihen s-a anunțat în media din Republica Umanistă Vandana că nu era decât un derbedeu care a abandonat școala la vârsta de nouă ani, că taică-său era un alcoolic înveterat, iar maică-sa o cunoscută prostituată. Lucrurile au degenerat după fiecare concurs de RDV, iar amenințările au devenit fapte, ori de câte ori se întâmpla ca, undeva în lumea aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
de acum totul se va schimba. În primul rând, va fi interzisă prin lege și pedepsit fără milă oricine va presta o activitate lipsită de relevanță pentru creșterea nivelului material al tuturor cetățenilor! Va trebui, măcar pentru o vreme, să abandonăm orice lucrare care nu este vitală pentru hrana poporului vandan, pentru înzestrarea sa cu cele necesare unei locuințe moderne și pentru îmbrăcăminte și încălțăminte. Nimic altceva nu va mai fi permis a fi făcut! Nici măcar în întreprinderile particulare. Traversăm o
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
să hrănească mulți copii, să-i spele și să-i cârpească, să toarcă și să țese pentru că toată lenjeria de corp și îmbrăcămintea erau făcute din pânză și stofe lucrate în casă. Fiind mulți copii, obiectele de îmbrăcăminte nu erau abandonate după ce nu se mai potriveau celui pentru care au fost făcute. Acestea erau cârpite și trecute la frații tot mai mici și purtate până ce, cu petic peste petic, nu li se mai cunoștea forma și culoarea inițiale. În grija mamei
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]