16,963 matches
-
și imaginație și transpuse în tomuri ce umplu librăriile și bibliotecile lumii. Filosoful din ziua de azi nu mai este interesat de dezlegarea vreunui mister metafizic sau de natură existențială ci mai degrabă de înșiruirea fără sens a unor cuvinte academice “lucioase” și crearea sau interpretarea unor concepte absurde care nu au scopul de a lumina mintea cititorului, ci mai degrabă de a-l deruta și proiecta și mai mult înspre abisurile ignoranței. După cum spunea Georg Simmel Oratorul devine preocupat nu
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
conferențiază În locuri despre care a scris deja, oferindu-le localnicilor perspectiva unui „outsider expert“ asupra lumii care le e familiară. Păstrîndu-și o naivitate emblematică, perorează despre orice: viață, bani, artă sau arhitectură. Pentru Wakefield, subiectele abordate nu sînt pur academice. A dus ceea ce i s-a părut a fi o viață interesantă, iar observațiile sale au la bază propria experiență. Simte că opiniile sale transformă, nu știe cum, oamenii În ființe mai bune și că Își aduce contribuția la binele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
iubire irezistibilă. A decis să rămînă În Siberia, unde vremea era În mod surprinzător mai bună decît la oricare din Întîlnirile ei cu Wakefield. Zelda scrisese o relatare a aventurilor sale În Siberia care a fost respinsă de toate publicațiile academice cărora le-o oferise, chiar dacă se străduise foarte tare să reducă la minim referirile la „paranormal“. I s-a refuzat titularizarea pe post la universitate, dată fiind absența ei Îndelungată și eșecul În a-și publica lucrarea. Zelda nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe post la universitate, dată fiind absența ei Îndelungată și eșecul În a-și publica lucrarea. Zelda nu a pus la inimă acest rezultat, nu Întru totul neașteptat și la sfatul iubitului ei fantomatic a eliminat din articol tot jargonul academic și l-a publicat ca ediție de buzunar, pentru consumul public. Cartea a devenit imediat best-seller. Cu profitul astfel obținut Zelda a deschis Crossroads Travel, cultivînd o clientelă selectă, formată din inși care călătoreau În locurile unde Încă se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
costă bani, nu glumă! Indignarea Diavolului nu-i este cu totul străină lui Wakefield. Totuși, aceasta ar fi ideea lui, a lui Wakefield, despre „autenticitate“, o alegere pe care o faci În mod deliberat. În orice caz, așa ar fi academic. Nu a auzit Încă pistolul de start. Și tîrgul nu include partea cu „Îmi pare rău, am găsit deja viața pe care o doream, rămîn pe loc“. Mașina scîrțîie pe gheață, alunecă pe noianele de zăpadă și glisează Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nimic altceva decît un parc urban și o fîntînă. Parcul era o pădure de coloane, unele de piatră tradițională, altele din aluminiu, sticlă sau ciment. „Place cuiva?“ Întreba, retoric, eseul, Wakefield neastăpînind pe atunci (și nici de atunci Încolo) tonul academic adecvat. „Structura se va prăbuși În mai puțin de cinci ani și buruienile vor Începe să crească printre coloane. Chiar și boschetarii Îl evită, iar boschetarii sînt adevărații specialiști, pentru că viața lor este lipsită de confort, deschisă tuturor elementelor naturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Dragomirescu refuză însă „condamnarea unei opere de artă pe baza unei argumentații exclusiv abstracte”, subliniind meritele deloc neglijabile ale pionierilor, descoperitori de drumuri noi în artă, pe care îi situează sub denumirea generică de avangarde. Diferența dintre mediul de formare academică al lui Maiorescu și cel al lui Mihail Dragomirescu dă măsura unei schimbări de paradigmă: între atmosfera culturală dominată de pozitivism și atmosfera postromantică marcată de spiritul nietzscheano-wagnerian al Decadenței, distanța este marcată. Postjunimistul dogmatic va deveni, în deceniile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a naratorului, pline de trucuri metatextuale: Un om prevenit face cît doi. Studiu și introducere la genuul propriu, Bîrna și paiul. Proiect de roman pentru sfîrșitul săptămînii engleze, Model benevol (dedicat Miliței Petrașcu). „Discurs pentru îmbunătățirea rasei cailor“ parodiază discursul academic, făcînd o incursiune în istoria culturală a cabalinelor (cu o concluzie „nietzscheană” privind necesitatea fabricării „supercalului”), iar „Dărîmarea Cartaginei“ se joacă, aiuritor, cu convențiile romanului sentimental (pe fată o chema Cartagina...”). În fine, capitolul De viris ilustribus aplică, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
stărue ca o grupare temeinică. D. Mițici în « Îți mulțumesc, frumoasa mea Serbie» deplînge evoluția națiunei sale, care trebuie să suporte parazitologia culturală, menținută de stat, care n’a creat decît o superficială și hibridă Serbie spirituală. Acuză toată organizarea academică, neputință pastișoare a statului, opunînd revoluția zenitistă, gîndirea nouă a Serbiei de mîine. Din cauza acestui articol revista a fost confiscată de poliția Belgradului. Lipsiți în mare parte de plastică — reprezentată prin singurul indigen Jo Klek — Zenit desfășoară dîrz, dincolo de porțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ceea ce era de spus: „precauțiile acestea erau cu atît mai inutile cu cît, dacă Anarhismul poetic are o calitate, apoi este aceea că întreaga exegeză a d-lui Const. I. Emilian vădește în d-sa un adept înnăscut al poeziei academice și un universitar format la școala d-lui Mihail Dragomirescu (...) unde canoanele unei estetici rigide și timorate sînt literă de lege. (...) Pentru d-l Const. I. Emilian poezia trebuie să fie așa cum stă scris în tratatele clasice, o poezie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tipografice de diferite lungimi. Idei, simțiri — nu există. În schimb imagini pulverizate, cuvinte în dezordine, formule cabalistice, semne telegrafice, cutezări impudice — cîte doriți!”. Din păcate, ironia autorului degenerează aproape de fiecare dată în pamflet suburban și în medicalizări improprii unui studiu academic. Un citat din poemul „Strada” de Al. Tudor-Miu este susceptibil de un diagnostic clinic: „n-ar fi rău să-l supunem pe autor studiului unui psihiatru”. Și exemplele pot continua. Există totuși și alte căi de acces: „Pentru descifrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
62-65): „Ceea ce apropie pe dl Jacques G. Costin de nefericitul său înaintaș este doar un principiu de poezie și vervă imaginativă, derivat la Urmuz în fantast și satiră, la dl Jacques G. Costin în ireverență grațioasă și în comentarii la adresa academicului, mai exact a didacticului. Dacă și la unul, și la altul avem de a face cu o lume arbitrară, cu o lume în răspăr, timbrul pe care-l trezesc în sufletul lectorului este diferit: grav la Urmuz, binedispus la Jacques
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Jarry și Charles Cros, stabilită în „Curs...” (și deja loc comun al receptării avangardiste), e corectă; percepția rămîne totuși a unor simple „farse”, fără un sens mai adînc. Este subliniat, apoi, divorțul dintre „stil” și „semnificație” („mișcarea portretistică e cea academică, însă cuprinsul e absurd”), simularea atitudinii clasice fiind - Bergson dixit - generatoare de comic („demnitatea stilistică, liniștea de mare prozator clasic, din care, firește, iese și comicul”). Preluînd informațiile oferite de Eliza Vorvoreanu despre geneza „paginilor bizare”, criticul subliniază — în Istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sofistic”; „Pîlnia și Stamate” e o „bufonerie lucrată lucid, parodiind descripția cadrului în romanele curente și făcînd o serie de calambururi de esență sofistică prin duplicitatea de sens a cuvintelor”. „Absurditatea cea mai izbutită” este „Ismail și Turnavitu”, „portretistică solemn academică și parodie a obișnuințelor burgheze, în care se face mereu confuzie între cele trei regnuri, animal, vegetal și mineral”. În fine, prin lentila estetică modernistă a autorului „Cursului de poezie” producțiile urmuziene se văd ca niște simulacre ludice placate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
partis politiques roumains. National paysan — National Liberal — Social-democrate indépendent, nr. 229, feb. 1956, p. 2 și „Urmuz et la tentation du Non-Sens”, de același, în nr. 250, dec. 1969 - feb. 1970, p. 2. În Revista scriitorilor români, publicație a Societății Academice de la Roma, Horia Stamatu publică un text despre „Ciprian și Urmuz” (nr. 6, 1967, pp. 153-157) și - în consonanță cu legitimarea „folclorizantă” din țară - un eseu amplu despre „«Umorul negru» și «absurdul» în literatura română, cultă și populară”, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
simț critic” (p. 318). În opinia lui Eugen Negrici, textele urmuziene ilustrează o „inadecvare a sintacticului la semantic”, o „ciocnire” între pedanteria clasică a sintaxei și anarhica libertate semantică. Este reafirmată natura subversivă, duplicitar-hibridă a identității scriitorului: „Un contur formal academic ascunde o mezalianță inacceptabilă spiritului comun, veșmîntul de noblețe ascunde hipertrofii” care „desfrînează fantezia în acest spațiu al tuturor posibilităților” (p. 320). Amendînd prejudecata călinesciană a unui „Urmuz parodist”, Negrici consideră că „autorul parodiază parodia” și că „Din tendința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
înfrîna fantezia de la o variantă la alta, intelectualizînd expresia și abstractizînd-o, în sensul mutării accentelor de pe reacția superficială, imediată, pe cea morală, filtrată, de adîncime”. În 1970, Nicolae Balotă se arăta încă destul de pesimist cu privire la destinul „canonic” și la receptarea „academică” a lui Urmuz: „Manualele școlare nu-l vor discuta, e inasimilabil spiritului academic. În ierarhia unei istorii literare academice nu poate avea loc”. Infirmînd acest pesimism, toate istoriile literare, mai mult sau mai puțin „academice”, și toate dicționarele de literatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mutării accentelor de pe reacția superficială, imediată, pe cea morală, filtrată, de adîncime”. În 1970, Nicolae Balotă se arăta încă destul de pesimist cu privire la destinul „canonic” și la receptarea „academică” a lui Urmuz: „Manualele școlare nu-l vor discuta, e inasimilabil spiritului academic. În ierarhia unei istorii literare academice nu poate avea loc”. Infirmînd acest pesimism, toate istoriile literare, mai mult sau mai puțin „academice”, și toate dicționarele de literatură română modernă apărute la noi după 1970 îl vor include — uneori „la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe cea morală, filtrată, de adîncime”. În 1970, Nicolae Balotă se arăta încă destul de pesimist cu privire la destinul „canonic” și la receptarea „academică” a lui Urmuz: „Manualele școlare nu-l vor discuta, e inasimilabil spiritului academic. În ierarhia unei istorii literare academice nu poate avea loc”. Infirmînd acest pesimism, toate istoriile literare, mai mult sau mai puțin „academice”, și toate dicționarele de literatură română modernă apărute la noi după 1970 îl vor include — uneori „la loc de cinste”. Autorul continuă să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
destinul „canonic” și la receptarea „academică” a lui Urmuz: „Manualele școlare nu-l vor discuta, e inasimilabil spiritului academic. În ierarhia unei istorii literare academice nu poate avea loc”. Infirmînd acest pesimism, toate istoriile literare, mai mult sau mai puțin „academice”, și toate dicționarele de literatură română modernă apărute la noi după 1970 îl vor include — uneori „la loc de cinste”. Autorul continuă să fie tradus în diverse limbi și reeditat, iar unele formule ale lui ajung în „folclorul” critic (ex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în pragul anului 1930: 1) critica de susținere a unui tînăr comentator de plan secund (Lucian Boz); 2) critica artistă, ecumenică, nonmagisterială a lui Perpessicius, cel mai favorabil avangardei dintre foiletoniștii moderni de prim-plan ai perioadei; 3) prima lucrare academică, din România, dedicată poeziei de avangardă (teza de doctorat Anarhismul poetic a lui Const. I. Emilian, apărută în 1931 la „Cultura Națională”). În cazurile lui Perpessicius și Boz, permeabilitatea în fața inovației radicale se datorează, în bună măsură, sensibilității „artiste”, lipsei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
anilor ’30, stimulînd - deopotrivă - interesul unei părți a criticii față de Urmuz. Perpessicius recuperează avangarda pe linie „modernist-canonică” și „estetizantă”. În fine, Const. I. Emilian are meritul de a fi introdus, primul, avangardismul (chiar dacă pe ușa din dos...) în conservatorul templu academic... Cel care îi va acorda totuși - în pofida tuturor rezervelor - legitimitatea necesară va fi G. Călinescu, prin al său „Curs de poezie” (1939) ținut în fața studenților de la Universitatea din Iași. Spațiul acordat lui Constantin Emilian poate părea prea extins în raport cu valoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Albatros, București, 1983 Simion, Eugen, E. Lovinescu. Scepticul mîntuit, Editura Cartea Românească, București, 1971 Sorescu, Marin, „Patimile după Hurmuz”, în vol. Teoria sferelor de influență, Editura Eminescu, 1969 Stamatu, Horia, „Ciprian și Urmuz”, în Revista scriitorilor români, publicație a Societății Academice de la Roma, nr. 6, 1967, pp. 153-157 Stamatu, Horia, „«Umorul negru» și «absurdul» în literatura română, cultă și populară”, ibid., nr. 11, 1972, pp. 15-33 și nr. 12, 1973, p. 10-24 Streinu, Vladimir, Literatura română contemporană, Ed. Casa Școalelor, București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-i facă rău, să-l umilească într-un fel sau altul. Și ocazia s-a ivit pe la jumătatea lui mai, când Andrei și-a prezentat proiectul într-o ședință a Academiei. În sală erau câteva persoane și cineva de la revista Academica, pentru a prelua articolul scris de colectivul de cercetare. Andrei a citit materialul, ca și la Poitiers, menționând că deja fusese prezentat în străinătate, răsucindu-și din când în când șuvița de păr pe după ureche. Urmase filmul, cu subtitrarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
vreodată să‑l primească, conducându‑i spre Platon, introducându‑i În tainele ezoterice ale lui Maimonide, explicându‑le interpretarea corectă a lui Machiavelli, familiarizându‑i cu Înalta umanitate a lui Shakespeare - până la și dincolo de Nietzsche. Nu le oferea un program academic - ci ceva mult mai neconformist. Dar În ansamblu, programul lui era eficient. Nici unul dintre studenții săi nu a devenit un Ravelstein, În anvergură. Dar cei mai mulți dintre ei aveau o inteligență superioară și erau singulari. El Îi voia singulari. Îi plăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]