9,323 matches
-
Eminescu, P.L., p. 31) Impun situarea substantivului în dativ prepozițiile: contrar, datorită, grație, mulțumită, conform, potrivit, asemenea: El a reacționat potrivit așteptărilor mele. 7. Interjecția. Mai ales în limbajul popular și în limbajul poetic, vocativul este precedat de interjecția o, accentuând intonația specifică în diferențierea de nominativ: „O mamă, dulce mamă, din negură de vremi / Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi.” (M.Eminescu, I, p. 129) Opoziția de caz a substantivelor compusetc "Opozi]ia de caz a substantivelor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
voinic, mai scumpă decât zilele, mai scumpă decât mireasa.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 11), „Acei ochi de-un albastru întuneric (...) devin prin asta mai dulci, mai întunecoși, mai demonici.” (Ibidem, p. 77) Observații: Gradul de intensitate superioară poate fi accentuat prin adverbul modalizant de intensificare și: „În neștiința ta ești și mai frumoasă...” (M. Eminescu, Proză literară, p. 56) Augmentarea intensității unei însușiri la un obiect se poate produce într-o perspectivă dinamică, în momente succesive: gradul de intensitate devine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
identificare urmează substantivului (pronumelui) însoțit: „El însuși nu-și părea a fi decât o umbră nepricepută” (M. Eminescu, Proză literară, p. 45), „Să te vezi pe tine însăți/Visătoare, surâzândă.” (Ibidem, I, p. 76). Când însoțește substantive, le poate preceda, accentuându-și caracterul emfatic: „Însuși Tudor a fost la el.” PRONUMELE REFLEXIVTC "PRONUMELE REFLEXIV" Sub aspect semantic, pronumele reflexiv se caracterizează prin realizarea a două suprapuneri, una în plan deictic: locutor și obiectul discursului lingvistic (Eu îmbrac = șEu spun căț eu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
toate. Pronumele de cuantificare numerică, dezvoltând determinarea ca sens gramatical, când sunt determinate definit, realizează opoziția de gen (la plural) și la nivelul morfemului determinării: cei doi/cele două, cei câțiva/cele câteva. Cazultc "Cazul" În desfășurarea flexiunii cazuale, se accentuează deosebirile dintre subclasele pronumelui de cuantificare. Pronumele de cuantificare numerică simplă și pronumele de cuantificare distributivă realizează opozițiile cazuale prin flexiune analitică: • genitivul se exprimă prin morfemul a: Numele a doi dintre ei s-a șters., Am pus câte o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
intră în structura predicatului compus cu forma de prezent, persoana a III-a singular: „Trebuie să fie aici în casă ascuns. Trebuie să-l găsim.” (I.L. Caragiale), mai rar, cu forma de imperfect (când sensul modal de certitudine este mai accentuat): „Când suna, știam că Ramses trebuia să fi murit.” (M. Eminescu) Din punct de vedere sintactic, semiauxiliarul a trebui se opune verbului predicativ, prin inaptitudinea sa de a realiza opoziția afirmativ-negativ; o construcție precum „Nu trebuie să fie bolnav” nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu care intră în relație sintactică și categorială (de timp): „La geamul tău ce strălucea / Privii atât de des; O lume toată-nțelegea - / Tu nu m-ai înțeles.” (M. Eminescu) În această relație de simultaneitate cu alte timpuri, imperfectul își accentuează mai mult diferitele valori aspectuale, în special cea de imperfectiv: „Tocmai ieșeam pe ușă când am auzit sunând telefonul.” (intervenția verbului la perfectul compus frânge, întrerupe desfășurarea pe mai departe a acțiunii verbului la imperfect; acțiunea imperfectului este, în acest
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
timp-aspect. Perfectul simplu se cuprinde în opoziția aspectuală durativ-momentan. Se opune, în acest sens, imperfectului, timp al acțiunii durative, prin caracterul relativ momentan al acțiunii verbale pe care o situează în trecut. În relație contextuală cu un imperfect, perfectul simplu accentuează și mai mult această opoziție, între o acțiune care durează și o alta care punctează, care vine din afară, frângând-o pentru o clipă pe cea dintâi sau suprapunându-i-se tot pentru o clipă: „Ea tăcu. Dânsul se uită
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbale. Între indicativul și conjunctivul verbului a veni, din frazele: „Nu cred că vine.” și „Nu cred să vină.”, deosebirea nu mai este doar de ordin formal, ci și de ordin semantic. Prin construcția cu verbul la conjunctiv, vorbitorul își accentuează îndoiala exprimată deja prin verbul a crede, întrebuințat la forma negativă. • când verbul la conjunctiv este predicat al unei propoziții nondependente și, mai ales, independente: „Să fie chiar acesta motivul?!” Valori ale conjunctivuluitc "Valori ale conjunctivului" Valorile conjunctivului se manifestă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
147), „Ce ți-e? zise un bătrân prietenos, care se ivi tocmai atunci la fereastă...” (M. Eminescu, P.L., p. 58); • exprimă continuitatea (unei acțiuni, stări etc.): mai, încă, tot: „Mai are încă - mai are substanță natura.” (L. Blaga, p. 242); • accentuează aspectul negativ al acțiunii verbale în sine sau prin raportare la diferiți factori pe care-i implică: nici: „Nici n-a plecat.”, „Nici Ion n-a plecat.”, „Nici filme nu vede.”; • ierarhizează constituenții unui enunț în desfășurarea unei anumite relații
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trebuie să împărțim drept în două ceea ce ne-a dăruit oaspetele nostru.” (I.Creangă) În planul expresiei, în comunicarea orală, marca distinctivă a enunțului asertiv o constituie intonația, care este în esența ei descendentă. Caracterul descendent al intonației asertive se accentuează în enunțurile exclamative, în care energia de articulare și pronunțare se concentrează în partea lor inițială: „Nenorocitul de Anghelache!” (I.L. Caragiale) În afara acestei deosebiri, enunțurile asertive exclamative se caracterizează în mod frecvent și prin prezența unor mărci distinctive specifice: • elemente
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a așezărilor umane. În toate sectoarele Carpaților Românești, așezările permanente urcă la peste 1 300 m altitudine, atingând maximul în Carpații Occidentali (în Munții Apuseni ajung la aproape 1 600 m). În același timp, așezările carpatice românești cunosc un grad accentuat de dispersie, fiecare sat având multe crânguri, cătune etc., răspândite pe văi, plaiuri, coaste etc.; aceasta demonstrează deosebita capacitate de adaptare la condițiile de mediu și de valorificare a potențialului natural. 72 GEOGRAFIE UMANĂ ȘI ECONOMICĂ Densitatea populației (1999) România
GEOGRAFIE. MANUAL PENTRU CLASA A VIII–A by SILVIU NEGUT, GABRIELA APOSTOL, MIHAI IELENICZ () [Corola-publishinghouse/Science/576_a_929]
-
o rețea densă de așezări și de căi de comunicație; în sectoarele cu resurse de subsol (petrol, cărbune, gaze naturale, sare în Subcarpați, Depresiunea Colinară a Transilvaniei etc.) au apărut puncte de extracție în jurul cărora degradarea elementelor mediului s-a accentuat. În regiunile deluroase înalte (la peste 450 m altitudine) relieful este intens fragmentat, există un grad de împădurire ridicat (gorun, fag, carpen), văile sunt înguste. Defrișarea versanților pentru extinderea suprafețelor cu pășuni a stimulat, datorită pantelor mai mari și rocilor
GEOGRAFIE. MANUAL PENTRU CLASA A VIII–A by SILVIU NEGUT, GABRIELA APOSTOL, MIHAI IELENICZ () [Corola-publishinghouse/Science/576_a_929]
-
său trebuie stocat. Acest lucru arată că viteza de execuție a instrucțiunilor este strâns legată de timpul de acces la memorie. De-a lungul timpului, decalajul dintre viteza mai mare a procesorului și cea a accesului la memorie s-a accentuat, astfel că trebuie imaginate mecanisme de acces la memorie care să evite frânarea procesorului. Soluția este de a folosi o memorie de dimensiuni reduse, dar foarte rapidă, numită memorie cache, ca tampon între memoria principală și procesor. Acest lucru este
CONSTRUCŢIA ŞI TEHNOLOGIA SISTEMELOR EMBEDDED by Andrei DRUMEA () [Corola-publishinghouse/Science/674_a_1090]
-
din luna martie 2009 - GfK Omnibus. În jur de o treime (29%) dintre românii peste 15 ani, care se implică în cumpărăturile mari ale gospodăriei în care locuiesc, spun că obișnuiesc să încerce produse nou apărute pe piață. Disponibilitatea se accentuează odată cu creșterea venitului și cu scăderea vârstei. Adolescenții între 15 și 19 ani sunt cei mai predispuși să încerce produse noi, 55% dintre ei declarând că aleg astfel de produse în defavoarea celor pe care le cunosc deja. În comparație cu alte țări
10 pa?i Pentru a dep??i criza! PLAN DE IE?IRE DIN CRIZ? by PRIS?CARU, VASILE RADU () [Corola-publishinghouse/Science/83485_a_84810]
-
I.1. EVOLUȚIA LIMBAJULUI LA COPILUL DE VARSTA PREȘCOLARA ȘI ȘCOLARĂ Limbajul este un „sistem de semne, semnale sau simboluri asociate după anumite reguli, însușit ontogenetic de fiecare individ în copilărie”. Este definiția pe care o dă „Dicționarul de psihiatrie”, accentuând astfel perspectiva lingvistică asupra limbajului. Privită îndeosebi din punct de vedere psihologic, definiția trebuie completată. Limbajul poate fi înțeles că cea mai importantă formă de comunicare, realizând adaptarea socială a indivizilor (socializarea). Limbajul este o conduită de tip superior care
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
până spre sfârșitul perioadei școlare mici, iar învățarea de tip școlar (în principal scriscititul) este vectorul creșterii capacității de înțelegere a informațiilor și de însușire corectă a regulilor gramaticale, ortografice și lexicale ale limbii române. La vârstă școlară mică se accentuează diferențele în ceea ce privește capacitatea de exprimare orală și scrisă între copiii cu aceeași vârstă cronologică. Aceste diferențe au la bază o complexitate de factori pe care îi vom analiza în diferite puncte ale acestei lucrări. Acum vom aminti, printre acești factori
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
efectuează în același timp de către toți copiii, deoarece aceștia nu au funcții psihice la fel de dezvoltate. Din constatările practice putem specifică faptul că începutul dificultăților de învățare a citirii și a scrierii este în jurul vârstei de 6 7 ani și se accentuează pe parcursul școlarității. La unii copii, aceste dificultăți pot fi detectate relativ mai greu și mai tarziu, cănd citirea nu este expresiva și aproape deloc conștientă, chiar mecanică, iar scrisul devine inestetic, uneori ilizibil. Dificultățile de învățare a citirii sunt reflectate
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
logopat, în funcție de experiență personală. Un rol important îl au adulții din anturajul micului școlar, a căror atitudine poate (sau nu) contribui la succesul terapiei logopedice. Încă de timpuriu acești copii pot deveni neîncrezători și retrași. Odată cu vârsta apar și se accentuează complexe care se reflectă asupra întregii personalități. Manifestările în plan psihocomportamental sunt de tipul izbucnirilor nevrotice și regresiei la conduite infantile: suptul degetului, ticuri, instabilitate psihomotorie, anorexie, enurezis, manifestări afective puerile etc. Bâlbâiala influențează citit-scrisul. Citirea nu este cursiva, logică
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
infantile: suptul degetului, ticuri, instabilitate psihomotorie, anorexie, enurezis, manifestări afective puerile etc. Bâlbâiala influențează citit-scrisul. Citirea nu este cursiva, logică, pierzând astfel posibilitatea înțelegerii sensului celor citite. Cele mai mari greutăți le ridică textele necunoscute, situații în care se poate accentua tensiunea nervoasă. În scriere apar omisiuni de grafeme, în special silabele finale, inversări, înlocuiri sau omisiuni de cuvinte, nerespectarea semnelor de punctuație sau a caligrafiei etc. Cele specificate până acum reprezintă o parte a tulburărilor de limbaj care pot apărea
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
între handicapul mintal ușor, care este educabil, cel moderat, considerat a fi antrenabil, și cel sever și profund, total dependente. Deficitul cognitiv este un alt criteriu care apare în majoritatea definițiilor și clasificărilor legate de retardul mintal. Acest deficit se accentuează odată cu înaintarea elevului în clase mai mari, datorită lipsei de cunoștințe elementare și de informații. Pe de altă parte, necesitatea aprecierii comportamentului adaptativ, folosit ca un criteriu de clasificare a retardului mintal, solicită dispute și obiecții din partea specialiștilor (îndeosebi a
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
drept capacitatea de a răspunde adecvat exigentelor mediului. În esență, existența unui număr mare de tulburări de limbaj, pe de o parte, și deficitul gândirii, pe de altă parte, dau vorbirii copilului cu deficiență mintală un caracter aproape neinteligibil și accentuează fenomenul de perseverare verbală. Sub aspect lexical, vocabularul copilului cu deficiență mintală este limitat, în vorbirea spontană sau în răspunsuri fiind actualizate cuvintele cu circulația cea mai largă. Cu cat un anumit cuvânt este mai lipsit de suport concret, cu
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
referitoare la propoziție, cuvânt, silaba, sunet. Acestea sunt elementele definitorii la care se raportează cadrele didactice și care pregătesc etapă însușirii deprinderilor lexicografice. În cadrul activităților de comunicare se depistează defectele de vorbire, se observă modul în care copiii articulează și accentuează cuvintele, se urmărește reglarea echilibrului inspir-expir, capacitatea de exprimare non-verbală. EDUCAREA COMUNICĂRII ORALE: Educarea comunicării orale începe prin a ajuta elevii să desprindă cuvintele din vorbire, să diferențieze sunetele, să se exprime verbal adecvat. Având în vedere particularitățile psihico motrice
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
dificultăți de pronunție se reflectă negativ și în actul de scriere. 26 Pentru exersarea câmpului de citire de un cuvânt, copiii au parcurs și parcurg exerciții de exersare a auzului fonematic, exerciții prin care se respectă pauzele corecte în vorbire, accentuează corect cuvintele și fac astfel pasul esențial spre realizarea autocontrolului în activitatea de citit scris. Este evident faptul că elevul care are capacitatea de a se exprima corect dispune de un mijloc important de autocontrol, pentru că își reprezintă corect structura
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
până atunci, legături între lucruri. Printr-o definiție concisă, R. Muchielli, în 1969, realizează un evantai foarte diferențiat al nuanțelor: . în 1971, M. Bejat reia ideea priorității noului în definirea conceptului: . J. P. Guilford își îmbogățește, în 1973, vechea definiție, accentuând aspectele legate de personalitatea creativă. Una dintre cele mai complete definiții de până în 1974 o întâlnim în Enciclopedia Hachette: Foarte concis, Jean Piaget, în 1978, spune: Din 1970 semnalăm și definiții românești ale creativității. P. Popescu-Neveanu o consideră o formațiune
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
sociali: condiții socio-economice și culturale, condiții educative (familia, școala). în opinia lui M. Bejat (6, p. 64), factorii sociali au o pondere deosebită în creativitate, acționând în strânsă interdependență cu ceilalți factori, , iar trei ani mai târziu, același autor (7) accentua asupra faptului că o condiție necesară, dar nu și suficientă, a creativității, o constituie capacitatea de gândire divergentă și de sinteză, în creativitate implicându-se, însă, și o bună dezvoltare a gândirii convergente și de analiză. După Andrei Cosmovici (11
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]