8,468 matches
-
despre mine că sunt nebun. Necunoscuta (cu o îngrijorare crescândă): Despre dumneata? Profesorul: Băieții din cursul superior și acum îmi spun: nebun. Necunoscuta (începe să-i fie de-a binelea frică): Mie mi-e somn. Vreau să dorm. Profesorul: Nu. Acuma nu. Acuma trebuie să vorbesc. Acuma trebuie să spun. Uite (o apucă de mână), vino cu mine. (o duce la fereastră). Vezi Ursa Mare? Necunoscuta: Nu văd nimic. Mi-e somn. Lasă, mi-o arăți mâine dimineață. Profesorul: Cum mâine
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
că sunt nebun. Necunoscuta (cu o îngrijorare crescândă): Despre dumneata? Profesorul: Băieții din cursul superior și acum îmi spun: nebun. Necunoscuta (începe să-i fie de-a binelea frică): Mie mi-e somn. Vreau să dorm. Profesorul: Nu. Acuma nu. Acuma trebuie să vorbesc. Acuma trebuie să spun. Uite (o apucă de mână), vino cu mine. (o duce la fereastră). Vezi Ursa Mare? Necunoscuta: Nu văd nimic. Mi-e somn. Lasă, mi-o arăți mâine dimineață. Profesorul: Cum mâine dimineață? Mâine
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu o îngrijorare crescândă): Despre dumneata? Profesorul: Băieții din cursul superior și acum îmi spun: nebun. Necunoscuta (începe să-i fie de-a binelea frică): Mie mi-e somn. Vreau să dorm. Profesorul: Nu. Acuma nu. Acuma trebuie să vorbesc. Acuma trebuie să spun. Uite (o apucă de mână), vino cu mine. (o duce la fereastră). Vezi Ursa Mare? Necunoscuta: Nu văd nimic. Mi-e somn. Lasă, mi-o arăți mâine dimineață. Profesorul: Cum mâine dimineață? Mâine dimineață nu se vede
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
minorilor, el nu aflase încă, deoarece nu-i spusese nepotul cucoanei, cu care afacerea era ca și terminată, dacă mai avea răbdare până luni seara, când trebuie nepărat să se întoarcă avocatul, fiindcă s-a dus cu o hotărnicie, dar acuma, cu regret, este imposibil din mai multe puncte de vedere, care le știe dumnealui... Așa să-i spui.36 Lipsa de relevanță a mesajului e pregnantă și pentru că transmiterea lui se face printr-un mijlocitor care, în afara stupidității de care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pagini nouă, va ajunge un mare scriitor"15. Împotriva textului obez, Caragiale se exprima mult mai subtil: Scrii și scrii până ostenești, și pe urmă te oprești să te odihnești, și pe urmă iar scrii, și tot așa până isprăvești. Acuma, ce scrii asta e treaba d-tale. După părerea noastră însă, dacă scrii, fă încailea o lucrare mare și lungă tot e mai lesne decât fleacurile mici și ușoare, când ai o dată rețeta sigură. (Rețetă practică pentru a face o
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
altceva! Mai adineauri ședeam acasă. Tușica, cum știi c-a făcut-o Dumnezeu, se culcă o dată cu găinile. Eram ambetată absolut". Frusina: Ia lăsați-mă! Ce piesă? Așa vorbește proprietăreasa mea! Smărăndache (Frusinei): Sst! Catrinel: "Dramele Parisului, câte au ieșit până acuma, le-am citit de trei ori!". Smărăndache (dându-și peste frunte): Și-a mea, domnule, la fel!" (Dramaturgie română contemporană, vol. I, II, Prefață și note de Valeriu Râpeanu, Editura Tineretului, București, 1967, p. 150). 1 Jean-Marc Defays, Comicul. Principii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
morții ce fulgera din mii de puști. Răcnetele lor sălbatice în iureșul luptei, îmi răsună în urechi chiar ș‟acu ...ca și goana nebună, a cailor, cu ochii aprinși, cu urechile ciulite și coama zburlită. Pădurarul povestea... povestea, întâmplări înfricoșătoare. Acuma se înțelegea de ce a evitat atâta vreme să le povestească... În tăcerea nopții, se auzea doar pădurea foșnindu-și frunzele și câte un strigăt de fiară, sinistru, care înfiora. De sub tufa de liliac, țârâitul rar al greierului se împreună cu altul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în adâncul sufletului un împătimit al Galway-ului. —O, dar sunt, o asigură Aidan. Însă California trebuie să fie tare distractivă... Hollywood... Silicon Valley... —Silicoane, mai degrabă, observă Darcey și îl împunse între coaste. Poți s-o lași baltă de pe-acuma, Clarke! Nieve chicoti. — Da, poate-mi aranjez și eu sânii dacă tot sunt pe-acolo. N-ai fi în stare! — De ce nu! Nieve își scutură capul, astfel încât părul îi încadră fața. — Am făcut cam tot ce se putea fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
vorba? Mai dură cinci minute să scape de el. Logan puse jos telefonul și Încercă să-și ascundă dezamăgirea din voce. — Se pare că Îți datorăm scuze, domnule Caldwell. — Să știi că da! Darren se ridică și arătă spre ușă. Acuma de ce nu vă ridicați fundurile alea puturoase să vă duceți să-mi căutați fiul? Fu suficient de amabil Încât să trântească ușa după ei. O porniră prin burniță spre duba ruginită pentru care semnase Logan. Atâta drum pentru nimic. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Îl supără pe Winchester. Arătă spre alsacianul care mârîia. — Și chiar dacă l-aș recunoaște, mai repede-aș mânca rahat de la o curvă din cur decât să-ți zic ție. — Unde e fratele tău, Colin? Nu-i treaba ta; acolo e. Acuma ai de gând să te cari naibii sau nu? Logan fu nevoit să admită că nu mai avea prea multe de făcut acolo. Ajunsese până la ușă când un gând Îi trecu prin cap și se-ntoarse. — Hăcuite, zise el. De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
zid de nepătruns mă desparte de viitor. Oare voi străbate zidul sau voi cădea de la primul pas? Nu, mai bine să mă prăbușesc din vârful lui, decât să nu-i ating piatra. Trebuie să urc, nu mai pot da Înapoi acuma. Mă cam dor picioarele. Am o febră musculară care mă supără. Trebuie neapărat să mă odihnesc bine. Poate Îmi va trece. Ieri și azi am mâncat destul de mult. Trebuie să-mi Întăresc organismul, trebuie ca sistemul nervos să-mi fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mele și a dârzeniei cu care m-am opus soartei, azi am mers cu D. la cinema, la fel cu situația În care aș avea lângă mine un cavaler, care mă respectă și mă prețuiește. Lupta trebuie continuată. Ținta mea acuma este prietenia lui Dinu, pe care parțial o am. Relațiile trebuiesc Întărite și cizelate. Doresc fericirea, și o voi avea cu orice risc. 4 aprilie 1980 (luni)! Ah, Dinu, ai dovedit cu această ocazie că faci parte din masa oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acum nu-mi vine să cred că ai plecat, că voi rămâne mai departe să visez fără țintă iubirea ta. O, de-aș fi putut face ca acea clipă să nu se mai sfârșească, de-aș putea să o trăiesc acuma, Petre, aș trece peste orice, o, de-aș mai putea simți odată acea strângere a omului iubit, Petre drag, mă va distruge iubirea asta. Dar s-a sfârșit! Și de data asta definitiv! Urlați, zbierați gânduri strivite, vi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu-mi dăunează studiilor, fie ca ea să-mi domine simțurile totdeauna, fie ca niciodată să nu fiu pe deplin nenorocită sau pe deplin fericită, fie ca el să țină la mine puțin de tot, oricât de puțin, nu ca acuma. În realitate, iubesc iubirea, acea dragoste materială prin care orice om trebuie să treacă. Fie ca omul meu drag să fie totdeauna Petre! 20 octombrie 1961 (vineri) Pot spune fără greșeală că cenaclul literar mi-a deschis ochii În viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cuvinte și semne Bolboroseală nearticulată Într-un mârâit arhaic și repetat Mă voi arunca oare vreodată, cu liniște necăutată, pe mine În mine? Te-ai atașat de materie cu rădăcinile tuturor ierburilor și buruienilor Ca un disperat În vârtejul Înecului acuma zbieri ajutor Capul tău Încins de gânduri aprinse a căzut secerat ca de trăsnet Dar limpezimea aceasta nu se altoiește natural În sămânță, Cum de circulă-n mine atâta curent ereditar? Lucrurile ce-mi caută palmele renasc vârtos sub umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ceva, să nu fiu un val rătăcitor și mereu În primejdie de a se sfărâma de vreo stâncă, aș vrea ca atunci când sufletul se chinuiește și se zbate de dorul unui ideal ce trei ani mi-a fost lege și acuma e o rană, aș vrea ca În aceste momente să existe ceva În care să mă strâng, să mă Închid și să uit. Dragostea? Dureros subiect, zdrobit și el și intangibil, de frica unei dureri prea mari. M-a părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
din nou liberă, cu Marinică lângă mine! Parcă m-aș fi smuls dintr-o mlaștină neagră, parcă aș fi evadat, asemenea unei păsări, din colivia robiei. Nu, nu trebuie să distrug În mine ce am mai pur, căci dacă până acuma viața nu mi-a oferit nici măcar o mică satisfacție, de ce să-mi distrug chiar eu bruma de fericire ce mă inundă acum atât de plină, atât de liniștitoare... Mai e un băiat, Fane, el mă iubește foarte mult, o simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
voi mai găsi niciodată. Urăște-mă, lovește-mă, dar nu te distruge pe tine. Cornel, mă auzi? Ce e cu tine, Cornel? 14 octombrie 1962 (duminică) Am citit din Întâmplare ultima observație. Am râs, ca de orice banalitate. Cornel e acuma cu Liliana și Liliana e În spital și el profită de asta pentru a se plimba cu toate damele. Te uimești tu, cea care ai scris Înainte? Eu iubesc acum muntele și un om. Sunt studentă. Sunt mai poetă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai aranjau damele. Bucuria lor! În sfârșit, te rog ceva, iartă-mă... pentru că eu n-am să mi-o iert niciodată. Orice-ar fi, chiar dacă mă urăști, de fapt, ai tot dreptul, trebuie să vorbim neapărat. 22 aprilie 1963 (luni) Acuma, când sunt beată criță, trebuie să scriu, c-așa-mi dictează nu știu ce În mine și tulbure, să spun c-am băut singură, singură, singură, fără nimeni, fără cârciumă. Eu cu mine și cu durerea mea, pentru ce am băut, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fecioară. Am să mă vând pe cel mai mic preț posibil, În mod banal, prozaic. Poate vei veni și tu o dată să mă cumperi, dar pe tine te voi refuza, oricât Îmi vei oferi. Ce izbucniri nebune aseară la beție, acuma-i dimineață ș-am adormit un pic, dar capul tot mă doare, mă doare tot din mine. Acum nu mai tremur, dar nu mai știu nimic. Idioată sunt! Ce amorțeală În mintea mea. De ce-s neliniștită și ce aștept, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
din acest calvar. La Sovata, l-am Întâlnit din nou. Tata nu era acolo. După trei zile, am fugit la București. El, pe urmele mele. Nu știu ce să fac. Cred că ar fi În stare să mă și omoare. E rău acuma ca un câine. Și dac-ar fi numai asta, tot ar fi bine, dar parcă acum toate vor să mă dea la fund, poate pentru că mă ridicasem prea sus... Ți-am povestit În câteva rânduri, fără a folosi imagini poetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-nțelegi, dar eu iubesc/ În mai mulți un singur om, ce are/ Câte-o calitate mică-n fiecare/ Și de câte ori le mângâi părul, lutul/ Văd În ei pe cel mai drag, necunoscutul// Multora prin păr trecut-ai mâna,/ Multora de-acuma vei mai trece/ Tu rămâi la fel ca totdeauna/ Foc de paie pe o piatră rece// Lumea zice multe, multe face/ tu să nu te-aștepți să te-nțeleagă/, ia-ți din mulți bărbați pe-acel ce-ți place/ dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă enervează. Numai că ea chiar crede-n ei. În îngeri. Ciudat. Zice c-are îngerașul ei care-o veghează. Păi, nu prea are cum să n-o vadă, nu? Ea zice că-i mai mare chiar decât sunt io acuma: mă gândesc că nu-i o slujbă prea nasoală pentru un înger care are grijă de cineva. Măcar e mai ușor cu Crystal. Și scrisese „LYLMS“ pe spatele plicului. Dumnezeu știe ce mai înseamnă și asta: îmi plac scrisorile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
scrisese „LYLMS“ pe spatele plicului. Dumnezeu știe ce mai înseamnă și asta: îmi plac scrisorile de la ea, dar nu-mi dau seama nici moartă ce-nseamnă scrisul ăla de pe spate. Era în regulă când scria MD în loc de Multă Dragoste, dar acuma au ajuns așa de lungi și de complicate că mă ia naiba. Și mai sunt și abțibildurile alea cu inimioare și ursuleți și „Domnul să dea ce-o fi să fie. Să te aibă în pază. Ba nu, fie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să nu mă mai vait de asta. Da’ e durerea - mă doare așa mult totul, mereu. Asta-i partea cea mai rea - durerea. Doctoru’ zice că-i greutatea care apasă pe încheieturi. Nu-s făcute să ducă așa o povară. Acuma zice că am și artrită. Ce să zic, mersi. Exact ce-mi trebe. Și ultima dată când am fost la el mi-a zis c-am noroc că n-am diabet: noroc? - ce știe el? L-am întrebat de plasturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]