6,508 matches
-
de observație dotată cu mitraliere a fost distrus cu explozivi, dar alte două obiective, nr. 15 și nr. 16, s-au dovedit a fi niște instalații false. Parașutiștii au întâmpinat probleme neaștepatate la Obiectivul nr. 23, o cupolă retractabilă care adăpostea două tunuri de 75 mm. Planificatorii germani consideraseră că armele acestei fortificații nu pot opri asaltul parașutiștilor, dar această presupunere s-a dovedit eronată în timpul luptelor. Parașutiștii au fost obligați să se adăpostească. Focul puternic al armelor din cupolă nu
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
Obiectivul nr. 23, o cupolă retractabilă care adăpostea două tunuri de 75 mm. Planificatorii germani consideraseră că armele acestei fortificații nu pot opri asaltul parașutiștilor, dar această presupunere s-a dovedit eronată în timpul luptelor. Parașutiștii au fost obligați să se adăpostească. Focul puternic al armelor din cupolă nu a putut fi oprit decât cu ajutorul bombardamentelor în picaj al unei escadrile Stuka. Deși bombele nu au distrus cupola, exploziile i-au obligat pe belgieni să retragă cupola pe parcursul restului bătăliei. Toate căile
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
iar regele Hirei, Al-Mundhir ibn Ma’ al-Sama’, a trimis trupe în urmărirea lui, din cauza unei vechi dușmănii între el și kind-iți. În acest moment, Imru’al Qays a ajuns la palatul prințului-poet al Samaw’al din Tayma’, care l-a adăpostit și i-a păstrat armurile, punându-l în legătură cu regele ghassan-id Al-Harith, iar acesta, la rândul său, l-a ajutat să ajungă la împăratul Justinian la Constantinopole. Se spune că împăratul l-ar fi primit destul de bine și ar fi fost
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
încadrată în bioregiunea continentală a bazinului râului Tur) Situl deține mai multe tipuri de habitate, dintre care două prioritare: Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"); și Pajiști panonice și vest-pontice pe nisipuri. Acestea adăpostesc și asigură condiții prielnice de hrană și adăpost pentru o gamă diversă de păsări (migratoare, de pasaj sau sedentare), dintre care unele protejate la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN. La baza desemnării sitului se află mai
Lunca Inferioară a Turului () [Corola-website/Science/333803_a_335132]
-
vânătorilor RAF. Membrii echipajelor bombardierelor germane au remarcat atacul slab al RAF și au tras concluzia că escadrilele de vânătoare britanice sunt epuizate. Pe aeroportul Biggin Hill, cea mai mare parte a pesonalului de la sol a avut timp să se adăpostească înainte de declanșarea bombardamentului german. KG 1 a pierdut doar un singur bombardier He 111, un al doilea fiind doar ușor avariat, dar nu și-a îndeplinit misiunea, nereușind să distrugă aeroportul Biggin Hill Până în acel moment, avioanele de vânătoare germane
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
sunt de obicei considerați ca o specie de câmpie joasă. Puțin se știe despre hrana naturala, dar acești lilieci au fost prinși în apropierea arborilor de mango, guava, banan iar exemplare captive consumă fructe moi, miere și unt. Ziua se adăpostesc în tufișuri și copaci mici, de multe ori în lumina directă a soarelui. Migrează din pădure în zonele de savană în luna aprilie când sezonul ploios avansează. În acest perioadă femelele sunt gravide, și ele se întorc în păduri mai
Liliac frugivor gulerat mic () [Corola-website/Science/333844_a_335173]
-
Vrancea. Situl prezintă o arie naturală (încadrată în bioregiune alpină și continentală) aflată în sectorul central nord-vestic al Munților Vrancei (subunitate geomorfologică a Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali), în bazinul superior al râului Șușița. Acesta adăpostește, protejează și conservă o gamă floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Situl dispune de 11 tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel: Păduri acidofile de "Picea abies" din
Soveja (sit SCI) () [Corola-website/Science/333835_a_335164]
-
nord-americană, construiește, de-a curmezișul scurgerii apelor, stăvilare din ramuri, nuiele, mușchi și alte elemente vegetale, ridicând astfel nivelul apei și favorizând creșterea plantelor hidrofile pe care le apreciază ; din aceleași materiale construiește cuiburi cu accese submerse în care se adăpostește și în care își crește descendentă. Vară se hrănește cu plante acvatice și erbacee ; iarnă, cu vlăstare, semințe și coji. Cuvântul "bhebhrus" provenind din rădăcina "bher" (castaniu, lucios) este de origine indo-europeană și se regăsește în proto-germanica "bebr", în germană
Breb () [Corola-website/Science/333898_a_335227]
-
al XVIII-lea, când a fost amplasat și altarul. În aceeași perioadă, tavanul sălii a fost acoperit cu stucatură. La vest a fost ridicat din calcar un turn de clopotniță. Nivelurile superioare ale clopotniței erau accesibile printr-o scară spiralată adăpostită de un turnuleț aflat pe latura vestică a bisericii. Clopotnița este, de altfel, singura din Țara Bârsei fortificată în această perioadă, datorită proximității zidului de incintă. Inițial, parterul era deschis printr-un portic boltit în cruce pe nervuri cu profil
Biserica evanghelică fortificată din Rotbav () [Corola-website/Science/333072_a_334401]
-
având loc în trei etape. Prima etapă a avut loc între anii 460-465 sub patronajul călugărului Tan Yao, conducătorul comunității budiste din acea perioadă. În timpul acestei etape au fost săpate primele cinci și cele mai mari grote din complex. Acestea adăpostesc statui monumentale, cea mai mare având o înălțime de 15 metri și reprezentându-l pe Buddha Shakyamuni. Construcția a fost întreruptă până în anul 471 când a intrat în atenția casei imperiale. În a doua etapă dintre anii 471-493 construcția a
Grotele Yungang () [Corola-website/Science/333130_a_334459]
-
Suhumi), pe malurile Pontului Euxin, Sarapana (actualul Șorapan), Phati (actualul Poti), Pityus (actualul Pițunda), Apsaros (astăzi Gonio), Surium (astăzi Vani), Archeopolis (astăzi Nokalakevi), Macheiresis și Cyta, numită și Cutatisium (actualul Kutaisi), locul tradițional al nașterii Medeei. Regiunea orientală a Mării Negre adăpostea în Antichitate o cultură foarte dezvoltată, „cultura colchică”, vecină culturii kobane, care s-a dezvoltat spre epocii de mijloc a bronzului. Cel puțin în câteva părți ale Colchidei, procesul de urbanizare pare să fi avansat încă de la sfârșitul mileniului al
Colchida () [Corola-website/Science/333150_a_334479]
-
este o insulă artificială în Laguna Venețiana din nordul Italiei. Ea adăpostește o zonă rezidențială modernă. Insula a fost amenajată în anii 1960 prin asanarea unor ghioluri pre-existente și este, prin urmare, ca și alte sacca, o insulă artificială. Ea găzduiește un cartier popular de construcție relativ recentă (anii 1970) și nu
Sacca Fisola () [Corola-website/Science/333217_a_334546]
-
19 iulie 1674. A condus o flotă importantă formată din 18 nave de război, nouă nave de transport și 15 nave de transport trupe cu 3.400 de soldați. Când a încercat să asalteze Fort Royal flota sa a fost adăpostită, permițând forțelor franceze puternic depășite numeric să își întărească defensiva. În ziua următoare, noile estacade amplasate l-au împiedicat pe De Ruyter să intre în port. Cu toate acestea, soldații olandezi au debarcat fără sprijinul tunurilor flotei și au fost
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
XVII-lea de către arhitectul Domenico Fontana. Palatul era destinat a-l găzdui pe regele Filip al III-lea al Spaniei cu prilejul unei vizite care nu a mai fost efectuată în această parte a împărăției lui, în schimb l-a adăpostit inițial pe viceregele Fernando Ruiz de Castro, nobil de Lemos. Pe la 1616 fațada au fost finalizată, iar pe la 1620 interiorul a fost pictat în frescă de Battistello Caracciolo, Giovanni Balducci și Belisario Corenzio. Decorarea Capelei Regale a Adormirii Maicii Domnului
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
belvedere. La colțul palatului cu Teatrul San Carlo a fost construită o nouă fațadă care a ascuns palatul viceregal al lui Pedro de Toledo. În 1922, s-a decis (prin Decretul ministrului Anile) să se transfere aici colecțiile Bibliotecii Naționale (adăpostite până atunci în palatul Muzeului Național de Arheologie). Transferul colecțiilor bibliotecii a fost făcut prin 1925. Biblioteca a suferit de pe urma bombardamentelor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar ocupația militară ulterioară a clădirii a provocat pagube grave. Astăzi
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
XX-lea, cum ar fi sala de recepție amenajată de Giovanni Battista Comencini în 1912. La etajul II se află Cercul Artistic Politehnic, format prin fuziunea Societății artiștilor, a Cercului Medicilor Legali și a Cercului Politehnic. În plus, aici este adăpostit și Museo Giuseppe Caravita Principe di Sirignano care conține o colecție de picturi și sculpturi ale artiștilor napoletani ce au trăit în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Pe bolta de la intrarea în clădire exista mai demult o
Palatul Zapata din Napoli () [Corola-website/Science/333313_a_334642]
-
stângă a Piaței Plebiscitului. A fost construit la sfârșitul secolului al XVIII-lea după un proiect al arhitectului Francesco Sicuro. Palatul este rezultatul unei transformări arhitecturale a unei foste mănăstiri situate în apropierea "Palatului Regal" și era destinată să-i adăpostească pe cadeții regali ai regelui Ferdinand al IV-lea al Neapolelui. Numele său provine de la numele unuia dintre fiii lui Ferdinand al IV-lea, ducele de Salerno, Leopold de Bourbon și Sicilia, numit prinț de Salerno în 1817. Lucrările au
Palatul Salerno din Napoli () [Corola-website/Science/333332_a_334661]
-
sorei Paola. Eufemiei i-au fost atribuite evenimente supranaturale sau chiar minuni și mai târziu a fost beatificata. Când Veneția a fost ocupată de armatele lui Napoleon, mănăstirea a fost închisă și a devenit o "casă de corecție" care a adăpostit mai multe sute de persoane. A fost transformată apoi într-un depozit de tutun, iar din anii '60 ai secolului al XX-lea a devenit sediu subsidiar al Arhivelor de stat din Veneția.
Biserica Sfânta Cruce (Giudecca) () [Corola-website/Science/333372_a_334701]
-
complexul preexistent pe care se afla odinioară moara a fost extins după proiectul arhitectului Wullekopf și împărțit în două zone distincte: prima - dezvoltată pe verticală - includea moara, depozitele și silozurile, precum și birourile; o a doua - formată din clădiri mai mici - adăpostea doar fabrica de paste. De atunci datează aspectul actual. Wullekopf dorea să doteze edificiul cu o fațadă neogotică, având imprimat numele proprietarului morii surmontat de un orologiu uriaș, o perspectivă care a devenit un simbol al arhitecturii industriale din Italia
Molino Stucky () [Corola-website/Science/333373_a_334702]
-
departe de Il Redentore. Biserica datează din secolul al XVI-lea și este dedicată Intrării Maicii Domnului în Biserică (sărbătoarea este denumită Prezentarea la Templu a Sfintei Fecioare Maria în calendarul catolic). Ea face parte dintr-un vechi complex care adăpostea fecioarele tinere ("zitelle" în limba italiană) care nu aveau zestre. În prezent, este deschisă doar în zilele de duminică, iar Hotelul Bauer a achiziționat fosta mănăstire și a transformat-o într-un hotel de lux cu 50 camere - Palladio. Biserica
Le Zitelle () [Corola-website/Science/333371_a_334700]
-
industriale. Abandonată după cel de-al Doilea Război Mondial, insula a fost dată în concesiune în anul 1975 societății VeneziaGas (actualmente Italgas S.p.A.), care a instalat aici instalații pentru descompunerea metanului. Există și în prezent o clădire de beton care adăpostea sistemele de control, cazanul și un rezervor de apă. Deoarece insula nu a mai fost folosită începând din 1990, malurile sale au început să se erodeze rapid deoarece materialele poluante îngropate au început să se scurgă în apele lagunei. Intervenția
Trezze () [Corola-website/Science/333385_a_334714]
-
mai frumoase creații bizantine pe care le-a văzut vreodată. Biserica a început să fie folosită în 1573, avându-l ca preot pe ieromonahul Gabriel Sévèros care va deveni apoi mitropolit al Fildelfiei. Lângă biserică se afla Școala Flanginiană, care adăpostește astăzi Institutul Grec de Studii Bizantine și Postbizantine din Veneția și Muzeul de icoane bizantine și post-bizantine din Veneția. Interiorul are o structură cu o singură navă și este acoperit cu fresce de Giovanni din Cipru (sub supravegherea lui Tintoretto
Divizia 3 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/333420_a_334749]
-
Jijila, care ocupă sectorul depresionar spre Lunca Dunării Comunica la est prin Pasul Garvăn cu Depresiunea Luncavița și la sud prin Pasul Sărărica cu zona orașului Macin. Are ca axa principala de transport rutier DN22 (pe porțiunea Tulcea - Macin) și adăpostește satul Jijila.
Depresiunea Jijila () [Corola-website/Science/333409_a_334738]
-
andocare și operațiuuni vamale încă de la începutul secolului al XV-lea. Structurile temporare construite pentru stocarea mărfurilor și pentru birourile funcționarilor vamali au fost înlocuite cu Punta della Dogana, a cărei construcție a început în 1677. Muzeul de artă este adăpostit în și în jurul clădirii Dogana da Mar.T A fost construită între 1678 și 1682 că o cladire vamală. Stilurile arcadelor reflectă construcția în diferite epoci. În vârful clădirii se află statuile lui Atlas, construite pentru a reprezenta supremația Republicii
Punta della Dogana () [Corola-website/Science/333435_a_334764]
-
broască râioasa ("Bufo bufo"), buhaiul de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina"), broască de pământ ("Pelobates fuscus"), tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris ampelensis"), tritonul cu creasta ("Triturus cristatus"), tritonul de munte (Triturus alpestris), sălămâzdră de uscat ("Salamandra salamandra salamandra"); Situl adăpostește o gamă diversă de plate (arbori, arbuști, ierburi, flori); dintre care unele rare și protejate la nivel european prin aceeași "Directivă 92/43/CE" a Uniunii Europene din 21 mai 1992. Arbori și arbuști: zada ("Larix"), pin negru (Pinus nigra
Platoul Vașcău () [Corola-website/Science/334552_a_335881]