102,424 matches
-
-se În direcția opusă, de-a lungul peretelui. Imediat ce Întunericul se așternu din nou, am Început să bâjbâim pe hol. Apoi Dora, care știa unde Încep scările, Îmi șopti jucăuș: — Anton nu mă prinde! Și, dându-mi drumul la mână, adăugă cu o voce surpinzător de delicată, aproape cristalină: De fiecare dată când te ating, trebuie să-ți dai jos ceva. — Ai Înnebunit? Și tu? Chiar dacă nu-i vedeam, știam că ochii ei Îmi fixează buzele. — De fiecare dată când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dacă la asta te gândeai. Ci curat și stabil, aproape ca un munte. Da. Asta e. Numele tău e un vârf alpin. Cu un izvor rotund, adânc la mijloc, plin de apă transparentă. Își țuguie buzele În formă de cerc, adăugând: Nu auzi, Anton? Liniștit, dar nu mut. Asta e din cauza vocalelor. A-ul e dur și vânjos, ca un vârf de munte, pe când o-ul e moale și flexibil, și deschide gura. Se aplecă din nou peste mine. Poate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
necuprins. — O fată de șaisprezece ani nu știe multe despre viață. Dacă are mult de câștigat, probabil că poate fi convinsă ușor, chiar Împotriva voinței sale. Un halat alb e Încărcat cu destulă autoritate, să știți. Mă privi gânditor, apoi adăugă: În unele cazuri, nici măcar nu e nevoie să fii doctor. Gândiți-vă numai la Hauptstein. Chiar dacă nu are diplomă de medic, oamenii cred În teoriile lui despre posibilitatea de dezvoltare. De parcă ar trebui să manifestăm un respect științific față de cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
este Încălcat. La Început, poate nu crezi. Dar dacă greșelile se repetă des, aș observa că ceva nu e În regulă. M-am gândit la felul În care Își așeza maică-mea hainele; ciudat, nu-mi aminteam nimic. Și acum, adăugă Dora, vreau să aflu totul despre chestia aia roșie, dureroasă. Chestia roșie, dureroasă? În tramvaiul tremurător, În drum spre casă, mă gândeam la ce aș putea răspunde. Uneori durerea era atât de prezentă, de parcă n-ar fi fost al corpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
schimbe convingerile politice. Ieri chiar Îl văzusem pe Ivan care, terminându-și exercițiile euritmice, arăta spre pantofii lui, ca să explice că, după fiasco-ul războiului, poporul german ar fi făcut bine să rămână cu picioarele pe pământ. Cu pumnii Încleștați, adăugase că potențialul revoluționar putea fi descoperit doar acolo, În păturile cele mai joase ale societății. La care bărbații au răspuns ridicându-și brațele, schițând acel salut caracteristic, spunând că pentru un german adevărat, exista o singură cale: aceea a perfecționării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Anton, dar Între timp observase că s-a Înșelat și nu se mai obosi să răspundă. Se Întinse zâmbind după pachetul de Moslem nedesfăcut. Poate ar fi bine să-mi uit haina mai des. Scoțând ambalajul, smulse o țigară și adăugă: Și acum? La naiba, fă ce făceai și pân-acum și pe mine scutește-mă. Îți dau un singur sfat: să nu faci confidențe inutile nimănui. Am urmărit vasul până când acesta dispăru În spatele muzeelor, gândindu-mă că a trecut ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sunt rezolvate cu metode biologice. Habar n-aveam despre ce vorbea, dar imediat ce Își mișcă foarfecele din nou (sunete nerăbdătoare, metalice), m-am grăbit să subliniez că sunt pe deplin mulțumit de natura mea estetică, așa cum este. De fapt, am adăugat, aveam de gând să mă bărbieresc, atâta tot. Oftând, domnul Kretschmer lăsă la o parte foarfecele și se duse la chiuvetă. Clătind un pămătuf Încâlcit sub apa curgătoare, bătu cu gesturi leneșe niște spumă Într-un bol și, fără chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ostentativ. Acum era rândul meu să demonstrez că am situația sub control. Ciupind cu grijă ce mai rămăsese din pliul pantalonilor și Încrucișându-mi picioarele, mi-am ridicat țigara cu o privire Întrebătoare. Doamna inspector mă așteptă să aprind, apoi adăugă: — S-a Întâmplat ceva? Am tras aer În piept și, Încercând să-mi Înving inima disperată, m-am Întrebat dacă era cazul să menționez bătaia de aseară. Soarele era la fel de sfidător ca mai Înainte, așa că, după ce i-am povestit lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Încercându-mă să mă liniștesc, m-am simțit de parcă aș fi vorbit Într-un neant luminos, Însă deloc inofensiv. Deși cuvintele sunau afectat, parcă rostite dintr-un roman desuet, inspectoarea mă urmări cu atenție. Când, Într-un final, am terminat, adăugând ca un fel de reflexie târzie, că mă gândisem la acest „caz“ și ajunsesem la concluzia că... Ei bine, lucrurile stăteau În felul următor: femeia din fotografia primită de la Wickert mi-a fost prietenă. Desigur, nu eram sută la sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bine, mă Întâlnisem cu Dora la cinema. — De fapt, chiar săptămâna trecută. La Apollo, i-am explicat. Lucrez acolo ca operator, cu jumătate de normă. Stingându-mi țigara la repezeală, ca și cum eram pe punctul de a divulga un secret, am adăugat că fusese prima oară când ne Întâlneam după mai multe luni. Abia o recunoscusem pe Dora. Poate de asta uitasem să-i spun lui Wickert. Era tunsă neobișnuit de scurt și arăta puțin altfel, dacă pe doamna inspector o interesau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe tăblița neagră din spatele ei fuseseră șterse cu un burete, lăsând un voal estompat, dar persistent. Pe un rând se putea citi „cu salată“, În altul, „murături“. Am comandat „un platou cu cârnați și“, am Întrebat dacă era posibil să adaug și ceva salată sau murături, apoi am cerut și un pahar de cidru. Băutura era călâie; bucățile de cârnați cu care am fost tratat pluteau Într-o soluție cu oțet cu aspectul tulbure, dar inconfundabil al apei dintr-un acvariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dădură din cap cu Îndârjire; muștele se Împrăștiară. (- „Tu cheamă-ne doar“, mormăi unul din băieți. - „Venim imediat“, replică celălalt, verificându-și vârful bățului.) Apoi, de undeva de sus, de la o distanță de la care se poate auzi ceva, colega mea adăugă pe un ton nou: — În schimb, prietena lui Sascha. Dora asta. De data asta, e timpul să explice Else. Mi-era cam greu să cred ce-mi zicea. Dar până la urmă n-am avut de ales. Desigur, mi-era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
majoratului, avea dreptul la o compensare adecvată. Stegemann tușea, se fâstâcea și se Întreba, cu o voce care nu părea a fi a lui, la ce se refera d-na Himmel. Când Else și-a repetat cuvintele, de data asta adăugând că, În ceea ce-o privește, nu i se pare deloc deplasat să ia măsuri legale, având În vedere circumstanțele, șeful nostru i-a promis, netezindu-și mustățile, că va discuta problema cu vizitatorul său. Dar timpul a trecut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
banii lui Otto, ceea ce lui Hauptstein i se părea de necrezut (Încă o Încercare de a se strecura, din nou fără succes), după cum putea observa și d-na Himmel, nu mai avea de ce să-l despăgubească pe fiul ei. Totuși, adăugă pe un ton scăzut, În prezent, la 10 ani după război, atitudinea publicului față de atletică părea să se schimbe. Doamnă, declară cu mândrie doctorul, poporul nostru devine mai sănătos. Dacă Otto ar fi fost de acord să facă parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
apucat-o pe Else de mâini. Te rog, Încearcă să-ți amintești. E important. Dându-mi mâinile la o parte, colega mea răspunse c-o voce temperată: — Primul răspuns: la doctorul de la Fundație. Al doilea: nu. Arătând spre fostul atelier, adăugă: Și acum: Otto așteaptă cu cină. Persoana căreia Otto i-a dat filmul nu putea fi altcineva decât Karp. Dacă materialul conținea scene din Prometeu dezlănțuit, atunci, involuntar, acesta primise dovezi despre ce făcea Hauptstein. Având În vedere sesiunile private
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vizitasem la Hotel Kreuzer? Personal, Dorei Îi venea greu să creadă că dintre toți oamenii, tocmai eu mă simțeam rușinat de eternul feminin. De parcă n-aș mai fi fost acel Anton de care se atașase așa de mult. - În plus, adăugă, Froehlich este un savant consacrat. Răspunsurile tale n-ar ajunge În nici un caz unde nu trebuie. Abandonând chestionarul, am declarat că n-am nici un motiv să mă Îndoiesc de integritatea Cancelarului Sănătății. Pe de altă parte, tot mă simțeam de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de gheață, distantă. — Bine. Dar, ca să-ți fie clar, să știi că ajunge să spui ceva ce n-ai mai spus nimănui. Uneori o singură poveste dezvăluie mai multe despre o persoană decât ți-ai putea verodată imagina. Tăcu, apoi adăugă cu o voce scăzută - mai mult ca să-mi clarifice mie lucrurile, nu ei: Are de-a face cu Apendicele lui Froehlich, nu? — Mai Întâi tu. — Da, da, nu fi așa de nerăbdător. Pantofii Îi aterizară pe podea. Mai Întâi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
copilului - și care se va transforma exact În opusul său, adică Într-o „corecție pedagogică“. Trăgând ușa după nevastă-sa, o rugă pe fiică-sa să se dezbrace. Credeam că n-am auzit bine. Dar a repetat ce-a spus, adăugând că trebuia să-mi fie rușine pentru ce făcusem. În sfârșit, am rămas acolo doar așa, În chiloți, plângând de mama focului. Tata a stat cu brațele Încrucișate și a așteptat să-mi dau jos și chiloții, fără a scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ceva important. Se Întoarse spre mine și mă privi cu bunăvoință. Cred că am putea atinge miezul problemei. Da, acum e momentul să fiți un pic mai cooperant, domnule Knisch. Scăpați de povara care vă apasă. Mărturisiți. —... greșită, reuși să adauge Pieplack, Înainte ca Diels să repete gestul cu fermoarul, care acum părea blocat. Încrucișându-și brațele, zâmbi glorios: „K. u. K. “, deci? Ce-i ăsta, vreun cod secret, cumva? Numele unui vizitator necunoscut? Sau ultimele cuvinte pe care le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mă privi cu răceală. Sunt perfect convinsă că sunt destule lucruri pe care nu ni le-ați povestit, domnule Knisch. Și nu cred că exagerez când spun că ele au de-a face cu moartea Dorei Wilms. Apăsă mânerul, apoi adăugă: N-am să spun asta, decât o singură dată. E foarte important să Înțelegeți care sunt consecințele tăcerii. Altfel vă rămâne să savurați ultimele dumneavoastră ore În libertate. Deschise ușa cu un calm aproape inuman. Capitolul șaptesprezece Iarna trecută Anton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Molly Beese, situația necesita tact. Mama băiatului Îmi făcu cu mâna cu o expresie neutră, apoi Îl luă pe acesta de mână. Poate nu voia să arate că mă cunoaște. — Azi e ziua lui Axel. Întorcându-se spre fiul ei, adăugă: Acum hai să ne Întoarcem la ceilați. Apoi traversară strada - mama, copilul, balonul. Cu tălpile lipite În smoala topită, am plecat abia după ce au dispărut după colț. Am simțit din nou Înțepătura aia În inimă. Aș fi putut jura... Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
te referi la ceea ce cred eu că te referi, să știi că nu sunt atât de Încuiat. Poate că ar trebui să te alături șefului meu. I-am descris documentarul pe care l-am urmărit acum câteva seri. Nu, am adăugat, n-am stat să văd dacă cerințele estetice ale lui Anton au fost sau nu Îndeplinite. — Păcat. Ai fi Învățat și tu ceva. — Mersi, dar triumful testiculelor nu e filmul meu. I-am spus ce-mi povestise Else. Amuzat, Anton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am Înjurat În gând. Dar acum nu mai era cale de Întors. Chiar dacă nu se veda, am afișat o expresie curajoasă, apoi am continuat pe un ton bonom, jovial. Și până la urmă, după ce, Într-un moment de introspecție descurajată, am adăugat că „În ciuda aparențelor, să știi că sunt totuși construit din ingrediente umane“, a râs - e drept, cam trist. Cuprins de exaltare, am auzit-o cu greu. Dacă vreau, mi-a răspuns, pronunțând cuvintele de parcă ar fi fost străine, putem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu același Bugatti 35b cu care Elisabeth terminase a cincea la cursa de anul trecut de la Sicilia? Sau că Lya de Putti juca În Charlotte e un pic nebună? O prestație uluitoare, dacă-mi era permis. Apropo de asta, am adăugat pe un ton conspirativ, toamna viitoare Pabst avea să filmeze la Berlin. Momentan căuta o actriță pentru rolul principal. Ridicând sprânceana, am declarat că s-ar putea să cunosc pe cineva care s-ar potrivi perfect... Când, În sfârșit, partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
amintit că băiatul care stătea cu pumnii Încleștați În poale ne făcuse să ne lansăm in tot felul de speculații. — Cu siguranță că acesta este urmașul acestui loc, m-am aventurat - și, văzând că Dora nu catadicsește să răspundă, am adăugat: Pare pus pe năzbâtii. Uită-te numai la coșurile alea, la spatele ăla, la pumnii ăia. E supărat pe toată lumea! Cu doi tați, am continuat, se prea poate să ajungă așa. — Savurându-și momentul de glorie, Froehlich pare să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]