6,860 matches
-
națională: dacă învinge, atunci am învins noi, românii, însă dacă pierde atunci doar ei sunt cei care au pierdut. * Formă de încercare: să iei un "picior în fund" de la propriul idol și să-i rămâi credincios (sau să-ți păstrezi admirația). Unde ar fi eul în toată povestea? * G. Liiceanu sugerează (Ușa interzisă, p. 179) două forme de raportare a existenței la trecerea timpului (cu mențiunea că existența înglobează deja o raportare la timp): împlinirea și destrămarea. Cred că ele pot
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
argumentarea uneia sau alteia dintre teorii este esențială, ci continua devenire a omului ce trebuie privită dincolo de orice șabloane axiologice. Poate că Istoria nu trebuie judecată, ci admirată. Și dacă ceea ce tindem să considerăm drept rău în Istorie ne blochează admirația, atunci să rămânem barem cu mirarea în fața noului pe care omul l-a adus continuu, indiferent de raportările morale la el. * Coloniștii tind să reproducă locurile din care vin; însă despre românii plecați în străinătate nu putem să spunem decât
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
în tema Maestrului (o temă dragă mie de altfel; cu atât mai dragă cu cât sunt încă în căutare). * Avem o abilitate înnăscută de a găsi puncte slabe la cei ce ne înconjoară (chiar și la cei care ar merita admirația noastră), derivată din dorința scuzării propriilor lipsuri. Am fi mai fericiți dacă ne-am răsturna această obișnuință, reușind să fim copleșiți de "chipul frumos" pe care ni-l oferă unii din cei ce ne stau aproape. Să începem cu a
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
trăsăturile morale ale tânărului. "Gheorghiță era un flăcău sprâncenat", cu ochi adânci ca ai Vitoriei și nu prea vorbăreț, dar când "întorcea un zâmbet frumos ca de fată", cu mustăcioara abia mijită, emana timiditate și un farmec deosebit care stârnea admirația mamei. Inteligent, el își cunoaște bine mama, observă toate schimbările care se petrec cu dânsa și, deși sfios și supus, el îi ghicește toate gândurile. Devenirea sa ca bărbat se face o dată cu veghea din râpă a osemintelor tatălui său, când
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ați venit... (vrea să plece.) Cațavencu: Poți să-i adaogi chiar că mă grăbesc să mă întorc în temnița unde m-a aruncat dizgrația dumneei. Pristanda: Ascult. (aparte.) Mare pișicher! Strajnic prefect ar fi ăsta! (iese aruncând priviri furișe de admirație cătră Cațavencu.) SCENA VIII Cațavencu: (singur) În sfârșit, capitulează! Se putea altfel?... Iubitul, scumpul, venerabilul nenea Zaharia (râde) parcă-l auz deseară proclamându-mă candidat al colegiului. Sărmanul Farfuridi!... (grav.) Scopul scuză mijloacele, a zis nemuritorul Gambetta!... Amabilul Fănică trebuie
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ciobani. Liantul dintre cele două planuri îl constituie tensiunea emoțională puternică, lirismul și dramatismul textului deoarece personajul reacționează, gândește și se exprimă într-o situație limită. Prin toate aceste calități deosebite, personajul trezește în sufletul ascultătorului (cititorului) nu compasiunea, ci admirația și prețuirea, deoarece el întruchipează însușirile alese ale omului din popor, ale poporului însuși, cu o gândire și înțelegere profundă a fenomenelor. Din portretul ciobanului răzbate mai degrabă un protest puternic împotriva unei morți premature, nedrepte, nefirești și de aceea
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
acasă și neinițiați în tainele vieții, cât și simbolul mamei eteme sau așa cum remarca Liviu Rusu, "jalea eternului feminin". Ca și Fefeleaga lui Ion Agârbiceanu sau Vitoria Lipan, eroina din Baltagul" sadovenian, cu care are numeroase asemănări, măicuța bătrână stârnește admirația și prețuirea cititorului. Portretul baciului și cel al mamei sale sunt adevărate apariții de basm, fiind întruparea unui Făt-Frumos și a bătrânei grijulii, îndurerată după cei plecați de acasă. Astfel, atmosfera de basm, sugerată prin peisajul mirific realizat în primele
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
proiecta dincolo de realitate, de a transcede lumea, aspirând continuu către un ideal transmundan și transpersonal. Sursa acestor idealuri superioare ale persoanei este Supra-Eul moral, care ne deschide perspectiva unei ordini superioare, către lumea valorilor, o lume ideală, pentru care nutrim admirație, respect și dorința de a ne integra În ea. În grupa sentimentelor ideale sunt incluse: aă sentimentele intelectuale, care cultivă adevărul, valorile rațiunii, ale cunoașterii; bă sentimentele estetice, care cultivă frumosul, valorile sensibile ale artelor; că sentimentele morale, care cultivă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cele două situații ontologice, trebuie permanent să vedem omul. Antinomia persoanei ni se revelează Între eroic și tragic, considerate ca două ipostaze egal posibile de a fi ale acesteia. Eroul se glorifică, pe când persoana tragică devine damnată. Primul ne stârnește admirația, cel de-al doilea mila. Ne aflăm În fața a două atitudini exemplare din punct de vedere psihologic și moral: admirația care glorifică și sfâșierea care condamnă prin suferință. Dar nici eroul și nici tragicul nu mai sunt persoane. Ele devin
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
două ipostaze egal posibile de a fi ale acesteia. Eroul se glorifică, pe când persoana tragică devine damnată. Primul ne stârnește admirația, cel de-al doilea mila. Ne aflăm În fața a două atitudini exemplare din punct de vedere psihologic și moral: admirația care glorifică și sfâșierea care condamnă prin suferință. Dar nici eroul și nici tragicul nu mai sunt persoane. Ele devin În această situație personaje. Transgresând realitatea, ele nu mai pot fi reale, pentru că se raportează exclusiv la aventura umanului, care
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
prin convingerea clientului despre beneficiile schimbării. Totuși, este clar că aceste tactici măresc, în general, rezistența clientului și diminuează probabilitatea schimbării (Miller, Benefield și Tonigan, 1993; Miller și Rollnick, 1991). 4. Stilul consilierii este, în general, unul liniștit și provoacă admirația. Convingerea directă, confruntarea agresivă și argumentarea sunt opuse conceptual interviului motivațional și sunt interzise în mod explicit în această abordare. Pentru un consilier obișnuit cu confruntarea și oferirea de sfaturi, interviul motivațional poate apărea ca un proces lipsit de speranță
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
ori iau pixul în mînă. Asta nu înseamnă, iarăși, că așa va fi: am spus „teoretic”, adică ideal!... „Adesea de numele bine ales atîrnă reputația unui om”. Constatarea mi se pare adevărată. Cel ce a făcut-o se referea (cu admirație prefăcută, pregătind un atac critic) la Delavrancea: „în alegerea numelui său d. Delavrancea e comparabil cu pneul Michelin «qui boit l’obstacle», care pe fabricantul binecunoscut de cauciucuri l-a înavuțit. Cînd ai zis Delavrancea e ca și cînd ai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
minți gîndurile legate de iubiri profane și de a-și domina, în spațiul sacru, excitațiile. Nu reușesc, iar acest eșec le face „gîndul mai amar” și le deviază exasperarea în blasfemie. Despre „cochete” și „cocote” E greu de spus cîtă admirație și cîtă ironie este în versul „Pe drum e-o lume leneșă, cochetă”, din „Amurg violet”.2) „Cochetă” are și valoare descriptivă, și valoare morală. Poate fi echivalat prin „elegantă”, „distinsă”, dar și prin „dornică să epateze”. Aci, mai curînd
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Eminescu, „credința [era] seacă” ori că, în tinerețe, a dat curs atracțiilor unei vieți dezordonate, răspunsul spre care înclini e că nu. Poate fi religios un discipol al lui Macedonski, autorul „Imnului la Satan”, în care prima strofă (plină de admirație) e: „Satan, fermecător Satan, proteu ce ești ascuns în toate,/ în iadul tău primesc să ard, fiindcă altfel nu se poate;/ Te ador, Satan, fiindcă tu ești zîmbet, rază și coloare,/ Ești cugetări și ești simțiri, ești aur, vin, cîntare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu o adîncă tristețe”. („Dintr-un text comun”) Cu automobilul de și mai puține ori; sigur, o dată. Iar cu avionul și vaporul, „promisiuni amăgitoare”, - deloc. Ca orice sedentar avea totuși, din cînd în cînd, nostalgia călătoriilor. Fapt surprinzător, privea cu admirație avioanele: „E toamnă... senin, aeroplane vuiesc în aer; în tremurul lor ușor pare că rîd și absorb aer pur”. (Ibidem). Mă îndoiesc însă că a fost tentat vreodată să urce în vreunul din ele. Ieri l-am recitit ca să văd
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Corespondență, 1968, p. 33) Născut în 1863, el era mai mare decît Bacovia cu 18 ani (și a murit înaintea lui cu 19). Bacovia nu pomenește nicăieri de Lamartine, diferențiindu-se prin aceasta și de Macedonski, care îl avea în admirația sa. El citează pe Vigny (numele, nu versuri), pe Lenau, pe „modernii” Baudelaire, Poe, Verlaine, Laforgue, Rimbaud, Rollinat. Și asta deoarece gusturile se schimbaseră. Ajunsă la maturitate, generația lui Bacovia se distanțase de mitul lui Lamartine, un „autor nou” cînd
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de cireș")41. Acum troița se află dusă la biserică. În locul ei, a fost plantată o salcie pletoasă. Teiul și cireșul s-au uscat; au mai rămas cîțiva plopi, tot fără soț... În toate acestea, nu este vorba numai de admirația Cucorănilor față de Eminescu, ci și de intenția de a-l muta pe Eminescu de la Ipotești la Cucorăni, cu tot cu iubita, codru, izvor, tei, lac și luncă, măcar că la Cucorăni nu exista lac și nici luncă. Cei care au dirijat aceste zvonuri
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
s-a dezbărat de experiența electrizantă a hoinărelilor prin cartierul teatrelor din capitala Franței. Această perioadă rămâne în istorie pentru înnoirile din artele vizuale expresionismul, cubismul și începuturile suprarealismului dar Marguerite nu simțea nici o atracție pentru șevalet, în ciuda marii ei admirații pentru pictură. Mai târziu, va scrie ca și când ar picta cu penelul. Dar deocamdată și-a cumpărat zeci de piese clasice franțuzești, le-a citit și a urmărit spectacolele lor de la câteva sute de metri de apartamentul lor, și în mod
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
aceea se afirmase ca un comunist de stânga și un adept al libertății politice și sexuale. Embiricos nu vorbea englezește și conversa în franțuzește cu Marguerite. Embiricos și Yourcenar s-au atașat unul de altul probabil mai mult datorită unei admirații reciproce și a fascinației diferenței, decât din rațiuni romantice. Ea trebuie să-l fi considerat exotic; el, la rândul lui, a intuit bisexualitatea ei și a fost intrigat de aceasta. Mai târziu a devenit obsedat de, în termeni psihanalitici, viața
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
în maniera lui Thomas Mann, iar capodopera ei Memoriile lui Hadrian este homo-erotică și axată pe bărbați în cel mai înalt grad; nu cerea o înțelegere simpatetică ar fi putut s-o scrie chiar el. Paradoxal, raritatea unei expresii de admirație pentru o intelectuală arată că cele mai profunde răspunsuri ale lui continuau să fie inspirate de bărbați. Anthony Heilbut, Thomas Mann71 Buddenbrook din valiza ei70. Niciodată nu se va mai îndoi dacă avea dreptate sau nu în ceea ce privește faima ei. Încrederea
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
se depărta mai mult de ele: spre deosebire de acesta, autoarea Memoriilor lui Hadrian înțelege să le consolideze, să le fixeze în memoria noastră. În rest, romanciera n-a provocat multe evaluări de tip comparativ, ci mai degrabă aprecieri izolate marcate de admirație. Un scurt reproș de incapacitate a construirii personajelor, explicată prin grija acordată exclusiv refacerii atmosferei în Piatra filozofală 29, n-a modificat atitudinea generală de respect în fața erudiției autoarei și a instrumentelor sale stilistice: criticii noștri au fost impresionați de
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
sau, mai degrabă, de reasamblat), ce rămân bláznele dintotdeauna ale lui Ovidiu Nimigean. Cartea conține și o micropoetică generaționistă, recte, un Succint rezumat al poeticii de generație, urmat de o exemplificare manu propria, și o serie emoționantă de exerciții de admirație pentru prieteni Mick (Astner), Costică (Acosmei), Caecub (Decuble), Radu Andriescu, gheo ori, surprinzător, pentru figuri underground, egal înfricoșătoare și ispititoare, precum Mihai Avasilcăi, zis și Fanfan sau "Rechinul Pușcăriilor", ale cărui veleități literare, admirate și de Emil Brumaru, sunt reactivate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
îndeosebi apetența poetului pentru rescrierea în maniera celui pe care E. Lovinescu l-a considerat "adevăratul stegar al mișcării simboliste" românești. Mai mult decât orice altceva, rescrierea (uneori într-o cheie ludică, relaxată, alteori într-una apăsat parodică) denotă, firește, admirația nedezmințită pentru modelul poetic minulescian, ceea ce implică mai întâi utilizarea unei recuzite de împrumut, specifice primei vârste a simbolismului românesc. Astfel se explică preferința pentru teme și motive precum marea călătorie (corabia, pelerinul, gara, marea), geografia exotică, misterul, artificialul, pietrele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
imens mecanism, cu angrenajul foarte strîns, în care personalitatea se dizolvă, identitatea omului se pierde. Cît de puternici sîntem [strigă cu o surprinzătoare exaltare unul dintre înalții ierarhi iezuiți, urcați pe scenă de Eugène Sue]! într-adevăr, mă stăpînește o admirație care aproape mă înspăimîntă atunci cînd realizez că înainte de a fi al nostru, omul gîndește, vede, crede, acționează cum vrea el..., iar atunci cînd este al nostru, în cîteva luni nu mai este decît o aparență; inteligența, spiritul, rațiunea, conștiința
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
timp care pare a se lega din ce în ce mai mult de rămășițele, de epavele recuperate ale unui trecut încă surprinzător de apropiat: instrumente, utilaje, mașini datînd de la începutul revoluției industriale, unele de mult ieșite din uz, devin obiecte de cercetare și de admirație pioasă, își află locul în acest muzeu imens și multiform pe care un fel de religiozitate îl menține și azi, opunîndu-1 la ceea ce este imediat și efemer. În paralel, istoricul mentalităților ar trebui, poate, să acorde o atenție mai mare
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]