10,749 matches
-
în ceea ce mă privește, eu pentru asta am venit... - Mai precis, cutiile cu fluturi, căci sunt multe, foarte multe. Vorbind, Ieronim apucase cu emoție o rochie de mireasă, înălțînd-o cât putu mai sus, în bătaia lanternei, ca s-o poată admira mai bine. - Asta oare a cui o fi fost? se întrebă, curios și totuși cu o urmă de tristețe în glas. După formă și material, a fost desigur utilizată cu mult înaintea vremii mele... Tot ți-e frig? se adresă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să te jignesc. Nu te cunoșteam, și când am încercat să te închipui în fantoma unui rege asasinat... Dar acum, încep să te înțeleg... - Te felicit, spuse Antim așezîndu-se în fotoliu și zâmbind foarte bine dispus. Cât de mult îi admir eu inteligența, nu mă pot lăuda că îl înțeleg întotdeauna... Ieronim se opri în fața lui și schiță în glumă o genuflexiune: - Pentru că dumitale, Oncle Vania, nu-ți place drama, spectacolul pur, într-un cuvânt, tragedia, cu toate că noi doi am trăit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a urmărit nenorocul... Maria roși brusc și căută speriată privirile lui Antim. - Te rog, nu vorbi de nenoroc, încercă din nou Antim să-l întrerupă. Îl cunoaștem prea bine și-l cunoaște și Maria... - Încă un motiv ca s-o admir! exclamă Ieronim apropiindu-se brusc și sărutîndu-i mâna. Dar nu e destul să cunoaștem nenorocul, Oncle Vania, continuă cu fervoare. Degeaba îl cunoaștem dacă nu știm ce să facem cu el, dacă nu îndrăznim să-l asumăm. Se apropie mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ce-ți place este, în sine, o mare împlinire. Sufletul tău merită să fie hrănit". Teoretic, sună foarte bine, dar cum să ajungem să obținem aceleași rezultate ca și cei care ne-au de-venit modele, profesioniștii pe care îi admirăm și, să recunoaștem, uneori chiar îi invidiem, indiferent de domeniul căruia s-au dăruit? Îți propunem trei pași care te vor ajuta să îți planifici viitorul (fiind, de asemenea, necesară o ma-terializare în scris a tuturor gîndurilor care-ți trec
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
în evoluția destinului adamic. Un astfel de fundamental destin își glisează dinamica între presiunea unei deficiențe primordiale impusă de păcat și resurecția izbăvirii de spectrul malefic al acestuia. Pentru mistic există un ne-omenesc care, în mică parte, poate fi admirat de privirea umană proiectată în exterioritatea mundanului cotidian dar, mai există și un alt ne-omenesc ce poate și trebuie să fie atins doar prin vârtejul divinului din om. Această experiență misticul și-o asumă constant înțelegând transcendența asemeni unui
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
care credincioșii devin simpli vizitatori ai unui muzeu unde experiența religioasă nu este trăită ci doar prezentată. Or, menirea actului ritualic este tocmai respingerea oricărei tendințe de expunere, de expoziție a sacralității asemeni unei nestemate ce stă spre a fi admirată și evaluată obiectiv. În invocarea și rugăciunea către zeu obiectivitatea este exclusă de implozia mistică a subiectivității, de proiecția întru sacrificiu și venerație a ego-ului credinciosului spre îmbrățișarea cu Divinitatea. Cel care oficiează ritualul este înveșmântat în enigma pendulării între
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
c-o săptămână înainte de chenzină, era lefteri, și tot umbla să-mprumute de colo, de colo. Oameni cu două lefuri și nu s-ajungea, ea cum s-a ajuns ? S-a ajuns c-a fost mână de fier ! — Eu te admir, madam Delcă, ai toată admirația mea pentru felul cum conduci casa, îi spune Ivona. Ivona, când a zis o vorbă, vorbă e, când trimite carte poștală : „Dragă madam Delcă, n-ai mai venit de mult pe la noi, te-așteptăm în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că tu eviți să-mi răspunzi, ceea ce înseamnă că ai cu totul altă părere, ei bine... Ei bine, știi ce face în clipa aceasta protejata ta ? De o oră stă la oglindă în camera ei, stă, se gătește și se admiră... Când am întredeschis ușa să văd ce face, era prea multă liniște și m-am îngrijorat, să nu fi avut un șoc, mi-am spus, să nu fi legat lucrurile între ele, boala lui, plecarea ei, rochiile... Ei, află că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
era prea multă liniște și m-am îngrijorat, să nu fi avut un șoc, mi-am spus, să nu fi legat lucrurile între ele, boala lui, plecarea ei, rochiile... Ei, află că nu ! Află că feblețea lui stă și se admiră... Da, ar fi pentru el o ultimă lovitură să vadă, și în privința aceasta Cel-de-Sus l-a cruțat. Nici nu știi cât de rău îmi pare că trebuie să recunosc chiar în fața ta asemenea lucruri... — Da, uitatul în oglindă, da, e
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Da, da, nu râde, nu protesta, chiar despre așa ceva este vorba ! Chiar dacă tatăl tău vitreg a sfârșit cum a sfârșit, chiar dacă mătușa ta s-a nenorocit în pușcărie, chiar dacă toți cei ce te-au anturat și pe care i-ai admirat în prima ta tinerețe au pățit la fel, tu parcă nici nu ai observat că s-a schimbat ceva. Știi bine ce se întâmpla cu animalele care nu se adaptau când se modifica radical clima. Ei bine, tu crezi că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la Rondul doi, cu pantofii găuriți, cu paltonul prea larg al lui Nenicu și cu franjuri la manșeta pantalonului, privind cu jind elegantele echipaje sau automobile ascunse sub garoafe și trandafiri la bătăile cu flori, să ai deodată acele chipuri admirate la doi pași ! Chiar dacă, bun înțeles, nicio șansă de a fi remarcat... Cu mâinile încrucișate la spate, peste pulpanele redingotei, junele Ialomițeanu își reîncepe plimbarea prin salon. După câțiva pași, s-a oprit din nou - de data aceasta, în fața fotografiei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că nu va înfăptui niciodată un fapt nesăbuit, ce știe sigur că are să-i dăuneze. Că teama de eventuale boli, scandaluri și neplăceri îl va feri de ispitele reale care îl resping și-l înspăimântă.... Micuța Yvonne mâzgâlește, iar Profesorul admiră zborul lăstunilor : zigzag de linii negre ce se intersectează între pereții cerului - ivoriu catifelați - pe care roșul apusului a început să-i injecteze. Afară irupe gradat lumina intens aurie ce face să crească penumbra în salon - așa cum crește și scade
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
două suflete, șase sute cinzeci de lei, și chiria, și lumina, și televizoru ?... — Da, dacă mă pun în postura dumitale, da, e mai dificil. Nu pot să nu recunosc că este, de aceea de multe ori ți-am spus : eu te admir, madam Delcă, pentru cum îți conduci gospodăria, cu veniturile pe care le ai... Totuși, dacă ai evita prăjeala, dacă... — Ei, io numa așa am mâncat, și n-am mai murit ! Și i-am dat și la omu meu, și uite
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pleca cu niște saci burdușiți, doar că nu mergea de-a bușilea, și cu haine ponosite, ca vai de lume. — Ce plăcere mai poate fi și asta, să umbli cu asemenea povară ? în loc să te odihnești, să te îmbraci frumos, să admiri peisajul... spunea madam Ioaniu. — D-apăi că nu m-aș duce nici să mă tai ! îi țineam eu isonu. Să fiu eu în locu la fetile astea, nu m-aș duce, nici să mă pici cu ceară ! Da vezi că ele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
modelelor de bună practică cu care angajații se pot identifica poate fi o modalitate de creștere a nivelului auto-eficienței. Persuadarea venită din partea "altora semnificativi" determină un comportament orientat în direcția confirmării așteptărilor persoanelor pe care angajații le respectă și le admiră. De asemenea, menținerea unei stări afective pozitive în cadrul grupului conduce la perceperea unui nivel mai ridicat de auto-eficiență decât în situația în care angajații sunt tensionați și anxioși. Potrivit teoriei lui Bandura un alt factor care determină inițierea unui comportament
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
de cearcăne negre ca noaptea, nu dă senzația că i-ar păsa atît de mult de răcani, dar cu plictiseala nu te joci. În orice caz, e mai puțin dispus ca Box să facă rău. Nu scap de Box, Îmi admiră perechea nouă de bocanci - ca să nu am nici o Îndoială că el mi-a furat-o pe cealaltă. Nu sta ca o plantă, bagă niște genuflexiuni cu valiza aia În brațe, să vedem dacă nu cumva li se dezlipește talpa. RÎd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ca să nu tac: — Prazul e o legumă deosebită, tovarășu’ maistru. Păi și tu ce crezi că ești? țipă el, În continuare iritat. Sergentul Începe să rîdă și mă concediază. Seara, dau peste Csabi și Bogdan, la locul de fumat. Își admiră vestimentația nouă și curată. CÎnd mă văd, Îi pufnește rîsul. Pantalonii sînt mai scurți decît cei vechi și nu vor să stea vîrÎți În bocanci. — Coase-le un elastic la capătul cracului, Îmi zice Bogdan, Îl petreci pe după talpă și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pupat pe obraji și strîns În brațe și strîns mîna În același timp. E un moment, circumstanțele speciale (fiul e acum ostaș) cer un pic de tandrețe. — Măcar e nouă, adaug eu. Uniforma, zic. Se dă În spate și mă admiră cu ochiul lui estetic, dar nu prea are ce. — Îți ies pantalonii din bocanci. Parcă-s mai mici ca ăia pe care-i aveai data trecută. — Ai făcut rost de benzinăă, Îi zic și fac semn spre mașină. Nu răspunde
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tunde-mă cu grijă. SÎnt atît de crispat de frică, ceilalți veterani din pavilion s-au adunat și comentează, Încît clămpănesc cu foarfeca aiurea mai mult prin aer decît prin părul lui. Spre final devine tăcut, iar cînd termin se admiră Într-o oglindă și se declară mulțumit. — Ooo, pleacă veteranu’ acasă? țipă unul. Să-l prinzi pe văr-tu cum o călărește pe gagică-ta. Vorbește rar și greoi, replica nu e a lui, a auzit-o la alții și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sigla liceului. Andrei era În poartă, ca să se asigure că totul merge bine, Într-un palton negru, cu pălărie, flancat de doi ciocli, de o eleganță la fel de sinistră. Erau ca o trupă de exterminare, ca niște călăi. Stăteau și Își admirau capodopera, mijindu-și privirea ca un șablon prin care se scurgea o inundație umilă de uniforme regulamentare. Și hop și eu printre ei, stricînd armonia! Aveam 12 ani, eram un pic mai mare decît o capră. M-a pescuit din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
găsesc În alt atelier decît cel pe care Îl avea cînd eram copil și care mi-a marcat acei ani din viață, o lumină În trecutul nostru, despre a cărei pierdere nu mai vorbim de mult. Și, În timp ce trăncănim, Îi admir vrednicia, pereții sînt plini de lucrări crude - și Îl invidiez. Se apără de crepuscul, disciplinat, meticulos. Nu e puțin lucru, nu e deloc puțin lucru... de fapt, asta e salvarea, mă gîndesc. Mă transpun pentru o clipă, urmărindu-i mîinile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rest e la fel de nesfîrșit și de deprimant. Și e foarte posibil ca el să arate la fel și În anul morții mele. Iar În compartimentul curat și plin de inox și de sticlă nu se mai schimbă opinii, pasagerii Își admiră dispozitivele electronice cu aere tăcute, sobre. Singura care nu admiră nimic, moțăie cu teamă, e o țărancă ce-și ține papornița de rafie În brațe și care pare o fantomă pe care anul 1989 ne-a lăsat-o cadou - o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
posibil ca el să arate la fel și În anul morții mele. Iar În compartimentul curat și plin de inox și de sticlă nu se mai schimbă opinii, pasagerii Își admiră dispozitivele electronice cu aere tăcute, sobre. Singura care nu admiră nimic, moțăie cu teamă, e o țărancă ce-și ține papornița de rafie În brațe și care pare o fantomă pe care anul 1989 ne-a lăsat-o cadou - o fantomă care Își drege vocea și suspină, probabil sub presiunea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
De ce nu mă părăsești înainte de a ajunge să te omor? Nu poți fi destul de altruistă încât să nu te lași omorâtă? Dar nu, n-ai să mă părăsești, n-ai să mă părăsești niciodată, tu vrei ca lumea să te admire și să spună: „Iat-o pe Stella, biata martiră, soția virtuoasă!“ — Nu goni atât de nebunește, distrugi mașina. — Ți-e milă de mașină, dar de mine de ce nu ți-e milă? — Aș vrea să te pot ajuta. Mai bine te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tineri. Se consideră că deschiderea unui bar ar altera cu totul atmosfera locului, ceea ce, fără îndoială, e adevărat. La capătul promenadei, în partea opusă ușii principale, sunt cabinele de dezbrăcare. Există și o fereastră lungă, panoramică, prin care se poate admira Baia Exterioară. (Cei care vor doar să privească, fără să înoate, plătesc o taxă redusă de intrare). În dreapta promenadei este situată „Baia Interioară“, cu camerele de odihnă, iar dincolo de acestea, se află bazinul pentru copii și birourile Institutului. Baia Interioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]