9,188 matches
-
se pot fixa acolo. În fericire. Bucuriile lor sînt turnate, precum talăngile, în vînt strălucitor.“ Tînărul Doctor iată că îl privește pe V. fumînd și pare nemulțumit de raționament. “-Dacă Elena s-ar întoarce la tine, ce-ai face? Ai alunga-o? ” V. tînăr, parcă sînt electrocutat. „-În nici un caz”-răspund. Oricum aș fi ajuns, aș abandona tot pentru a mă reîntoarce. E fericirea mea nepremeditată. Asta-i ceva sacru, înțelegi?“ „-Cum reușești însă să mai surîzi cînd știi că asta
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-Nu vei mai fi nimic. Nici măcar rob!”-îmi replică prietenul meu Doctor. „-De ce le complici? Totul e foarte simplu. Ne agățăm de cele muritoare ca să ne prelungim memoria muritoare. Eu devin nemuritor punîndu-ți o mînă pe umăr iar tu alungi moartea servindu-mă cu o ceașcă de cafea.” ...Și V. suferind îl observ pe Doctorul cărunt cum stă lîngă mine sprijinindu-și blînd o mînă pe pieptul meu. Aș vrea să-l întreb dacă acum caută nemurirea. Ar izbucni într-
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
monitor tot atîta arată, ca termometrele de sticlă: 41,1˚. V. tînăr m-am exilat în gînd dar aici, în clipa asta proiectată de-a lungul întregului drum pînă la boală, am realizat că ideea e inutilă în fața morții. Nu alungă frica. Cu toate că și moartea e la-nceput doar gînd. Dar e atît de straniu încît nici un altul nu-l poate stăvili. „-Sînt de acord cu exilul tău”-îi spune lui V. tînăr Doctorul. „-Cu condiția ca acesta să fie doar
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
un timp geriatric. O operație făcută lumii tăindu-i gușa și netezindu-i zbîrciturile. Proptindu-i puțin tremurul genunchilor. Iată-mă, tînărul scriitor V. Căutînd în zadar o disciplină a sufletului care să-mi vindece crisparea care mă macină, să alunge regretele și nenorocirea și să mă lase fericit, dănțuind, lăsînd picioarele goale sămi frămînte necazurile ca pe o cadă cu struguri. Dar unde e? Nici un înțelept n-a reușit să izbîndească fiindcă o astfel de știință s-ar putea învăța
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mască am vedea pe străzi lunateci sălbăticiți înăuntrul propriilor lor tăceri. Ce lume hidoasă în care pruncii se nasc bătrîni și înțelepți iar îndrăgostiții inconștienți au dispărut cu totul!... „-Vino, prietene” -îmi spune Doctorul-“și fie ca prezența ta să alunge moartea în uitare. Încă nu a sosit singurătatea, clipa.” El nu îl vede pe V. tînăr. Cu el ar trebui să trateze. Cum să-l anunț? Va desluși răspunsul meu numai din pulsațiile monitoarelor? „-Pleacă, Doctore”-îi strig de undeva
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
important doar în economia noastră. E singura armă ce sfîșie plictisul. Și ar trebui să ne facă frenetici atît în durere cît și în bucurie. Trezirea aceasta, chiar individualistă, e menită să ne scoată din egoism. Mai toți trăiesc călduț, alungînd orice teroare sau suferință, cuibărindu-se în anestezia plictisurilor, pulsînd, doar, cînd și cînd în cîte-o satisfacție organică. Dar ejaculările astea intermitente sînt departe de a-i întemeinici.” Mă năucește. Pasărea reptilă a început să-l privească și pe el
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
vitraliului. Concentrarea e maximă, privirea, fierbinte. Deschide o carte și începe a recita cu voce tare. Cuvintele sale plutesc parcă în aer, umplînd încăperea și prind a intra încet în lucruri îmbibîndu-le. Invocă un demon pe care dorește să-l alunge din preajma mea și pentru o clipă reușesc să sintetizez chipul acestuia: e imbecilul care m-a lovit. Doctorul strigă. Se ridică în picioare și se plimbă cu cartea în mînă în jurul meu. „-Ah! Ah!”-spune el. „-Vrei să-mi tai
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
o clipă de liniște: „-Ce fel de program e ăsta? Durerea ține de rău și răul distruge. Tu vrei să aperi lumea demolînd-o? Asta se cheamă crimă cu premeditare.” Surîd. Nu vreau să știe că, la rîndu-mi oscilez și îmi alung la fiecare pas teama, căci mintea îmi demonstreazăcă am dreptate: reușesc și judecă excrocii, criminalii; valorile sînt imediat închise, înecate în murdărie și luate în rîs iar noblețea și nevinovăția n-au parte decît de catastrofă. „-Da”-îi răspund. „-Căci
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
rușinat cele mai normale suferințe. Dar acum le simt pe toate ca o arzătoare culpă: și foamea și setea și oboseala pe care, ca un dement, muncind în brînci, am căutat-o. Dar numai somnul cloroformat al oboselii putea s-alunge din mine întristarea și frica de necunoscut. Vocea impersonală, cea fără de milă nu mă lasă. Ei nu-i pot ascunde nimic. „-De ce minți?”-strigă ea și de ascuțimea sa necruțătoare nu pot scăpa nici acoperindu-mi urechile. Ea vine
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
sfîrșitul. Timpul trece cu o iuțeală incredibilă. Lumină și întunecare. Și rîd cînd văd că nici măcar umbră nu putem face singuri. Pentru că noi deschidem ochii în fața oglinzii trezindu-ne la “eu” mult prea devreme. Și abia suferința reușește să-l alunge pe îndărătnic. Abia crîncena speranță și abandonul ei schimbat în nădejde. Dar, dac-am fi fost de la început alături de Dumnezeu, am fi fost îngeri și carnea noastră nu și-ar avea rostul. Cîteodată mi-e rușine să mai privesc în
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Elena Marin Alexe Plânge timpul frunza lui La marginea codrului Hohotele lui s-aud De la nord până la sud Crapă scoarța pe copac Cât aș vrea să-i fac pe plac Să-mpletesc culorile S-alung întristările Să-i fac iarba dar din dar Să-nflorească floarea iar Peste tot cântarile Să inunde zările Îmi plec fruntea și adorm În frunzișul de sub pom Timpul să m-acopere Dorul să-mi astâmpere Pe sub gândul adunat Stau cu
Dor de verde by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83268_a_84593]
-
și-l doare atât de mult încât începe să fugă în câmpiile fără margini. Acolo nu mai sunt întrebări: o singura jumtătate din El, a învins, cealaltă e rezervată surprizelor vieții. PRINȚUL MEU DE POEZIE Hai, vino pentru a-mi alunga ploile întristărilor mele și fii mai puternic decît tranzacția iubirii mele ce mă îmbătrânește încă cu o lacrimă a neînțelesuluiă Hai, vino aici lângă mine și alungă toate morțile ce ar fi vrut să pună stăpânire pe noi înainte de a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
e rezervată surprizelor vieții. PRINȚUL MEU DE POEZIE Hai, vino pentru a-mi alunga ploile întristărilor mele și fii mai puternic decît tranzacția iubirii mele ce mă îmbătrânește încă cu o lacrimă a neînțelesuluiă Hai, vino aici lângă mine și alungă toate morțile ce ar fi vrut să pună stăpânire pe noi înainte de a ne da seama cît de mult ne-am căutat să putem aștepta trupul setos de dragoste în absurbitatea necontestabilă a întâmplărilor. Se poate muri în anotimpul ploios
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
norii lungiți deavalma spre grotele sensului. Singurătatea ți-a urzit plânsul din templul nopților. Tu ești cel adevărat din măruntaiele lunii unde sunt sigură că n-am să te urăsc niciodată, oricât de crudă va fi existența. Urâtul va fi alungat dintre noi dintr-un moment în altul și-n fiece clipă vom zbura spre universul dorințelor unde viața s-a asociat în cete de îngeri ce au pleoape de stele. Cuprinde mi țipătul meu de plecare și sărută-l pe
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
alerg, dacă totuși sunt vie și am scăpat așa de greu de la moartea geroasă a acestui timp sfidător de geruri sfidătoare. Doamne , în mine, mi-e frig și trupul îmi arde, mă doare. Dar poate va veni noaptea să-mi alunge tăcerea, să-mi alunge visul în alt vis, dorul în alt dor, și de ce doamne să nu mă prefacă și pe mine în veșnicul meu SOR, ce îl caut și-l vreau stăpân peste un REGAT DE IUBIRE, stăpân peste
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
vie și am scăpat așa de greu de la moartea geroasă a acestui timp sfidător de geruri sfidătoare. Doamne , în mine, mi-e frig și trupul îmi arde, mă doare. Dar poate va veni noaptea să-mi alunge tăcerea, să-mi alunge visul în alt vis, dorul în alt dor, și de ce doamne să nu mă prefacă și pe mine în veșnicul meu SOR, ce îl caut și-l vreau stăpân peste un REGAT DE IUBIRE, stăpân peste un regat de nopți
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
distanțelor vei aduna toate orașele de nouri și-mi vei pecetlui trupul cu numele universului în care locuiești fără să te vadă rămășițele tainelor. Domnule, sunt o noapte de vânt cu umbra substanțelor de clipe, întoarceți privirea pentru a mi alunga singurătățile prin acel pustiu imens unde e îngropată iubirea. La căpătâi e acea cruce de vise ce-ți așteaptă cunoașterea descompusă a dragostei. AMORȚEALA DE MARMURĂ A TĂCERILOR Am aprins noaptea cu lumina ochilor tăi și am simțit cum îngerii
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nu mai aveam nici o putere de-a încerca să evadez din acea disprețuitoare întâmplare. Frica a venit și m-a certat cu atâta putere încât m-am întors cu spatele pentru a plânge într-ascuns acea viață a ruinei. Am alungat moartea din acel leșin periculor al aerului. Mă sprijineam de marginea sângelui meu; era atât de sinistru încât mi-am salvat visul din rănile sinuciderii. De departe se auzea un hohot de nebuni lăsați să-mi împrăștie în singurătate unica
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
noaptea cu pletele ei lungi de amintiri în care sfinții caută mereu trupul purificat al stelelor. Bănuiesc că astăzi nu-ți va fi ușor să mă vezi. Va trebui să-ți alegi cuvintele, va trebui să deschizi fereastra să poți alunga amărăciunile gândurilor în care nu avem scăpare de singurătatea ce ne omoară. Va trebui ca Duhul nopții să stingă stelele în flăcările aprinse ale brațelor tale ce-mi topește sângele flămând în care mi se mistuie vara tăcută a speranțelor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
niciodată. Astăzi otrava roasă în suflet a murit. N-am mai rămas decât un vânt cu câteva regrete că te-am întâlnit la statuia ce mi-a dăruit dureri oarbe de neguri... Pentru azi n-am pregătit cuvinte urmează să alung încă o zi,... Știu, ți-ai pregătit lacrimile desigur. Nu e decât ridicol Speriată sunt, doar atât... Asta e, Am să plec dacă tu mi-o ceri, dar n-am să-ți spun “Adio”. Rămân pe mai departe în genunchi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ce au avut pasiuni emoționante... Să iubești scheletul unui nimic care se descompune pe o foaie albă, e ca și cum ai putea iubi cerul înzăpezit de ruinele visului, iar în ceasurile târzii ale nopților să simți depărtarea ce poate să-ți alunge sufletul în veșnicia neînțelesului unde nu mai poți să accepți toată priveliștea lumescului ce ca un miracol te supune unui pustiu gol și fără copilăria sărutului. În el sărăcia cârpită nu se aseamănă cu cea a cerului de unde mă strecor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de-amurgul unor clipe, Când o durere neagră mi-a întunecat doar CERUL în care o IUBIRE, m-așteaptă să-le dăruiesc stelele Odată cu zorii ce mi-au luat toate durerile dintre lumina lumii și trupul nopților, ce mi-a alungat acele răcnete dezgustătoare venite din vămile infinitului unde doar moartea a sălbăticit în sufletul universului RAIUL IUBIRILOR GLACIALE. Și să știți PRIETENI, Eu, n-am să vreau să mor niciodată, Dar cine poate ști.... decembrie-2007, 2200h PRINȚ DE IUBIRE Tu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
iubire, prin versuri înmărmurite, Din AȘCHIA DE SUFLET, un gând mi se revarsă-n soare. 15-08-2007, 1600h AERUL DIN VIEȚI Eu nu te caut umbră, ca să nu disper Căci ești minunea vie, strivită de o adiere, În sufletul de cer, alung iubirile ce-mi pier, Și-n calea mea ești noaptea de tăcere. Și-n nepătrunsul vis eu te-am rănit cu albe versuri suspinând uitarea, Ești întunericul adânc ce l-am iubit Cum mai iubesc din razele de lună doar
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mai ușor prin zile. Eu nu mai am nici o putere Să lupt cu morile de vânt, În mine e târziu și-s efemere, Iar îngerii sunt iarăși pe pământ. Am să îi rog să mă ajute Și chinul să-l alunge-n nori Să vină-n somn și să-mi mai cânte Durerea nemuririi dintre zori. AERUL DIN IERNI în memoria mamei ELENA COSTEA Măicuță dragă a trecut o săptămână De când ai plecat din viață supărată, Sunt însingurată și am imaginea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Elena Marin Alexe Bate vântu-n ram de nuc Răvășind grădina toată Nu știu calea s-o apuc Peste tot e numai zloată Bate vântul printre vii Biciuind fără de milă Plâng butucii goi pustii Lapovița-mi face silă Bate vântul răscolit Alungând toți trecătorii Porțile au amuțit Sus pe cer se-nchină norii Bate vântul bate rău Crengile se crapă moarte Apa-ngheață în pârău Gândul meu zboară departe Bate-un vânt rătăcitor În fereastra de la tindă Dorul meu cheamă alt dor
V?nt ?i dor by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83334_a_84659]