9,933 matches
-
de fapt un monolog, întrucât amicul s-a întors cam speriat. Sosirea ministrului și a delegației la Montevideo era programată pentru o vineri la ora 20,30, așa că amicul m-a consultat dacă e nevoie sau nu să aranjeze, la ambasadă sau la hotel, o masă pentru "ai noștri",el gândind că "vin mâncați" de la Buenos Aires. Eu l-am sfătuit să se pregătească, fie ce-o fi, întrucât "două mese nu strică". Dumnealui, cam zgârie-brânză, nu mi-a urmat sfatul, așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
transmis în acest sens o telegramă adjunctului de ministru coordonator, Mia Groza, un om deosebit și un intelectual rafinat, care mi-a dat aprobarea, toate cheltuielile aferente suportându-le personal. După sosirea aprobării, am obținut vizele necesare de intrare de la Ambasadele Spaniei și Elveției. Am început să-mi organizez plecarea, programându-mi vizite la autorități, la colegii diplomați, la oameni de afaceri și la românii-chilieni. Toți au rămas surprinși de plecarea mea "definitivă", eu motivând că sunt solicitat în minister pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în legătura până și în ziua de azi, revăzându-ne la București sau la Santiago, scriindu-ne scrisori interminabile sau susținând convorbiri telefonice la fel de interminabile. Una din "despărțirile" mai deosebite am avut-o de cei doi "diplomați economici" de la fosta ambasadă a RDG. Ambasada fusese închisă după 11 septembrie 1973, dar printr-un acord guvernamental special, de reprezentare de către România și a intereselor RDG , cei doi îmi erau "afiliați" mie. Erau doi oameni simpatici, cu care mă întâlneam adesea și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și în ziua de azi, revăzându-ne la București sau la Santiago, scriindu-ne scrisori interminabile sau susținând convorbiri telefonice la fel de interminabile. Una din "despărțirile" mai deosebite am avut-o de cei doi "diplomați economici" de la fosta ambasadă a RDG. Ambasada fusese închisă după 11 septembrie 1973, dar printr-un acord guvernamental special, de reprezentare de către România și a intereselor RDG , cei doi îmi erau "afiliați" mie. Erau doi oameni simpatici, cu care mă întâlneam adesea și pe care i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la Rio de Janeiro la clasa I, un supliment de kilograme la bagaj, precum și un voucher pe care urma să-l folosim la Madrid pentru soluționarea problemelor de sejur până la continuarea zborului spre București. Ne-am despărțit de cei de la ambasadă, trebuie s-o recunosc de ambele părți fără regrete, iar la aeroport de un grup de prieteni chilieni și români. La suirea în avion ne-a întâmpinat un impozant steward mulatru, îmbrăcat în livrea, care ne-a oferit câte o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de "copla", interpretat de maestrele genului. A doua zi la ora 10,00 am fost prezenți la cabinetul medical și contra a 100 de dolari am aflat că "nu aveam de ce ne face griji". Întors la hotel, am sunat la ambasadă pentru a informa asupra prezenței noastre. Am dat peste un coleg pe care-l cunoșteam de la București. Era exact omul potrivit, întrucât știam că-i de la "Cooperativa Ochiul și Timpanul". I-am zis cu ce treburi prin Madrid, că stăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un cataclism de sfârșit de lume. Când și-a revenit, mi-a spus că "neapărat trebuie să ne vedem la o bere" și am acceptat pentru după-amiaza aceleiași zile. M-a mai întrebat dacă nu vrem să ne mutăm la Ambasadă, ofertă pe care am declinat-o cu eleganță pe motiv că "nu vrem să deranjăm". A apărut la ora convenită însoțit de un confrate, probabil cel însărcinat cu redactarea notei informative. Am fost la o terasă, am detailat informațiile, subliniind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Muzeul Prado, Palatal regal, Catedrala, să admirăm monumentele celebre și chiar sa vizităm "pasiv" marele magazin "Corte Ingles". Plecam cu regretul că fusese "doar atât", neștiind că aveam să mă întorc la Madrid peste 14 ani în calitate de consilier diplomatic al ambasadei! În ziua plecării la aeroport am avut neplăcuta surpriză de a-mi revedea "amicul" lângă reprezentantul TAROM, comunicându-mi că trebuie să mergem direct la București, fără întrerupere la Zürich, motivând că pasagerii TAROM n-au voie să debarce la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
minister lucrurile se depreciaseră, examenele de grad se lăsau așteptate cu anii, nefiind fonduri suficiente pentru mărirea salariilor, trimiterile la post nu se mai făceau ca înainte, pentru o perioadă de 4 ani, ci pentru 6 luni "reînnoibile", la unele ambasade occidentale bărbații plecau fără soții și copii... Se răriseră și vizitele la nivel înalt (în 1982, unicele vizite notabile la București fiind cele ale fostului președinte american Richard Nixon și secretarului general al ONU, Javier Perez de Cuellar), iar prezența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lui Nicolae Ceaușescu s-au dovedit în faza de materializare falimentare, iar schimburile economice se reduceau pentru exportul nostru la câteva milioane de dolari. Ne-am chinuit mult timp, de exemplu, cei de la MAE, de la Ministerul Comerțului Exterior și de la ambasada noastră din Lima, pentru a recupera un milion de dolari, costul pentru partea română a proiectelor unei megaexploatari miniere, care a murit înainte de a se naște. Tot de la Lima ni s-a tras că am devenit celebri în zonă printr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
autorități în "flagrant" și toată isprava a trecut cu text și fotografii în mass media! Între țările de care mă ocupam, după cum am menționat, figura și Chile, pe care-l cunoșteam foarte bine. În perioada cât am lucrat la Santiago, ambasada având cifru, m-am îngrijit ca atât eu cât și colaboratorii să informăm în țară asupra realităților politice, sociale și economice din statul de reședință, prin transmiterea de materiale bine documentate și de interes și nu se putea spune că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
plecarea mea, am observat că asemenea materiale apăreau din ce în ce mai rar și pierduseră din substanță și din profesionalism, în ceea ce privește interpretarea și concluziile. Ca atare, la câteva luni după revenirea în minister, s-a luat hotărârea ca cifrul să fie mutat la ambasada României de la Bogota. Revenirea în centrală avea să-mi aducă într-o bună zi și un prilej de satisfacție: am menționat că la Santiago, printr-un aranjament guvernamental, România se angajase să reprezinte și interesele RDG. Am amintit cum i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Bref, a trebuit să pornim cu o Dacie către Sofia și de aici să zburăm dus-întors la Madrid, piloții de la Balkanair fiind cu picioarele "mai la sol" decât ai noștri. Am fost cazați și la dus și la întors la ambasadă și între un avion și altul, între o discuție și alta, am putut să vizităm câteva locuri interesante din țara "vecină și prietenă", căreia îi datorăm atâtea filme, seriale și transmisii sportive că, dacă nu venea 19 Decembrie, am fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
veri drepți", după Traian cel născut la Nola, lângă Sevilla dovadă că sângele apă nu se face! Cum la întoarcerea de la Santiago petrecusem câteva zile la Madrid, am putut să-i sugerez șefului meu câteva "obiective" de interes. Cu sprijinul ambasadei, am vizitat Toledo și Escorialul și, "de capul nostru", Muzeul Prado și "Guernica", recent întoarsă "acasă" din SUA. "Originală" a fost deplasarea în Israel, din perioada 8-11 februarie 1991. Documentul pe care urma să-l negociem și semnăm era foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mai muncitoare" emigrație din Israel. Am precizat că negocierile au decurs "în bune condiții". Așa a fost, cu o singură excepție: luasem în delegație un consilier din Direcția culturală, care lucra la Serviciul "Acorduri" și care petrecuse doi ani la ambasada noastră de la Londra, deci ne putea servi ca translator (pe atunci engleza mea fiind departe de cea a lui Shakespeare, ulterior progresând). Spre surprinderea mea, când Adrian Dohotaru și-a început cuvântul și am solicitat amicului să traducă, acesta ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Dohotaru, și eu am izbucnit în râs, glumind pe seama "cuvioșiilor lor", eu aducându-mi aminte ca un păcătos de scrierile lui Damian Stanoiu. De trecerea prin Israel mă mai leagă amintirile celor câteva alarme traite în diverse ocazii: una la ambasadă, unde însărcinatul cu afaceri (din cauza conflictului fusese retras tot personalul, mai puțin însărcinatul cu afaceri și un șofer, ambii cu familiile în țară) dădea, după fiecare atac urmat de comentarii la radio, telefon unui evreu-român de lângă ambasadă, textul fiind mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ocazii: una la ambasadă, unde însărcinatul cu afaceri (din cauza conflictului fusese retras tot personalul, mai puțin însărcinatul cu afaceri și un șofer, ambii cu familiile în țară) dădea, după fiecare atac urmat de comentarii la radio, telefon unui evreu-român de lângă ambasadă, textul fiind mereu același: "Ițic, ce-au spus (anunțurile erau în ivrit)? E chimică sau nu?" Răspunsul venea imediat: Stai liniștit, iar a căzut în păpușoi și n-a explodat"! O altă alarmă ne-a surprins la restaurantul "București" din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
altă alarmă ne-a surprins la restaurantul "București" din Tel-Aviv în timp ce ne delectam cu cei mai minunați mici din viață generoși ca dimensiuni, fragezi, parfumați și mustoși. Cum fiecare casă sau instituție avea o zonă "protejată" împotriva atacurilor chimice (la ambasadă, o cameră cu ferestrele dublate cu folii de plastic), ne-am luat farfuriile și am coborât în beci pentru a ne continua ospățul. A treia alarmă am trăit-o într-un hotel din Tel-Aviv, în ultima noapte dinaintea plecării. Fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
austriece, proprietate a Academiei Române, făcând parte din moștenirea lăsată de generosul ctitor al "Fundației Elias". Inaugurarea s-a făcut cu fastul necesar, respectiv un concert al Filarmonicii "George Enescu", o expoziție de grafică Marcel Chirnoaga și o recepție oferită de ambasada României. Prezența la Viena îmi permite și unele amintiri "picante": marele cântăreț Ludovic Spiess fusese salutat la sosire de Ion Holander, românul aflat de mai mulți ani la conducerea celebrei Opere, care i-a și pus la dispoziție o lojă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
2000 de cărți, pe care aveam s-o inaugurăm. Șef de misiune la Chișinău, cu grad de însărcinat cu afaceri, era un fost coleg de la Cursul Postuniversitar de Relații Internaționale, Ion Bistrianu, cu care discutasem programul deplasării, inclusiv organizarea la ambasadă a unei recepții, pentru întâlnirea cu "intelighenția" (colegul îmi ceruse pentru aceasta 150 de dolari; eu, găsind suma prea mică, am obținut de la ministrul Adrian Năstase 500 de dolari!). Am fost cazați la o impozantă "Casă de oaspeți" din centrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe "rudele noastre" de care eram legați genetic, istoric și cultural. Ideea s-a concretizat prin alocarea unui imobil splendid, respectiv fosta vilă a lui Emil Bodnăraș de pe Aleea Primăverii. Spațiile erau generoase, dar trebuiau să prindă viață cu sprijinul ambasadelor latino-americane de la București. I-am convocat ca atare la "sediu" pe șefii de misiuni și pe atașații culturali, le-am prezentat "locația" și i-am invitat să treacă la treabă, respectiv să facă donații de tablouri, tapiserii, cărți, discuri muzicale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în București și în România într-o prelungită vacanță exotică, penitență totuși necesară înaintea unui post la Londra, Paris, Roma sau Madrid, încolțise ideea că dacă le-am dat vila trebuia s-o și decorăm cu piesele necesare aduse prin ambasadele noastre, lor revenindu-le sarcina doar de a tăia panglica și a ciocni cupa de șampanie. Am fost mai explicit și le-am dat un termen, în cadrul căruia trebuiau să se apuce de treabă, altfel splendida vilă urma să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
era lucie, oamenii prost îmbrăcați, casele urâte, străzile murdare și în toată Albania, țară islamică, nu mai rămăsese în picioare decât o singură moschee, cea din Tirana, salvată de UNESCO, fiind o construcție din secolul al XVII-lea. Cu sprijinul ambasadei am avut câteva runde de discuții la Ministerul de Externe și la ministerele culturii și învățământului, pregătind semnarea noului Acord de colaborare cultural-științifică. Într-o zi de duminică am plecat cu ambasadorul la Korcea, în munți, zonă cu concentrație aromână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
însoțit pe Adrian Dohotaru într-o deplasare în cele două țări cât două continente. Itinerarul a fost obositor, dar instructiv și eficient: New York-Washington-Cleveland-Toronto-Ottawa-Montreal-New York. Cu excepția drumului Montreal-New York, ne-am deplasat cu mașinile misiunilor noastre , însoțiți de diplomați ai ambasadelor. Am avut peste tot întâlniri cu oficialități, cu profesori și studenți, cu reprezentanți ai mass-media și mai ales cu români, tineri, bătrâni, laici, preoți. Am fost primiți peste tot și de toți cu interes, ca reprezentanți ai "noii Românii". Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în țară, a făcut carieră ca diplomat și parlamentar, și pe V. Ripoșanu, distins jurist. De acesta mă leagă o amintire specială luând un dejun împreună, avea să ne povestească faptul că în decembrie 1947 era însărcinat cu afaceri al ambasadei României la Washington și, ascultând la 30 decembrie la radio declarația de abdicare a Regelui, a redactat imediat o telegramă către Ministerul Afacerilor Externe, prezentându-și demisia. Întors la București, primul lucru ce aveam să-l fac a fost să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]