9,641 matches
-
brute cu zâmbet jind, pe buzele răsfrânte. Noaptea și-ascunde fața în pământ și roua îmi adoarme pe mormânt. Sălaș de așteptări Scrijelesc pe scoarța ruginită, începuturi; am așteptat să mă alinți cu asfințituri, agonizând petalele căzute pe buze de-anotimpuri. în umbre de pași, la margine de-nchipuire, m-a plouat cu privirea ta și de prea multă ploaie mi s-a topit prin vene lutul. La nesfârșit am plăsmuit în cerul gurii iubirea ta. Nădăjduit, mă ascult și astăzi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
timpul? Mă-ntreabă un amic pe bulevard. -Cu mai nimic. Tresar de întrebare, Aș vrea să scot și bruma de pe card. Și plec, Filozofând răspunsul. De ce mai vor bătrânii noștri timp, Când neputința ne ucide, De ce mai vrem ca iarnă, anotimp? Suntem balast sau frâna de serviciu, Consumatori ce n-au decât nevoi, O masă de manevră, sacrificiu Dar lumea ar fi rece fără noi. Străina în camera scundă ce pare coteț, Cu geamuri o palmă de late, Prin care lumina
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
privi la noi îndrăgostiții Și curioșii ,vrând ca să ne vadă, S-or întreba prin gândurile minții De suntem floare sau suntem zăpadă... Odisee Hai Penelopa, țese-mi timpul Și fă-mi din el o pânză groasă, Pune-i culoare-n anotimpul în care-am să mă ntorc acasă. Mai fă-i și câte-o broderie Din lacrimi, doruri și suspine, M-așteaptă înc-o veșnicie Căci rătăcesc mereu spre tine... Bahică Mai toarnă tu, Bachus licoare divină Și umple-mi pocalul cu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mă voi „da pe brazdă“. Astfel că am fost numită Orhideea. Mama mi-a povestit mai târziu că orhideele fuseseră de asemenea subiectul preferat din picturile în cerneală ale tatălui meu. Îi plăcea faptul că planta rămâne verde în toate anotimpurile și că floarea sa are o culoare elegantă, o formă grațioasă și un parfum dulce. Pe tata îl chema Hui Cheng Yehonala. Când închid ochii, îl văd stând în halatul gri din bumbac. Era zvelt, cu trăsături de confucianist. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
profesorul: — Umilul tău fiu n-a putut să omoare animalele. Asta nu pentru că am nesocotit ordinul Majestății Tale sau pentru că mi-a lipsit îndemânarea, ci pentru că am fost mișcat de frumusețea naturii. Majestatea Ta m-a învățat că toamna este anotimpul când universul pregătește nașterea primăverii. Când m-am gândit la toate animalele care vor fi având grijă de puii lor, m-a durut inima pentru ele. Tatăl fu uluit. Hotărî pe loc asupra moștenitorului său. Lumânarea s-a stins. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Sa se hotărăște să rămână peste noapte. Regula spune că, pentru a avea un somn corespunzător, el nu trebuie să împartă patul cu nici una dintre soțiile sale în timpul nopții. Patul din camera estică e întotdeauna pregătit, răcorit sau încălzit, în funcție de anotimp. După aceste încăperi urmează sufrageria, baia, camera de zi și cămările. În a doua parte a palatului se întinde grădina, care va deveni locul meu preferat. Cuprinde pajiști și pârâiașe naturale, precum și un iaz micuț numit Lacul Ceresc. Vo lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
facă loc măgarului. Îl privesc pe sacagiu cum își termină treaba și apoi dispare în spatele porții. Ascult sunetul din ce în ce mai estompat al pașilor măgarului. Mă simt din nou învăluită în întuneric, iar nefericirea mi se strecoară în suflet, precum umezeala în anotimpul ploios. Când deschid din nou cutia cu viermi de mătase, descopăr că fluturii au dispărut. În locul lor, peste tot pe paie, sunt sute de puncte maronii. — Copilașii! Copilașii fluturilor! strig eu ca o femeie nebună. Trece încă o săptămână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în săculeții pe care îi poartă fiecare. Actorii își fac plecăciunile și se retrag. Majestatea Sa se ridică de pe scaun, și înțelegem că e vremea să plecăm. Ne lăsăm în genunchi și spunem: Până când ne vom revedea, vă dorim un anotimp liniștit! Soacra noastră iese fără ca măcar să încline din cap. — Palanchinele imperiale! strigă eunucul-șef Shim și cărăușii vin cu litierele noastre. În tăcere, ne înclinăm spre Nuharoo și apoi unele către altele. Perdeluța palanchinului meu e trasă jos. Mă lupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
au fost crescuți de concubinele bătrâne care locuiesc în Palatul Seninătății Binevoitoare. Când afară e cald, greierii încep să cânte de cum se lasă întunericul. Mii de astfel de insecte trăiesc în yoo-hoo-loos - tărtăcuțe în formă de sticlă făcute de concubine. Anotimpul furtunilor începe devreme anul acesta și florile sunt scuturate. Petale albe acoperă pământul, și parfumul lor e atât de puternic, încât îmi umple camera. Rădăcinile bujorilor mei sunt înecate de ploile care țin toată ziua și încep să putrezească. Tufele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în care le zăresc pe Nuharoo și pe celelalte concubine. Îmi spun că nu trebuie să uit că norocul meu s-ar putea sfârși într-o clipită. Încerc să mă bucur cât mai mult de această perioadă. Când se schimbă anotimpul, Majestatea Sa se mută la Yuan Ming Yuan, Marea Grădină Rotundă, și mă ia cu el. Este cel mai frumos dintre multele sale palate de vară. Generații de împărați au venit aici pentru a-și hrăni solitudinea. Locul este el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
roșu și a fost îmbrăcată cu o robă de Curte argintie, lungă, brodată cu tot felul de simboluri: roți ale norocului, reprezentând principiile universului; cochilii în care se poate auzi glasul lui Buddha; umbrele din hârtie de vată care protejează anotimpurile de inundații și secetă; sticluțe care conțin fluidul înțelepciunii și magiei; flori de lotus, care reprezintă pacea; peștișori aurii pentru echilibru și grație; și, în sfârșit, insert simbolul de la pg 172 (v. p. 140 șpalt) , care înseamnă „infinit“. De la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și prezicători, exact ca într-un oraș adevărat - numai că nu există clieți! Majestatea Sa le-a dat până și nume târfelor! Pe una o cheamă Primăvara, pe alta Vara și mai există și Toamna și Iarna. „Frumuseți pentru toate anotimpurile“, le numește el. Doamnă Yehonala, Majestatea Sa e sătul de noi, femeile manciuriene. Într-una din zilele astea o să se prăbușească în toiul activităților sale deja știute de toată lumea și rușinea va fi prea mare să o putem îndura. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să asigure restului alimentele de tot felul, hrana vitală, fructele, verdețurile, laptele, carnea, ouăle? Dar albinele? Prin ce fel de flori și pomi fructiferi or să alerge să-și caute polenul și cine o să aibă grijă de ele în toate anotimpurile anului? Dar omizile? Cine o să mai curețe pomii de ele? Dar caii? Unde sânt caii? Ce-au făcut cu caii? Și franțujii, care ar trebui să ridice caprei, de la care obțin cele mai bune brânzeturi din lume, ar trebui, zic
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
imprevizibile reguli, omul a creat un mod de supraviețuire care a ucis forme ce-ar fi trebuit salvate măcar atîta vreme cît rezistau supraviețuitorii lor. Goilav continua să monologheze. Creator ori nu, omul rămîne un creat. În răstimpul milioanelor de anotimpuri necesitatea i-a format nu numai condiția fizică, ci și una sufletească: fără protejarea ei, schimbările îl împing în prăpastie. Picasem la Goilav fără un motiv aparent și nu aveam starea necesară să-i urmăresc filosofiile. Orgoliul mă îndemna însă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de atâtea zeci de ori. Din marea și rotunda pâine, sătenii n-aveau a gusta decât mici fărâme. Partea cea mai mare se dădea pământului, apei, jigăniilor, lanurilor de grâu și porumb, pădurii și cerului. În timp ce mâinile Închipuiau lucrurile și anotimpurile oamenilor, mintea Tușii se opintea să găsească o Înfățișare pentru povestea din anul ce trecuse. Șovăia, căci știa că nu era bine să stârnească Încercări pe care nu le putea prea bine bănui. Se hotărî până la urmă și se apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu dare de mână pusese să se sape lângă stejarul a cărui vechime se măsura cu veacurile o fântână cu cumpănă pentru odihna și ostoirea setei drumeților obosiți. Pe ghizduri creștinul pusese să se bată icoane ce, după trecerea câtorva anotimpuri, Își scorojiseră și-și pierduseră culorile și contururile, iar oamenii se Închinau la ele, neștiind pe cine sau ce Înfățișa fiecare, dar fiind Încredințați că erau icoane sfințite. Când Florea Cucu ajunsese la locul de popas pentru drumeții osteniți, vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oricât de frumoasă, Pleacă și ea într‐o zi de‐acasă. Totul se trece și se resfiră Ca o melodie, din flaut în liră... Ca soarele, ca luna, ca‐naltul Dintr‐un ochi în altul. Numai timpurile nu îmbătrânesc, Numai anotimpurile nu se zbârcesc, Numai tu, mamă, vei rămâne așa, Totdeauna, lumină, în cartea mea. Otilia Cazimir (n. 12 februarie 1894, Cotu Vameș, județul Neam ț ‐ d. 8 iunie 1967, Iași) „Lirica Otiliei Cazimir are atributele specific e unei feminități delicate
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
2001), „Poeme Hu” (2008 ) - toate versuri, romanul „Iubirea din strada a șaptea”(1983), „Comedie cu războinici” - proză de teatru, jucată la Teatrul „Luceafărul ” Iași 195 CONSTELAȚIA MAMEI mama plânge aici, florile par aduse de o mână neștiută care tresare. fiecare anotimp seamănă cu mama și cu mâna ei tremurândă și eu aștept! o, de la ea înțelept de‐aș fi fost ploaia nu mi‐ar fi întunecat cerul senin de altădată. mama a fost cândva o fată sfioasă, cu obrajii roșii și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ANOTIMPURILE Patru anotimpuri sunt Pe al nostru drag Pământ, Ele țin câte trei luni De le scazi sau le aduni: Iarna Sunete de clopoței, Iarna vine-i rândul ei. Cad cristale mici de nea, Rece este vremea sa. Timpul e de
Anotimpurile by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83642_a_84967]
-
ANOTIMPURILE Patru anotimpuri sunt Pe al nostru drag Pământ, Ele țin câte trei luni De le scazi sau le aduni: Iarna Sunete de clopoței, Iarna vine-i rândul ei. Cad cristale mici de nea, Rece este vremea sa. Timpul e de săniuș, Haideți
Anotimpurile by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83642_a_84967]
-
își devoraseră, probabil, vacile și caii, chiar și rădăcini de copaci și iarbă. Toate lucrurile despre care Hideyoshi crezuse că aveau să ducă la căderea castelului nu făceau decât să întărească moralul și unitatea apărătorilor. În Luna a Cincea, începu anotimpul ploios. Se aflau într-o regiune montană a provinciilor apusene, așa că, pe lângă nenorocirea ploii continue, drumurile se transformau în cascade, iar șanțurile de apărare goale dădeau pe dinafară de apă noroioasă. Acum, când oamenii alunecau prin noroi în timp ce urcau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de inventivitatea ale lui Kanbei și, parte în glumă, își exprima admirația numindu-l pe Kanbei „șchiopul ăla afurisit“. Dar era clar că, în adâncul sufletului, simțea un adânc respect față de acel om, pe care se baza atât de mult. Anotimpul ploios se sfârșise de mult, căldura arzătoare a verii trecuse și sosise răcoarea toamnei, odată cu începutul Lunii a Opta. Dintr-o dată, boala lui Hanbei începe să se înrăutățească și, de astă dată, se părea că niciodată n-avea să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
La vârsta de treizeci și trei de ani, semăna cu tatăl lui, Shingen: păr des, sprâncene stufoase și o gură largă. — Ei bine, crezusem că azi avea să plouă, dar s-a înseninat frumos. Cu florile de cireș pe munții din depărtare, anotimpul ne dăruiește o zi minunată pentru a muri. Cu siguranță, nu ne vom dezice de reputația noastră, sperând să privim promisiunea unor câștiguri materiale. După cum ați văzut, am fost rănit în luptă, acum două zile. Întrucât mă mișc cu dificultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
luară la fugă spre tranșee și săriră înăuntru, umplând pământul cu luptă și sânge. În noaptea aceea, începu să plouă. Steagurile și corturile militare de pe Muntele Ryuo fură udate leoarcă. Hideyoshi se adăposti într-o colibă, privind norii melancolici ai anotimpului ploios. Nu părea prea vesel. Privi în jur și chemă un vasal. — Toranosuke, e sunetul ploii sau al pașilor cuiva? Du-te să vezi ce este. Toranosuke ieși, dar se întoarse imediat, raportând: — Seniorul Kanbei tocmai s-a întors de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Cei patruzeci de mii de ostași din provincia de origine a clanului Mori pot să sosească, atacându-ne din spate, iar atunci am fi prinși între ei și oamenii din Castelul Takamatsu. — De-asta sunt atât de deprimat în acest anotimp ploios. N-ai nici o idee bună, Kanbei? În ultimele două zile, m-am plimbat pe lângă linia întâi, cercetând atent poziția castelului inamic și reperele geografice ale terenului din jur. În momentul de față, nu am decât un singur plan pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]