12,966 matches
-
confortabilă coajă de nucă. Nu exista infinitate, nu exista vid - doar sfere minunate care înconjurau Pământul, aflat, bineînțeles, în inima universului. Acesta era sistemul aristotelic, care a fost mai târziu perfecționat de astronomul alexandrin Ptolemeu, devenind filozofia dominantă din lumea antică greacă. Și, respingând conceptele de zero și infinitate, Aristotel a eliminat prin explicațiile sale paradoxurile lui Zenon. El a declarat, pur și simplu, că matematicienii „nu au nevoie de infinit și nici nu îl folosesc“. Deși infinități „potențiale“ pot exista
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
să țipe, dar Zenon nu i-a dat drumul. Doar înjunghiindu-l până a murit au reușit călăii să-l determine să dea drumul urechii dușmanului său. Astfel a murit maestrul infinitului. În cele din urmă, un grec din lumea antică a reușit să-l depășească pe Zenon în problema infinitului: Arhimede, excentricul matematician din Siracusa. A fost singurul gânditor din epoca sa care a reușit să-și formeze o idee vagă despre ce ar însemna infinitul. Siracusa era cel mai
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
văzut pe bătrânul zdrențăros de 75 de ani și i-a poruncit să-l urmeze. Arhimede a refuzat, deoarece nu-și terminase încă demonstrația matematică. Soldatul înfuriat l-a înjunghiat și astfel a pierit cea mai luminată minte a lumii antice, măcelărită fără motiv de romani. Uciderea lui Arhimede a fost una dintre cele mai mari „contribuții“ aduse de romani în domeniul matematicii. Epoca romană a durat aproximativ șapte secole. În toată această perioadă, nu s-a înregistrat nici un progres important
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
are șase săptămâni sau nouă luni - un mod inteligent de a exprima ideea că acel copil are, de fapt, zero ani. Dionysius nu-l avea la dispoziție pe zero, astfel încât și-a început calendarul cu anul 1, așa cum făcuseră și anticii dinaintea lui. Oamenii din acele timpuri gândeau în stil vechi echivalențele dintre numeralele cardinale și ordinale. Era 70 ZERO: BIOGRAFIA UNEI IDEI PERICULOASE să numere de la unu la nouă, realizând astfel numai nouă pași în loc de zece. Pesemne că o astfel
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
o umbră a gloriei trecute a Romei. În plus, viitorul părea mai întunecat decât trecutul. Nu este de mirare că, în căutarea înțelepciunii, cărturarii medievali nu căutau să găsească idei noi la semenii lor, ci se întorceau către unii greci antici, precum Aristotel și neoplatonicienii. Deoarece acești gânditori medievali importau filozofia și știința anticilor, au moștenit și prejudecățile lor: o teamă de infinit și o groază de neant. Cărturarii medievali au etichetat neantul ca rău - iar răul ca neant. Satana era
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
decât trecutul. Nu este de mirare că, în căutarea înțelepciunii, cărturarii medievali nu căutau să găsească idei noi la semenii lor, ci se întorceau către unii greci antici, precum Aristotel și neoplatonicienii. Deoarece acești gânditori medievali importau filozofia și știința anticilor, au moștenit și prejudecățile lor: o teamă de infinit și o groază de neant. Cărturarii medievali au etichetat neantul ca rău - iar răul ca neant. Satana era un nimic, la propriu. Boethius argumenta după cum urmează: Dumnezeu este atotputernic. Nu există
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
în mod implicit, și lui Dumnezeu, la fel ca infinitul. Cum vechea doctrină aristotelică se prăbușea, Descartes, fidel pregătirii sale iezuite, a încercat să folosească nimicul și infinitatea pentru a înlocui vechea dovadă a existenței lui Dumnezeu. La fel ca anticii, el a presupus că din nimic nu poate lua naștere nimic, nici măcar cunoașterea, ceea ce înseamnă că toate ideile - toate filozofiile, toate noțiunile, toate descoperirile viitoare - există deja în creierul omului atunci când se naște. Învățarea nu este decât un proces de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
deoarece până acum rezultatele au fost totdeauna juste. FRIEDRICH ENGELS, ANTI-DÜHRING Zero și infinitatea distruseseră filozofia aristotelică; neantul și cosmosul infinit anihilaseră conceptul de univers închis într-o coajă de nucă și ideea că natura are oroare de vid. Înțelepciunea anticilor era înlăturată, iar oamenii de știință începeau să divinizeze legile fizice care guvernau natura. Cu toate acestea, revoluția științifică se confrunta cu o problemă: cea ridicată de zero. Adânc înfipt în noul și puternicul instrument de lucru al lumii științifice
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
și supravegherii proprietăților, însă tocmai aceste reguli guvernează funcționarea universului. Legile naturale sunt descrise cu ajutorul ecuațiilor, iar ecuațiile, într un fel, sunt niște simple instrumente, cărora le dai mai multe numere, pentru a căpăta, în schimb, un singur alt număr. Anticii cunoșteau câteva dintre aceste ecuații-legi, cum ar fi legea pârghiilor, dar odată cu începerea revoluției științifice, peste tot au început să răsară numai ecuații-legi. Cea de-a treia lege a lui Kepler definea timpul de care au nevoie planetele pentru a
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
conceptul de punct aflat la infinit și, combinându-l cu ideile lui Monge, a devenit primul matematician cu adevărat specialist în geometrie proiectivă. Când s-a întors din Rusia (aducând cu el un abac rusesc, considerat pe atunci o ciudățenie antică), a ridicat această disciplină la rang de artă. Dar Poncelet nu avea nici cea mai vagă idee că geometria proiectivă avea să dezvăluie natura misterioasă a lui zero, deoarece mai trebuia făcut un progres important, ce consta în inventarea planului
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de știință studiau forțele dintre atomi când și-au dat seama că măsurătorile lor nu se potriveau cu valorile pronosticate. Căutând o explicație, Casimir a realizat că simțise forța nimicului. Secretul forței lui Casimir rezidă în natura undelor. În Grecia antică, Pitagora a sesizat comportamentul specific al vibrațiilor ce se propagau în susul și în josul unei corzi atinse - descoperind că unele note erau permise, altele, interzise. Când Pitagora a ciupit neglijent coarda, s-a auzit o notă clară: tonul cunoscut drept fundamental
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
că boala poate fi observată, că ea are cauze naturale 341 deși în sistemul său de gândire, zeitatea avea rol principal (bolile, în special epidemiile, erau rezultatul voinței zeilor ...). Crearea universităților (care, mult timp, au analizat în spirit dogmatic scrierile anticilor) nu a schimbat cu mult situația, dar medicul avea să câștige un statut privilegiat prin apartenența la universitate. Denumirea de "doctor" datează din 1140, dar și în secolul al XVII-lea, de îngrijirea regilor și prinților se ocupau în primul
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
europenității" sale: Această caracterizare a condițiilor pentru ideologie [aparținând lui Claude Lefort, n.m. D.Ș.] nu poate fi redusă la un fenomen modern; este, dimpotrivă, unul european în mod distinct. Deși este adevărat că principiul legitimării în Atena sau Roma Antică se fundamenta pe un apel la tradiție și la zei, filosofii, sofiștii și juriștii au învățat să pună în discuție, în grade variate, această formă de legitimare. Pentru mulți gânditori antici locul legitimității unui tip de societate nu putea fi
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
este adevărat că principiul legitimării în Atena sau Roma Antică se fundamenta pe un apel la tradiție și la zei, filosofii, sofiștii și juriștii au învățat să pună în discuție, în grade variate, această formă de legitimare. Pentru mulți gânditori antici locul legitimității unui tip de societate nu putea fi văzut într-un apel la ceva aflat în afara societății. Mai mult, ar fi dificil să pretindem că nici Grecia și nici Roma nu se recunoșteau ca societăți istorice"17. Dincolo de critica
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Knowledge and Social Imagery, Routledge and Kegan Paul, Londra, 1976. BLUHM, William T., Ideologies and Attitudes: Modern Political Culture, Prentice Hall, Englewood Cliffs, NJ, 1974. BOBBIO, Norberto, Liberalism și democrație, Editura Nemira, București, 1998. BOCANCEA, Cristian, Istoria ideilor politice de la antici la moderni, Editura Polirom, Iași, 2002. BOUDON, Raymond, L'idéologie ou l'origine des idées reçues, Paris: Fayard, 1986. BOUDON, Raymond, Tratat de sociologie, Editura Humanitas, București, 2005. CAMERON, Gregory, "Naturalism and ideology: towards a phenomenology of political discourse", în
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
133, 138, 139, 147, 149, 151, 152, 153, 154, 250, 278, 308 În aceeași serie au mai apărut (selectiv) * Abordarea științei politice, Michel Hastings * Curs de știință politică, Gianfrancano Pasquino * Democrația și criticii ei, Robert A. Dahl * Despre libertate la antici și moderni, Benjamin Constant * Discurs asupra inegalității. Contractul social, Jean-Jacques Rousseau * Europa comuniștilor, Pascal Delwit, Jos Gotovitch, Jean-Michel de Waele * Fascismul și nazismul, Jean-Claude Lescure * Guvernarea comparată, Jean Blondel * Ingineria constituțională comparată, Giovanni Sartori * Mitul statului, Ernst Cassirer * NaționalismError! Bookmark
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
B.P. Dauenhauer, op. cit., p. 223). 284 Paul Ricoeur, op. cit., p. 312. 285 Erich Fromm, Frica de libertate, Editura Teora, București, 1998, p. 30. 286 Idem, p. 33. 287 Idem, p. 34. 288 Ibidem. 289 Cristian Bocancea, Istoria ideilor politice de la antici la moderni, Editura Polirom, Iași, 2002, pp. 51-85. 290 Erich Fromm, op. cit, p. 40. 291 Idem, p. 215. 292 Louis Dumont, Eseu asupra individualismului, Editura Anastasia, București, 1996, pp. 38-39. 293 Exegeza contemporană a abordării lui Dumont atrage atenția
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Transilvania sunt descendenții coloniștilor romani, afirmând unitatea de neam, origine și limbă a românilor; o Miron Costin (sec. XVII) în lucrarea „De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor”, considera că istoria românilor începea cu cea a dacilor antici, cuceriți și supuși de romanii lui Traian, care era considerat „descălecătorul cel dintâi”; lucrarea „De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor”, este primul tratat savant consacrat analizei originii neamului; în viziunea sa romanitatea românilor era dată de
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
ei sunt în Transilvania urmașii vechilor colonii romane”. -În spațiul transilvănean a fost declanșată lupta de emancipare a românilor ardeleni, care a avut ca scop recunoașterea legitimității revendicărilor populației românești din imperiu, în calitatea sa de moștenitoare directă a Romei antice: a fost începută de episcopul Inochentie Micu-Klein (1692 1768);a fost continuată de reprezentanții Școlii Ardelene: Samuel Micu (1745-1806); Petru Maior „Istoria pentru începutul românilor în Dacia”; Gheorghe Șincai (1754-1816) „Hronica românilor și a mai multor neamuri”; Ion Budai-Deleanu; au
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
au în general prioritate în fața celor negative”<footnote Karfíková, L. Řehoř z Nyssy [Gregory of Nyssa], Oikúmené, Praha, 1999, p. 186. footnote>. Într-adevăr, dacă Biserica primară a pus problema teologică a apofatismului, patristica bizantină a rezolvat-o. Apofatismul grec antic a fost adoptat Și, în mod simultan, a fost depășit. A avut loc creștinarea apofatismului grec Și nu elenizarea teologiei apofatice biblice. Porunca împotriva imaginilor rămâne operativă la Părinții Bisericii Și Moise (nu Platon) este precursorul apofatismului Bisericii de Răsărit
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
european .................................................................... 431 BIBLIOGRAFIE ............................................................................ 438 11 CAPITOLUL 1 NECESITATEA ȘI FUNCȚIILE IMPOZITULUI ÎN EVOLUȚIA SOCIETĂȚII 1.1 Caracterul necesar și natura economico-financiară a impozitului Impozitul este produsul istoriei societății umane, fiind considerat ca un prim element de finanțe publice. În Grecia antică, și mai apoi În Imperiul Roman, costul activităților publice a fost suportat inițial de către membrii bogați ai comunității. Odată cu creșterea puterii statului și extinderea activității acestuia, a fost nevoie de venituri permanente și crescătoare, obținute prin contribuții devenite obligatorii, care
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
această fază a gândirii economice și politice preclasice, care cuprinde antichitatea și evul mediu, concepțiile dominante reprezentau o emanație a curentelor ce se conturau În timp, iar În cadrul acestora un rol important revenea celor despre stat, promovate atât de gânditori antici (Xenofon, Platon, Aristotel), cât și de cei ai Evului Mediu (Augustin, Toma d'Aquino). Este interesant de observat, În context, că aceste concepții considerate preclasice atribuiau statului dreptul fundamental de a reglementa sistemul de impunere, indiferent de formațiunea politică aflată
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
toate științele ar fi nu despre obiectele din afara sufletului, ci doar despre speciile inteligibile care sunt în suflet; așa cum, după platonicieni, toate științele sunt despre Idei, despre care susțineau că sunt înțelese în act. Al doilea, pentru că ar urma eroarea anticilor care susțineau că tot ceea ce se arătă este adevărat, astfel încât cele contradictorii devin simultan adevărate. Căci dacă facultatea nu cunoaște decât propriile sale afectări, atunci judeca numai despre acestea. Iar atunci ceva se arătă doar în felul în care facultatea
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
toate științele ar fi nu despre obiectele din afara sufletului, ci doar despre speciile inteligibile care sunt în suflet; așa cum, după platonicieni, toate științele sunt despre Idei, despre care susțineau că sunt înțelese în act. Al doilea, pentru că ar urma eroarea anticilor care susțineau că tot ceea ce se arătă este adevărat, astfel încât cele contradictorii devin simultan adevărate. Căci, daca facultatea nu cunoaște decât propriile sale afectări, atunci judeca numai despre acestea. Iar atunci ceva se arătă doar în felul în care facultatea
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
mai sus: cu toate meritele intelectuale și militare extraordinare ale regelui saxon, pe toată durata domniei sale (v. vol. 1) Anglia nu a produs, prin comparație, nimic excepțional. Aici s-ar putea invoca două contra-argumente: primo, din istoria milenară a Egiptului antic, din toate cele XXXII de dinastii (inclusiv dinastia ahemenidă și macedoneană) cu peste 260 de faraoni atestați documentar, unul singur, Ramses II, a fost supranumit "cel Mare", deși realizări excepționale au avut loc și în timpul tripletei Kheops Kefren Mykerinos (cum
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]