11,066 matches
-
un spațiu informal de descoperire. Sînt favorizate dialogul și verbalizarea cu alți copii, analiza impactului cognitiv arătînd că verbalizarea favorizează învățarea prin imitare și prin interacțiunea cu alți copii (Abrougui, 1994) 35. comunicarea: Royon C., Hardy M., Chretiennot C. se apleacă asupra identificării demersurilor intelectuale interactive produse în mod voit sau spontan și anume: dezvoltarea activității de învățare în grupuri mici, heterogene 36. Analiza comportamentelor copiilor asupra manipulării unor "substitute muzeale" s-a referit la capacitatea de adaptare la grup a
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
puteri se exprimau. O carte de literatură, deci, în care elementul istoric constituie structura ei de rezistență. Prin tot ce a scris până acum, Vasile Ilucă a dovedit o exemplară pasiune pentru faptul istoric. În demersul său, scriitorul s-a aplecat cu o dragoste deosebită asupra unor localități, locuri și oameni care au marcat la cel mai ridicat nivel istoria națională, manifestând o iscusință admirabilă în alegerea faptelor și personajelor. În acest sens, mari personalități istorice și culturale din spațiul răsăritean
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
tem că te-ai apropiat prea mult de foc și te-ai ars. Cum să nu mă apropii dacă asta era treaba mea? Aveam ordin să aflu cam ce bunătăți pun dumnealor în tigaie... Că de... Să nu ni se aplece când om mânca. Și ai aflat? De aflat am aflat, dar tocmai când să iau o bucățică, tigaia a început să sfârâie de mama focului și să împroaște cu boabe de mazăre și de fasole... Și o boabă te-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
împiedecat de ceva și a căzut cât era de lung. S-a ridicat cu greu și a cercetat locul bucțică cu bucățică. Când a dat peste femeie, a răcnit: Ce-i cu tine, Marandă? Gemând ca un înjunghiat, s-a aplecat și i-a cuprins capul, căinându-se: Ce ai pățit, fata tatii? Ai căzut și te-ai lovit la cap! Doamne! Cu ce ți am greșit? Trezește-te, Marandă! Trezește-te! Uite cum arde gârla și calul îi acolo... Îi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
poetic e deosebit de dens, eterogen și vizat de un număr incalculabil de autori - mulți cu vocație, dar și mai mulți diletanți -, încât din noianul de cărți care apar continuu se pot alege suficiente care să merite efortul de a te apleca asupra lor. Prin urmare, Aventura lecturii. Poezie română contemporană - conține prezentările a treizeci și șapte de volume de versuri, aducând o imagine - parțială, firește - a poeziei românești actuale, în care coexistă ecouri neoromantice, neoclasice, simboliste, parnasiene, neoexpresioniste, suprarealiste, dar se
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
adunare de treceri pe drumul Damascului. În mod firesc, în ecuația artei (corabie umplută cu lacrimi; civilizație metatextuală etc.) este inclus și cititorul, devenit Cruciat, pe câmpul de luptă al literelor: acum că te-am ademenit împreună Cruciatule / și stai aplecat peste textura acestor pagini amare / trebuie să-ți spun: / De trei ori au cântat cocoșii în inima mea / și s-a făcut dimineață și s-a făcut seară / și nu te am trădat. Oscilând între credință și hazard - a cărui
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
contorsionată, cu aluviunile, dar și cu zonele ei senine. Totodată, nelipsite, de obicei, într-o antologie, elementele de artă poetică exprimă aici ideea gratuității poeziei: în cele din urmă va trebui / să fac decontul / tuturor celor spuse sau scrise sau: aplecat pe-o parte poemul ia apă sau, poezia va fi marea / iar tu într-un val, încât nu-ți vei mai pierde / niciodată viața / i se șoptește-n adânc. Cu alte cuvinte, revenind mereu la Eminescu (răzbat și aici ecouri
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
spațiu” protector cu adevărat: eu mă ascund în sinea-mi / ca într-un vultur... Relativ la prezența punctelor de suspensie la sfârșitul fiecărui poem, aceasta poate fi înțeleasă ca o promisiune de continuare și un îndemn adresat cititorului de a se apleca el însuși, meditativ, asupra aspectelor care i-au atras atenția poetului, făcându-l să reflecteze în legătură cu ele. De altfel, caracterul reflexiv al poeziilor atestă, așa cum am afirmat de la început, un spirit frământat de formele mai mult sau mai puțin mărețe
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
e receptiv, îndeosebi, la partea excesiv estetică a lumii) la dionisiac se face - în ambele sensuri - frecvent: La polul nord orchestrele sub pleoape / ales au țipetele aurale / vedere fără pată. Reci spirale / ca norii urca lumea să te-ngroape ori: apleacă magii fețele deodată / versetele asudă și izvorul / mirării se mărește numai norul / cruce fixă duce-nsângerată. Creația lui Horia Zilieru mărturisește, indirect, propensiunea lui spre serafic, diafan și traduce, în mod firesc, configurația eului acestuia, aparent antinomică, fiindcă îmbină organic
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
doar leșinat Spune legenda că dimineața, pe când soarele se ridicase deja cu două șchioape pe cer, Biscornet a fost găsit lungit în fața ușii atelierului său. Stătea nemișcat, ca un drug de fier. „E mort” - a presupus cineva. Altcineva s-a aplecat asupra lui și și-a lipit urechea dreaptă de gura tânărului lăcătuș. „Respiră. Nu e mort. Cred că e doar leșinat” - a comunicat celor din jur. Oamenii, cei mai mulți cunoscuți ai meșterului, au descoperit în atelier niște balamale. Ei nu mai
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
A rămas și Copoul în spate, În anii cei mai frumoși. De mâine cu o altă privire Îmbrăca-voi scumpele zări, Vă voi da despre mine vestire Adâncindu-mă-n largi depărtări. Stereotipie Ne căutăm câteodată în doruri și ne-aplecăm poate prea mult spre adâncul acestor izvoare. Dacă puteți, treceți încet pe lângă ele și nu beți niciodată prea mult - e apa unde se liniștesc amintirile. Oricând se pot trezi câteva voci - Vă vor reține în clasicul balans curgând mereu spre
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
Soarele, sprinten, se juca prin ogradă. Un nuc tânăr se tot ițea După o nouă și falnică poartă, Părea liniștit, dar se zbuciuma - Poate-și dorea și el altă soartă. Astăzi, trec în sens invers pe stradă, Iar nucul se-apleacă blând peste noi, Înțeleg de ce voia atunci să mă vadă - De-un lucru tainic eram legați amândoi. Acum mă inundă cu o mare de iod. Simțind timpul neiertător, Parcă ar vrea să facă un pod Spre o poartă de timp
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
locuri râpoase și împădurite, de unde nu mai puteam să ies. Gândul că sunt așteptat de bătrân și că nu voi putea ajunge la timp mă făcea să încerc imposibilul... Urcam în câte un copac până în vârful lui, încercând să-l aplec peste vreo râpă pe care altfel nu o puteam trece, dar de fiecare dată eram aruncat în cine știe ce prăpastie... În timp ce mă cățăram pe o stâncă, am lunecat și am căzut într-o apă învolburată... M-am zbătut cu disperare să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
personal și de bani. Cu banii economisiți vom putea tripla plata celeilalte jumătăți de oră care, devenind prețioasă ca valoare ne va ridica mult mai pe vârfuri în sondaje. Văzându-mă puțin înverzit de emoție, colegul s-a oprit brusc, aplecându-se. Da ! Sacoșa cu spanac era la locul ei. − De ce ți-ai depus demisia ? - m-a interogat de sub birou. Din exces de furie, i-am răspuns. Mă depășeau clasicii. Sigur că te depășeau. Umorul e o chestie a naibii de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
o mie de bucăți. Cunoașteți? Cunoaștem și chiar am aici ceva... Urmează o chestie atât de suspăncită că e cazu’ să dați afară din camera de lectură copiii, pisica birmaneză și gunoiul. Individul numit cu un singur nume Dânsu, se apleacă și scoate din sac un fel de ceva care poate fi mitralieră, arbaletă sau orice altă chestie asasină de care atârnă un lanț ca un laț. Cei de față ridică mâinile simțind catastrofa.Dar nu. Din cutie se risipește în
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de vin vechi la preț nou! Curios nevoie mare la nevoia de schimbare a cetățeanului indigen, m-am primblat prin diverse spații publice pentru a găsi sămânța de taifas necesară prezentului înscris. Primul subiect asupra căruia a trebuit să mă aplec a fost o tufă de vâsc. Acesta mi-a comunicat în limbaj scitic că, între altele, poate asigura cui o are de sărbători, șansa unei maxime fecundități, atât pentru oameni cât și pentru celelalte animale. Iluminat, am strâns-o în
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
lungul acestei surpări de cer, de-a lungul acestei ironice liturghii pe care o descoasem Încet de pe trupurile noastre, de-a lungul și de-a latul acestui dumnezeu scîrbit și anonim ajuns, În cele din urmă, pe punte. Cum stau aplecat la țărmul inimii, ghemuit Între coarnele artei, cîntîndu-mi sinuciderea gravată pe fața nevăzută a medaliei, tocmind trandafirul să-mi hrănească cu mirosul petalelor, despletirea visului!... Să mă Încumet cu descifrarea cifrei tainice pe care o port nedeflorată pe umărul stîng
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Nu sunt multe, în comparație cu alți confrați prolifici. Nu toți oamenii pot urca pe Himalia. Dar eu sunt mulțumit că m-am oprit la esența vremurilor. Unul din amicii mei de suflet, Stelian Baboi (plecat acum dintre cei vii), s-a aplecat asupra scrierilor mele cu osârdie și observa: “Extrem de puțini scriitori români contemporani au avut nativitatea de a transforma modestia dintr-o virtute într-un principiu vital, care să le coordoneze felul de a fi într-o existență socială contradictorie și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
ca să încurce de tot lucrurile, ursitoarele mi-au dat pasiuni puternice, răstignindu-mă între ele și tendința racilor de a da înapoi. Ceea ce a fost un adevărat blestem pe capul meu deoarece m-a împiedicat totdeauna să ajung la țintă. Aplecat asupra cărților mele de drept, vroiam o dreptate pe care s-o împart singur, fără ajutorul nimănui. Mi se părea că nici o dreptate care nu depindea numai de mine nu putea fi destul de sigură. Eram și la vârsta când îți
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Dar nu m-am întristat. M-am bucurat chiar. Acum aveam cât timp vroiam să mă duc la tribunal. Când m-a văzut, aprodul m-a salutat zîmbind: "Bine ați venit din nou pe la noi. Ce mai faceți?" M-am aplecat și i-am spus la ureche: "Fac procesul țipetelor". A rămas perplex și sânt convins că în clipa aceea m-a crezut nebun. "Bine, bine, sigur... Înțeleg... Poftiți." Bietul om nu știa cum să fie mai prietenos cu mine, să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
din fântână să sece cu totul. Aceasta era pentru noi o îngrijorare nouă, neprevăzută și teribilă. După ce că stăm într-o gară pustie, departe de lume, ne vedeam amenințați să murim de sete. Nivelul apei coborâse mult. La început, dacă ne aplecam, puteam bea direct din fântână. Acum, ca să ajungem la apă, a fost nevoie să legăm o frânghie de toarta unui vas și să-l coborâm astfel până în adâncul fântânii unde mai era o băltoacă mocirloasă. De câte ori mă duceam să iau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Ca o stare de febră. Parcă retrăiesc totul, fiecare gest, fiecare cuvânt. Și, de ce să nu recunosc, îmi place să mă ascult, domnilor. Ce vreți, slăbiciune de predicator eșuat... M-am apropiat de ceea ce convențional însemna masa judecătorilor, mi-am aplecat capul în pământ și, apoi, ridicîndu-l, am început. "Onorată curte, ne aflăm, desigur, în fața unui caz complex unde fiecare detaliu trebuie cântărit cu grijă. O crimă rămâne, totuși, o crimă, orice circumstanțe ar fi invocate. Și nu numai eu mi-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
acolo, lângă colibă, singur, ca să zdruncine ultimul rest de încredere în mine. "Ce simplu e, la urma urmei, să te degradezi, mă gândeam. Nu trebuie decât să se tulbure apa, să iasă la iveală noroiul"... Și am vrut să mă aplec, să mă privesc în luciul bălții, dar tocmai atunci am ajuns la un mal năpădit de stuf și unul dintre îmblînzitori m-a îmbrîncit din barcă. Pământul era, acolo, pietros. După vreo sută de pași, am ajuns în fața unei găuri
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu atenție, dar nu recunoșteam nimic, nici un amănunt. Tot mergând așa, uimit la culme, am călcat pe un șarpe care m-a mușcat. Noroc că nu era veninos. Dar în clipa aceea n-aveam de unde să știu asta. M-am aplecat și mi-am supt sângele din rană până ce mi s-a făcut greață de gustul sângelui și mi-a venit să vomez. Peste puțin timp, am simțit că aveam amețeli și fierbințeli. Abia mai puteam să mișc piciorul. M-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o plajă pustie? Și dacă era vina mea, care era acea vină? Dar dacă uitasem cine eram nu însemna că...? Acum vântul cânta parcă melodia îmblînzitorilor, iar valurile începuseră să se legene și să danseze ca o cobră. M-am aplecat și am luat din nisip o creangă ruptă și am dus-o la gură ca pe un fluier. Și în aceeași clipă m-am îngrozit. Așadar, începusem să devin îmblînzitor? "Doamne..." Dar de ce-l mai invocam eu pe Dumnezeu? Dacă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]