26,366 matches
-
atunci D.M. se ocupa intens cu cultivarea plantelor decorative, cum scrie În Enciclopedie (urmează inventarul florilor din ghivece și vase de pe terase, cea dinspre curte și cealaltă dinspre stradă). Cam În aceeași perioadă, ca după o epidemie florală, s-a apucat să umple toată casa de desene cu motive florale. La această explozie a harului său pictural a ajuns cu totul Întîmplător. Nemulțumit - ca de altfel de orice lucru - de felul În care un ofițer pensionar, zugrav amator, i-a văruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fereastra de la baie, pe care a Împodobit-o cu floricele mărunte de cîmp, albăstrele, dar a lăsat-o baltă, șoldie, Încît acest motiv floral pictat direct pe sticla geamului crea iluzia unei perdele un pic ridicate. De atunci s-a apucat serios de treabă, picta neobosit, zile Întregi, tot timpul cu țigara În colțul gurii (cînd era liniște, din plămînii lui se auzea un șuierat ca de foale). Decora cu floricele tot felul de lăzi scorojite, porțelanul abajururilor, sticle de coniac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
părut a fi o vinietă sau o prezentare schematică a unei plante aflate acum În lumea morților, ca un exemplar de floare dispărută. Însă În nota explicativă, voi citi că, de fapt, era motivul fundamental din desenele tatei. M-am apucat, cu mîinile tremurînde, să copiez și eu floarea mirobolantă. Cel mai mult aducea cu o uriașă portocală cojită care explodase, secționată În linii subțiri și roșii aidoma unor vase capilare. Pe moment am fost dezamăgită. Îi știam doar toate desenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dar nici unul nu aducea cu cel din carte. Da, mi-am zis, pînă și ei pot greși. Apoi, terminînd de copiat uriașa portocală cojită, citind ultimul alineat, am scos un țipăt. M-am trezit lac de sudoare. Atunci m-am apucat să-mi notez tot ce-mi aminteam din acel vis... Știți ce scria În acel ultim alineat? Că D.M. se apucase să deseneze În clipa În care În el se făcea simțit primul simptom al cancerului. Deci desenarea obsesivă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
uriașa portocală cojită, citind ultimul alineat, am scos un țipăt. M-am trezit lac de sudoare. Atunci m-am apucat să-mi notez tot ce-mi aminteam din acel vis... Știți ce scria În acel ultim alineat? Că D.M. se apucase să deseneze În clipa În care În el se făcea simțit primul simptom al cancerului. Deci desenarea obsesivă a motivelor florale coincidea cu evoluția bolii. CÎnd i-am arătat doctorului Petrović desenul, mi-a confirmat, vizibil surprins, că sarcomul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
e doar mărturia treziei și a deșteptării, În el pielea sîngerează, și inima sîngerează, În el freamătă bucuria trupului și a sufletului, În el nu există altă minune decît viața; din somnul ăsta, trezia e doar În moarte. Nici măcar nu apucară să-și ia rămas bun unii de la alții, Întrucît fiecare din ei se Îngrijea de pocăirea sufletului, fiecare pentru sine, apoi toți Într-un glas, cu buzele uscate, șoptindu-și rugăciuni, fiindcă mulțimea avea să se Întoarcă, era dusă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ori În logia de cristal ca un templu; zadarnic Însă. Abia i se păru că unul dintre copii Îl privea cu niște ochi lumești, și totuși angelici, abia i se păru că unul din ei Îi căuta privirea, nici n-apucă să Întoarcă bine capul spre el, că acesta capitulă, coborînd peste ochi cortina plumburie a pleoapei cu liziera genelor, văzîndu-și mai departe de cîntare, cu ochii mijiți și cu o gură deschisă rotund, ca un pește, Încît Dionisie presimți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
vîrfuri, lustruiți, strălucitori, de un alb cristalin ca sarea, pe alocuri cu grunji ruginii. Oare și ăsta fusese tot vis? Ologii care Începură să se miște printre picioarele lor, să fojgăiască precum viermii, le sărutau picioarele și mîinile, Înainte să apuce vînjoșii lor purtători să-i scoată din peșteră. Poate și ăsta era tot vis, intrarea În peșteră, de care Își amintea atît de bine după bolta Întinată cu desene scrijelite de păstori, probabil cu piatra sau metalul, idoli farisei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cîntărește-n palmă, În vreme ce cucul dispare pe după perechea de ușițe pictate cu trandafiri roșii și frunze verzi, de parcă l-a și făcut țăndări cu alicele minuscule care au țîșnit deodată din ambele țevi (pac-pac), pentru că vînătorul l-a ochit Înainte să apuce să se ascundă după ușițele năpădite de trandafiri agățători, abia izbutind să zică de trei ori cucu; acele ceasuri arătau orele trei, prăvălia tîrgovețului arădean Rosenberg se deschisese doar cu cîteva clipe Înainte, dar cumpărătorul nostru, sau poate posibilul cumpărător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
acest text s-ar suprima digresiuni pe marginea credinței, moralei, hasidismului, pe alocuri Împănate cu citate pilduitoare din Talmud sau cu pedantismele lui Franckel, povestirea s-ar putea rezuma astfel: Învățatul Ben Haas (pe numele său adevărat Oscar Leib) se apucase pe la paisprezece ani să scrie poeme În ebraică. Cam pe la o mie opt sute nouăzeci, Întorcîndu-se dintr-un pelerinaj din Țara Sfîntă, se va stabili la Praga, unde Își va reuni confrații Întru credință În jurul ziarului Hai, care se multiplica de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la această lucrare și Își va Încheia treaba cu succes la vîrsta de optzeci și doi de ani. Este opera unui erudit, a unui fanatic și a unui poliglot, care, la o vîrstă Înaintată, nu se va sfii să se apuce a Învăța limbi slave, „Îngrozitor de grele și fără vreun folos direct“ -, cum va nota un biograf al său. În ediția sa sînt reunite toate datele referitoare la acea temă, traducerea franceză fiind confruntată cu cea rusă, cu cea germană, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o pagină separată o „Notă a profesorului Gh. Vraciu, purtând data de 25.04.1983). Tot cam prin acest timp, Toader Gh. Miron Boca, fostul agronom, ajuns la o vârstă înaintată, din imbold propriu sau rugat de alții, s-a apucat să scrie „Mica monografie a satului Luca, comuna Filipeni, jud. Bacău”, bazată, în cea mai mare parte, pe experiența de viață proprie de 90 de ani. Cele două lucrări manuscrise sunt o sursă valoroasă de informații, de învățăminte și de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care s-au integrat luncașii „dorneni”, reprezentate de satele Filipeni - Slobozia și Fruntești. Am ținut să respect dorința Olimpiei Bădăluță de a scrie o carte despre satele de pe Valea Dunavățului, nu numai despre satul Lunca, pe care n-a mai apucat s-o scrie; în schimb, a fost conștientă de importanța muncii pe care a depus-o zeci de ani la rând, cu mare cheltuială de timp și bani, spunând că cineva, un urmaș, va putea valorifica documentele adunate. Multe dintre
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
inspirat ne informează că în același an 1888, a fost o var ploioasă, producând pagube în recolte. După secere, grâul era făcut snopi și pus în mici clăi, numite „jumătăți”; fiind pătruns de apă, trebuia desfăcut și uscat, dar nu apuca să se mai usuce că a doua zi ploua iar. Pagubele au fost așa de mari, încât arendașul care „ținea” moșia lui Dumitru Rosetti n-a mai putut plăti arenda moșiei. Apoi, în august, s-a abătut asupra satului un
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a fost descrisă de Olimpia Bădăluță: „Crâmpeie din povestea venirii bejenarilor bucovineni pe valea pârâului Dunavăț, le-am ascultat în multe seri, din primăvar și până toamna târziu, când, copil fiind, eram duși de către părinți la stână. Stâna, așa cum am apucat-o eu, era o încăpere rotundă, de obicei, făcută din pari bătuți în pământ printre care se împleteau crengi și nuiele. De la ușă, în prelungirea părții de sus, sprijinit tot de pari, dar mai groși, fără perete de împletitură din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de Tache Iacobeanu erau curțile boierilor Sterian. Vasile Tomescu își amintește de întinderea satului: de la Ion Căținaș în sus și în jos, până la Ghiță Prențu și Costic Bădăluță, dincolo de pod. Cu mai multă precizie, Caliopia Bădăluță spune că ea a apucat în poartă la Ghiță a dascălului un par, un stâlp despre care oamenii ziceau că a fost bătut prima dată acolo de către cei care au venit din Bucovina. Pe de alt parte, Varvara Tomescu spune că bunica sa i-a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în care sunt înșirate toate daniile făcute pisarului Oțel, se folosește o formulă specifică actelor privilegiate: „iar hotarele acelor sate să le fie cu toate hotarele cele vechi, iar hotarul acelui loc de pustietate să-i fie câte vor putea apuca destul.” Mențiunea „unde a fost casa luiî” sau „curtea lui ...”, „unde a fost jude ...”din documentele medievale românești, pe lângă indicația topografică, indică o autoritate locală și, implicit, existența unei comunități având un jude, un cneaz, un vătăman, iar în cazul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
romă este apărut după evenimentele din 1989 și folosirea termenului crează confuzie) trebuie să fi fost robi pe moșia Filipeni a Rosetteștilor sau în altă parte, pe altă moșie boiereasc sau mănăstirească. Când țiganii au fost eliberați din robie au apucat-o care încotro prin țară, până s-au convins că libertatea fără mâncare și loc de dormit nu valoreaz mare lucru. Atunci s-au așezat unde au fost primiți, ca slugi boierești, ca argați, văcari, dar și ca lucrători ai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a făcut ca afacerea să fie lichidată, deși pentru popasul călătorilor era un loc cu priință. Acolo, în jurul hanului, și-au găsit loc de popas și înnoptare bejenarii bucovineni, urmând ca a doua zi să stabilească drumul pe care să apuce. Pe când stăteau în jurul focurilor, așteptând să-și astâmpere foamea, s-a apropiat de ei, venind de la Bacău, un călăreț, locuitor din satul Fruntești, pe nume Ion Ciuchi. Acesta s-a apropiat cu precauție de bejenari și, după ce a aflat cine
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
poștal până la vârsta pensiei. Ion a urmat liceul teoretică și apoi cursurile facultății de mine (trebuie adăugat când, unde etc. Despre formarea și dezvoltarea satului Lunca, din cele auzite de la bunicii mei și de la oamenii pe care eu i-am apucat bătrâni, știu cele ce voi arăta mai jos: Oamenii din Bucovina, după ce această provincie moldovenească a fost răpită de către austrieci, nu se împăcau cu noua stare de lucruri și mai ales cu prestațiile către stat dintre care cel mai greu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
zi pe la amiază, au oprit să poposească la sud de satul Mărăști, în partea de răsărit a județului Bacău. Acolo au deshămat caii și au dejugat boii și i-au dat să pască pe es. Ei cu femeile s-au apucat să-și pregătească de mâncat. Unde au oprit ei era drumul care mergea spre satul Fruntești - dinspre Bacău. în timpul popasului lor, pe drum a trecut boierul Dumitru Rosetti în trăsur cu 6 cai înaintași mânați de vizitiul Stativă. Văzând convoiul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
făcut pacea de la Buftea între Germani și Aliații lor pe de o parte și România. Atunci armata română a fost demobilizată, iar oamenii care au mai rămas în viață s-au înapoiat în sat la vetrele lor și s-au apucat iar de muncă agricolă pe ambele moșii. Dar moșia lui Jorj Sterian a fost ipotecată și a rămas cu datorii mari la Banca Filotti din Galați. Banca Filotti a scos la licitație moșia Dobreana din satul Lunca. Atunci s-a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
La absolvire era ofițer inginer și înaintează până la gradul de comandor-colonel. Este căsătorit cu Veronica Nicula, absolventă a Facultății de Cibernetică din cadrul ASE, care s-a dovedit a fi, atunci când, după evenimentele din 1989, lumea nu șștia încotro s-o apuce, pricepută în afaceri, simțind pulsul vremii. Împreună cu o fată, Daniela, cu studii economice în Elveția, Facultatea de Finanțe - Bănci. Familia Bănuț Jr. este un model de reușită în afaceri, a știut să prindă un culoar favorabil, și, chiar dacă nu este
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cultură își dădeau seama că situația țărănimii și a rii întregi trebuie schimbată, făceau declarații, luau atitudine, dar n-au trecut de stadiul bunelor intenții. Alții se complăceau cu situația existentă, erau împotriva inovărilor, modernizărilor, să rămână toate „așa cum am apucat”. În agricultură, sistemul arendășescă și munca de clacă se constituiau în două rele care trebuiau extirpate din organismul social-economic. Aceiași țărani, rupți de muncă și de nevoi, au fost chemați să plece pe frontul balcanică din 1913-1914, apoi, până în 1916
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nesiguranță a vieții și avutului, oamenii preferau creșterea animalelor care puteau repede să fie mutate în locuri sigure. Vitele mari și ovicaprinele au constituit averea românului, mai mult decât recoltele obținute cu multă trudă, fără să fie sigur că va apuca să culeagă ce-a semănat. Nici locuința nu era părăsită cu regret, fiind, de cele mai multe ori, o construcție provizorie, o colibă, un bordei semiîngropat. Practica mutării țăranului român din Moldova s-a menținut în tot evul mediu, iar pentru țăranii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]