6,861 matches
-
să evoce viața satelor. În "Foița Tribunei" își publică nuvela "Pădureanca în anul 1884. Creează "Biblioteca populară a Tribunei". Astfel, "Tribuna" devine un "centru de lucrare literară, în care se întâlnesc talentele", în care "nu poate să fie vorba de ardeleni, de moldoveni, de munteni, nici de bănățeni, ci numai de români în viața noastră culturală ...". Slavici îi publică pe Alecsandri, Eminescu, Caragiale, Creangă, deși semnase o declarație, înaintea înființării ziarului, că nu va sprijini junimismul la Sibiu. În paralel cu
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
străbatere în sufletele omenești, cumpănite, încete, cu multe întorsături pe loc, cu multe sucituri înțelepte" ... Comedia aduce în literatura română lumea țăranilor transilvăneni văzuți de Slavici, fără idilismul dulceag sau romantismul tenebros al prozei epice apărute până atunci în foile ardelene. Comedia "Toane sau Vorbe de clacă", apărută în 1875, este o farsă fără o valoare deosebită, asemeni comediei "Polipul unchiului", în care procedeele comice sunt comune, precum denominarea personajelor (Frecățel, madam Clevețică), dar dialogurile sunt naturale și limpezi, iar situațiile
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
ridicate de slaba liziblitate a manuscrisului, adăugit și „corectat” - adesea în mod eronat - de către mai mulți copiști.) Prima publicare a zece piese în caracter românesc extrase din a fost făcută de compozitorul Marțian Negrea în studiul său, "Un compozitor român ardelean din secolul al XVII-lea: Ioan Căioni" (1941). Pornind de la partiturile descifrate, s-au realizat și mici aranjamente originale (Doru Popovici, Ludovic Bács). În urma cercetărilor întreprinse de muzicologii Saviana Diamandi (româncă) și Papp Ágnes (maghiară), în 1994 s-a editat
Codex Caioni () [Corola-website/Science/311547_a_312876]
-
a îndeplinit funcția de episcop-vicar al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România (1988-2006). s-a născut în anul 1936 într-un sat din județul Alba, aflat în apropiere de orașul Alba Iulia, primind la botez numele de Ioan Morar. Ardelean prin naștere, el se trăgea din oameni simpli, dar credincioși. În anul 1950, pe când avea numai 14 ani, a intrat ca frate la Mânăstirea Râmeț (județul Alba), care-l avea ca stareț pe fostul călugăr atonit, ieromonahul Evloghie Oța. ""Așa
Pahomie Morar () [Corola-website/Science/311685_a_313014]
-
clujean. Tânărul jurist Alexandru Chioreanu, solidar cu clasa obârșiei sale, se antrenează în mișcarea românilor transilvăneni, în vederea emancipării lor sociale și naționale. Alături de colegii săi de generație, în frunte cu Avram Iancu, Alexandru Chioreanu participă, însoțit de oameni ai câmpiei ardelene, la Adunarea de la Blaj, din 3/15 mai 1848. Cu acest prilej, el este desemnat de adunare ca membru în Comitetul Permanent al Revoluției, compus din 25 de bărbați. Cursul evenimentelor a făcut ca o parte dintre aceștia să ispășească
Alexandru Bătrâneanu () [Corola-website/Science/311136_a_312465]
-
Strigoiu" al lui Mircea V. Stănescu, iar împreună cu cel din urmă editează la Pesta foaia "Speranța", În anul 1863 care, însă, apare doar într-un singur număr. La 13 octombrie 1863 apare la Pesta revista satirică „Umoristulu” coordonată de George Ardelean, la care se alătură ca redactor. Colaborând cu această revistă timp de doi ani, leagă o prietenie durabilă cu prim-redactorul revistei, Iosif Vulcan, iar la 5 iunie 1865 faimoasa revistă „Familia” își începe apariția, iar Iulian Grozescu se alătură
Iulian Grozescu () [Corola-website/Science/311176_a_312505]
-
existenți în sat. Astfel, în 1721 în Racovița sunt conscriși șapte preoți, număr care se întâlnește și în 1773. Tendințe de reglementare a numărului lor s-au manifestat încă de la sfârșitul secolului al XVII-lea. Astfel, o hotărâre a guvernului ardelean din 29 martie 1699 întărită cu un decret al împărătesei Maria Terezia din 9 septembrie 1743, prevedea ca la 90 de familii de credincioși să existe un preot. O altă reglementare în această problemă s-a făcut în 20 decembrie
Preoții comunei Racovița () [Corola-website/Science/311784_a_313113]
-
principele Gabriel Bethlen, mai apoi alți urmași ai săi la tronul Transilvaniei, au acordat unele imunități preoților în funcție. Aceste facilități explică de unde pornea dorința multor români de a îmbrățișa cariera preoțească și, deci, numărul mare al preoților din satele ardelene. Ca iobagi, preoții lucrau câmpul în rând cu enoriașii lor și doar îmbrăcămintea și portul bărbii îi deosebeau de aceștia. Preoții nu aveau dreptul de a primi nimic de la credincioși în schimbul serviciilor duhovnicești prestate ci, dimpotrivă, erau împovărați cu taxe
Preoții comunei Racovița () [Corola-website/Science/311784_a_313113]
-
a remarcat în domeniul portretisticii, al picturii religioase și al picturii cu tematică istorică - care de altfel l-a și consacrat. Alături de prietenul său Mișu Popp și de litograful Carol Popp de Szathmary, a făcut parte din grupul de artiști ardeleni care au influențat semnificativ pictura românească a secolului al XIX-lea. Lecca fost primul pictor român care a executat pictură bisericească în stil occidental. Ca editor, a înființat prima tipografie din Craiova și prima revistă culturală din Oltenia, revista "Mozaic
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
înființat prima tipografie din Craiova și prima revistă culturală din Oltenia, revista "Mozaic", în 1838. În politică s-a remarcat ca participant la Revoluția Română din 1848 și a susținut unirea și independența Principatelor. A susținut cu ardoare idealurile Școlii Ardelene și a rămas posterității ca un bun pedagog, un mare patriot sub spectrul iluminismului transilvănean și un bun portretist. A fost o fire îndrăzneață și muncitoare, similar negustorilor brașoveni din rândul cărora a făcut parte. Pentru Craiova, a fost ceea ce
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
contact cu Occidentul. În acest mediu a ajuns Constantin Lecca și primul său imbold a fost să învețe pictura și în paralel istoria. Încă de la început, acesta a avut sprijinul publicistului și editorului Zaharia Carcalechi. Susținând cu ardoare idealurile Școlii Ardelene, Constantin Lecca a ajuns așadar în orașul de pe Dunăre în anul 1827. Conform planurilor sale, urma să plece la Roma să studieze operele maeștrilor renascentiști și creația lui Rafael. Cum Petru Maior a decedat la Buda în anul 1821, opera
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
și-a format deprinderi manageriale în conducerea unei reviste și a învățat meșteșugul tipografic. În anul 1834, revista "Biblioteca românească" și-a încetat activitatea deoarece majoritatea colaboratorilor săi au părăsit activitatea publicistică desfășurată la Buda. Așa cum cărturarii formați de către Școala Ardeleană au trecut Carpații și au început reformarea învățământului românesc din Moldova, Oltenia și Muntenia, Damaschin Bojincă a plecat la Iași și Ioan Triffu a fost numit profesor la Cerneți. De la Cerneți, Ioan Triffu s-a mutat la Craiova, acolo unde
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
trebuie ca aceasta să fie încadrată în epoca în care artistul a creat și s-a manifestat. Heliade-Rădulescu a creat la București, Asachi a activat la Iași și Lecca la Craiova, Brașov și București. Lecca a fost influențat de Școala Ardeleană ca Heliade, a făcut istorie ca Asachi și a văzut operele marilor maeștri italieni la Roma. De asemenea el a înființat o tipografie, a tradus, a scris și a condus o revistă ca și ceilalți doi. Deși Lecca este inferior
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
care a utilizat și a asimilat puternicile influențe ale impresionismului german, fără să părăsească concepția academică. Pictura de natură academică pe care a prestat-o a rămas un exemplu de perseverență și un punct de referință estetică în peisajul artei ardelene a timpului. Atelierul său din Brașov a devenit centru cultural și locul de întâlnire a celor mai mulți artiști brașoveni care vor juca un rol important în viața artistică transilvăneană. A fost influențat de pictorul realist Wilhelm Leibl. Picturi ale sale se
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
perioada 1890 - 1891 face o călătorie în Italia, unde își continuă pregătirea artistică între anii 1894 și 1896 la Cervara di Roma, lucrând în acest timp în atelierul pictorului Robert Wellmann. De altfel, Robert Wellmann a găzduit mai mulți artiști ardeleni veniți la Roma pentru ca să deprindă arta picturii. Acești ani petrecuți la Roma au avut o mare importanță în evoluția artistului, preocupările esențiale ale lui Mieß fiind redarea efectelor de lumină și relaționarea ei cu culoarea. În această perioadă, Friedrich Mieß
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
au făcut ca artistul să fie admirat chiar și de reprezentanții noilor teorii, aceștia din urmă neexprimându-se niciodată defavorabil cu privire la pictura lui Mieß. El a rămas un exemplu de perseverență și un punct de referință estetică în peisajul artei ardelene a timpului. Creator fervent, Friedrich Mieß a reprezentat o prezență importantă pe scena expozițională a timpului său. A expus lucrările sale la Brașov, Sibiu, București, Berlin, Budapesta și a atras atenția presei și mai ales a publicului. După expoziția din
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
au publicat: „"Sub măslini"”, „"Româncă la biserică de Paște"” (1901), „"Cetatea din Rosenauer"”, „"La plimbare"”, „"Portretul unui copil"” (1908), „"Portretul lui Peter Lange von Burgenkron"”, „"Fată care aduce apă"” (1909), „"Român din Schei"” (1910), „"Bucătărie italiană"” (1911) etc. Alături de pictori ardeleni, cum a fost Arthur Coulin, Friedrich Mieß a popularizat frumosul în artă și și-a sensibilizat contemporanii în modul de a recepta creațiile artistice. Astfel, cu ocazia unei conferințe din anul 1908, el vorbește despre importanța frumosului în arhitectură și
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
m lățime. La jumătatea secolului al XVIII-lea Ortodoxia a cunoscut un moment esențial în exprimarea ei românească-transilvăneană, moment , de foc, determinat de răscoala călugărului Sofronie, care-i îndemna pe români să-și păstreze credința ortodoxă, și Împărătesei și Guvernului ardelean li-se cerea să li se respecte credința ortodoxă, iar cei arestați pentru credință să fie eliberați. După ce a fost eliberat de către autoritățile de la Bobâlna și Abrud ,Sofronie a convocat un sobor de preoți și mireni la Zlatna, în august
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
care slujea preotul unit Pavel. Conscripția făcută în anul 1750 de către vicarul episcopesc Petru Pavel Aron surprinde faptul că atât în Gostila cât și în Țop, la acel moment comunitatea avea biserică și era deservită de un preot. Statistica românilor ardeleni întocmită între 1760-1762 de către generalul Buccow surprinde următoarea situație: la Gostila cele 32 de familii, acum ortodoxe, aveau biserică dar nu aveau niciun preot iar la Țop, cele 35 de familii ortodoxe foloseau singura biserică din sat și erau slujiți
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
Alba Iulia. Fiind demobilizat în anul 1920 și-a defășurat activitatea profesională ca învățător-director la școala primară din Ucea de Jos de unde se transferă în 1922 în aceeași funcție la Arpașu de Jos. Pentru activitatea sa desfășurată în Corpul voluntarilor ardeleni și bucovineni, sublocotenentul Gheorghe Bobanga a fost decorat în 1932 cu medalia „Ferdinand I, cu spade”. Gheorghe Murărescu (n. 1830 - d. 1892) a fost fiul grănicerului Grigore Murărescu, cel care a stat la originea neamului Grigolașilor racoviceni. Gheorghe Murărescu a
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
luptele ce s-au purtat Turnu Roșu în septembrie 1916 în cadrul Diviziei 13 infanterie (vezi Istoria comunei Racoviței) și ca urmare s-a retras cu trupele armatei române la Iași, participând activ la activitatea de recrutare a Corpului de voluntari ardeleni înființat la Darnița și, mai apoi, au luptat la Mărășești și Oituz în cadrul regimentului „Avram Iancu”. Din aceasta cauză a fost condamnat de către autoritățile maghiare la contumacie ca trădător de patrie. A fost demobilizat în anul 1919 și a urmat
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
podului de beton de peste Olt, ceea ce a scurtat mult traseul localnicilor spre Sibiu. Tot spre binele obștii, a condus direct și procesul dintre racoviceni și avrigeni pentru muntele Racoviceanu, în ultima parte a desfășurării sale. Meritele sale față de cauza românilor ardeleni, unirea cu România în perioada 1916-1918 au fost recompensate prin "Ordinul "Coroana României"" în grad de ofițer și prin "Ordinul "Ferdinand I"". Din pribegie, Valeriu Florianu s-a întors abia în 20 decembrie 1918, motiv pentru care n-a putut
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
de cea vorbită astăzi, cu excepția formulelor de început și încheiere, cerute de protocol în limba slavonă. Fondul latin este de 89,47℅. Valoarea morală a scrisorii constă în gestul unui român de dincoace de munți de a-i preveni pe ardeleni de pericolul invaziei turcești. 2. Textele maramureșene sau rotacizante denumesc patru cărți religioase: Codicele voronețean, Psaltirea scheiană, Psaltirea voronețeană, Psaltirea Hurmuzachi. Autorii lor sunt originari din Maramureș, ceea ce explică fenomenul de rotacism: în cuvintele de origine latină litera n este
Literatura română veche () [Corola-website/Science/309486_a_310815]
-
expune în Casa Spiess aproape 1.500 de piese, trofee autohtone și exotice, arme diverse și accesorii de vânătoare, ce provin, în cea mai mare parte, din trei colecții importante: colecția "August von Spiess", colecția "Emil Witting" și colecția "Societății Ardelene de Știinte Naturale din Sibiu".
August von Spiess () [Corola-website/Science/309518_a_310847]
-
determinat guvernul provinciei să treacă la represalii, în primul rând prin arestarea membrilor Comitetului Național Român din Sibiu, context în care Simion Bărnuțiu s-a refugiat în Racovița, punându-se astfel sub scutul grănicerilor de aici. De teama represaliilor, intelectualii ardeleni și-au găsit adăpost în satele grănicerești ca Orlatul, Veștemul și Racovița unde, notează George Barițiu, „mâna guvernului provincial nu se putea întinde fără știrea și încuviințarea comandei generale”, printre aceștia fiind și protopopii Ștefan Moldovan de la Mediaș și Elie
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]