6,555 matches
-
păstra liga, și datorită flotei foarte importante - din ce în ce mai “autentice” datorită mecanismului tributului - Atena învinge pe rând răscoalele de la Thasos, Samos, Colophon, Chalcis și Eretria în 447 a.chr. și Milet în 446-5 a.chr. Pedepsirea cetăților răsculate e exemplară, atenienii confiscându-le o parte din teritorii pe care le distribuie propriilor oșteni instalați ca garnizoană în orașele rebele, care prestează și un jurământ de fidelitate față de Atena. se transformă astfel într-o adevărată hegemonie ateniană, instrument al politicii Atenei, cu atât
Liga de la Delos () [Corola-website/Science/328148_a_329477]
-
creșterii puterii și influenței sale. După moartea sa din 1057 (sau 1056 potrivit unora dintre surse), Umfredo a fost succedat în calitatea de conte de către Robert. Umfredo îi acordase lui Guiscard supravegherea asupra copiilor săi minori, însă Guiscard le-a confiscat acestora moștenirea. Soția lui Umfredo a fost considerată o "soră a ducelui de Sorrento" de către cronicarul Amato de Montecassino. Aceasta ar putea să însemne că era vorba de Gaitelgrima de Salerno, fiică a principelui Guaimar al III-lea de Salerno
Umfredo de Hauteville () [Corola-website/Science/328212_a_329541]
-
în acel anotimp, normanzii lui Richard I de Capua și Robert Guiscard și-au unit trupele și au început asediul asupra Salerno. Deși Gisulf al II-lea dăduse ordin cetățenilor să adune provizii pentru doi ani de zile, el a confiscat de la aceștia destul de mult pentru a-și continua o viață de lux, așa încât locuitorii orașului au fost curând înfometați. În 13 decembrie 1076, orașul a trebuit să se supună asediatorilor, iar principele și apropiații săi s-au retras în citadelă
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
orașului au fost curând înfometați. În 13 decembrie 1076, orașul a trebuit să se supună asediatorilor, iar principele și apropiații săi s-au retras în citadelă, care la rândul său a capitulat în mai 1077. Posesiunile lui Gisulf au fost confiscate, însă el a fost lăsat în libertate. Principatul de Salerno deja își redusese suprafața la orașul în sine și împrejurimile acestuia ca urmare a războaielor anterioare purtate cu Guillaume al Principatului, Roger de Sicilia și Robert Guiscard. Cu toate acestea
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
mai mare al lui Umfredo, conte de Apulia și Calabria (1051-1057) cu soția sa, longobarda, Gaitelgrima de Salerno. Abelard urma să moștenească pământurile tatălui său, însă Robert Guiscard, unchiul și protectorul său, ales conte la moartea lui Umfredo, le-a confiscat. În aprilie 1064, Abelard s-a aliat cu trei baroni nemulțumiți: (Godefroi de Conversano, Josselin de Molfetta și Robert de Montescaglioso), într-o rebeliune contra lui Robert Guiscard, care tocmai plecase pentru a cuceri Sicilia de la sarazini. Răsculații au primit
Abelard de Hauteville () [Corola-website/Science/328227_a_329556]
-
Salonul femeilor”; până atunci frecventarea cafenelei era rezervată exclusiv pentru bărbați. În 1937/1938 a fost construită Terasa Tomaselli după planurile arhitectului Otto Prossinger. Astfel, cafeneaua a rămas în mare parte neschimbată. După al doilea război mondial, cafeneaua a fost confiscată de americani timp de mai mulți ani și a funcționat ca un "Coffee-Shop" american sub numele "Forty Second Street Café". În 1950, familia Tomaselli s-a întors totuși. Cafeneaua este condusă acum de a cincea generație a familiei.
Café Tomaselli () [Corola-website/Science/328293_a_329622]
-
puterii în primele decenii ale secolului al XIV-lea. Plecând de la concepția conform căreia cuvântul regal are putere de rege, el nu a convocat niciodată Dieta. Pentru a-și asigura sprijinul nobilimii mărunte, el a cedat o serie de moșii confiscate de la magnați celor care i-au fost credincioși, făcându-i dependenți de veniturile pământurilor și castelelor, stăpânite doar temporar. Acest sistem a propulsat în timpul domniei sale o serie de familii nobiliare noi în lumea celor mai bogați aristocrați (Drugeth, Garay, Lackffys
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
catolic (Aufklärung), nu a fost un susținător al ordinelor călugărilor cerșetori, considerați fără utilitate socială. Ca urmare a tensiunilor interne, el a împărțit vechea provincie capucină Tirol-Salzburg. În 1810/1811 mănăstirea a fost apoi preluată de francezi, grădină mănăstirii fiind confiscată și folosită ca pășune pentru cai. În 1813, mănăstirea a fost ocupată de bavarezi, iar călugării au trebuit să se mute din nou, timp de 13 săptămâni, în mănăstirea franciscană. Perioada nazistă a fost chiar mai grea. În 1939 mănăstirea
Mănăstirea capucină din Salzburg () [Corola-website/Science/328307_a_329636]
-
pentru cai. În 1813, mănăstirea a fost ocupată de bavarezi, iar călugării au trebuit să se mute din nou, timp de 13 săptămâni, în mănăstirea franciscană. Perioada nazistă a fost chiar mai grea. În 1939 mănăstirea și biserica au fost confiscate. Clădirile urmau a fi dărâmate pentru a face loc unui viitor "Gauforum" gigantic. Frații și-au continuat activitatea în acest timp în Maria Plain. Grădina mănăstirii a fost ocazional deschisă pentru public. După întoarcerea călugărilor în 1945, în clădirile mănăstirii
Mănăstirea capucină din Salzburg () [Corola-website/Science/328307_a_329636]
-
Frontul Patriei, o coaliție a Partidului Comunist, aripa stângă a Uniunii Agrare, grupul Zveno și câțiva politicieni pro-sovietici care s-au întors din exil în Uniunea Sovietică, au executat o lovitură de stat militară pro-sovietică la 9 septembrie și au confiscat puterea. În noaptea de 1 februarie 1945, Kiril, fostul prim-ministru și regent - profesorul Bogdan Filov, generalul Nikola Mihov, precum și o serie de foști miniștri, consilieri regali și 67 de parlamentari au fost executați. Sentința la moartea a fost pronunțată
Prințul Kiril al Bulgariei () [Corola-website/Science/327533_a_328862]
-
Arhivele scoțiene atestă faptul că regele Domnall al II-lea, primul domnitor care a trăit aici, a fost asasinat la Dunnottar în timpul unui atac din partea vikingilor din 900. Regele Aethelstan din Wessex a condus o luptă în 934 care a confiscat bunurile de la nord de Dunnotar. W.D. Simpson a afirmat faptul că sub actualul castel s-ar afla un altul, dar excavațiile făcute în anii '80 au infirmat acest lucru. În timpul domniei lui William Leul (domnie 1165-1214) Dunnottar a fost
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]
-
40 de suspecți iacobiți au fost ținuți pentru aproximativ un an în fortăreață. În 1715 tunurile de la Dunnottar au fost folosite de iacobiți, în urma acestei revolte mareșalul Keith a fugit în Prusia și i s-au luat toate posesiunile. Bunurile confiscate de la Keith au fost răscumpărate de o companie din York. În 1761 bunurile au fost readuse pentru scurt timp în Scoția pentru a fi vândute 5 ani mai târziu lui Alexander Keith. Dunnottar a fost moștenit în 1852 de Sir
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]
-
-lea deținea terenuri regale și imperiale la Merseburg și Meissen, care a dus la încheierea certurilor între Ducele Bretislaus de Boemia și Cazimir I. În 1047, Cazimir, ajutat de cumnatul său rus, a început un război împotriva Mazoviei și a confiscat pământul. Acest lucru i-a securizat puterea în Polonia centrală. Trei ani mai târziu, împotriva voinței împăratului, Cazimir a confiscat Silezia, preluând astfel cea mai mare parte din domeniile tatălui său. În 1054, în Quedlinburg, Împăratul a decis ca Silezia
Cazimir Restauratorul () [Corola-website/Science/327697_a_329026]
-
Boemia și Cazimir I. În 1047, Cazimir, ajutat de cumnatul său rus, a început un război împotriva Mazoviei și a confiscat pământul. Acest lucru i-a securizat puterea în Polonia centrală. Trei ani mai târziu, împotriva voinței împăratului, Cazimir a confiscat Silezia, preluând astfel cea mai mare parte din domeniile tatălui său. În 1054, în Quedlinburg, Împăratul a decis ca Silezia să rămână în Polonia, în schimbul unui tribut anual de 117 kg de argint și 7 kg de aur. Cazimir s-
Cazimir Restauratorul () [Corola-website/Science/327697_a_329026]
-
Pérez a declanșat Planul Avila și a trimis armata împotriva poporului răsculat. Conform surselor conflictul s-a soldat între 300 și 3000 de persoane. Președinția "Convergenței naționale" condusă de Rafael Caldera (1994-1999) a liniștit spiritele înainte ca puterea să fie confiscată de locotenent-colonelul Hugo Chavez.
Istoria Venezuelei () [Corola-website/Science/327778_a_329107]
-
partidului nazist. Ernst a devenit singurul fost prinț german care a acceptat cetățenia Republicii Democrate Germane după Al Doilea Război Mondial, refuzând să părăsească Schloß Fröhliche Wiederkunft pentru a se muta într-o zonă ocupată de britanici. Schloß a fost confiscat de sovietici însă lui Ernst i s-a garantat libera folosire până la moarte. În martei 1954, după decesul lui Charles Edward, Duce de Saxa-Coburg și Gotha, el a devenit ultimul prinț german supraviețuitor care a domnit până în 1918. Un an
Ernst al II-lea, Duce de Saxa-Altenburg () [Corola-website/Science/327088_a_328417]
-
suportul clientelei, politice și afaceristice, din spatele paravanului pe care l-au constituit, succesiv, FSN-ul și grupările sale politice derivate. În anul 2005, Parlamentul din Slovacia a aprobat o lege prin care proprietățile ce nu pot fi justificate vor fi confiscate. Este vorba despre imobilele în valoare de peste 6,5 milioane de coroane (echivalentul a 169.800 de euro), pentru care proprietarii nu pot dovedi proveniența legală a banilor. Suma stabilită drept limita minimă pentru efectuarea controalelor reprezintă contravaloarea a o
Miliardar de carton () [Corola-website/Science/327153_a_328482]
-
Sicilia și Sextus. Dar, de data aceasta, Sextus a fost pregătit pentru o rezistență puternică. În anii următori, confruntări militare nu au reușit să întoarcă o victorie concludentă pentru fiecare parte, deși în 40 î.Hr. amiralul lui Sextus, Menas, a confiscat Sardinia guvernatorului Marcus Lurius. În 39 î.Hr., Sextus și triumvirii au semnat pentru pace în Pactul de la Misenum. Motivul pentru acest lucru a fost tratat de pace a fost campania anticipată împotriva Parției. Marc Antoniu, liderul, a avut nevoie de
Sextus Pompeius () [Corola-website/Science/327184_a_328513]
-
cucerite sau aliate celui de-al Treilea Reich, cât și în afara acestui teritoriu. Revista "Signal", subintitulată "Zeitschrift des Neuen Europa" ("Jurnalul noii Europe"), a fost editată de Deutscher Verlag AG, Berlin. Aceasta a preluat Ullstein Verlag fondată în 1877 și confiscată de către regimul nazist în 1937, din cauza originii evreiești a proprietarilor. „Moștenind” de la predecesoarea sa și revista "Berliner Illustrirte Zeitung", Deutscher Verlag AG a inițiat "Signal" ca pe o ediție specială a ziarului, pentru a profita de notorietatea acestuia. Se pare
Signal (revistă) () [Corola-website/Science/327312_a_328641]
-
acceptat în loc de alegorie o replică a portretului ecvestru. Directorul muzeelor, Dominique-Vivant Denon, a fost însărcinat la 29 martie 1803 să expedieze portretul lui Napoleon tinerei Republici Italiene și vicepreședintelui ei, Francesco Melzi d'Eril: Livrat în 1803, tabloul a fost confiscat de austrieci în 1816, dar era încă depozitat la Milano prin anii 1825, milanezii refuzând să-l predea austriecilor. Tabloul a fost instalat în Palatul Belvedere din Viena, în 1834. Expus o lungă perioadă la Muzeul de Istorie a Artei
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
Duce de Lancaster, ceea ce a făcut ca el să fie cel mai bogat nobil din Anglia, după rege. Gaunt s-a bucurat de o mare influență politică în timpul vieții sale, dar după moartea sa, în 1399, proprietățile sale au fost confiscate de către Richard al II-lea al Angliei. Fiul exilat a lui Gaunt, Henric de Bolingbroke, s-a reîntors în Anglia în același an, pentru a recupera moșiile Lancaster, însă a ajuns să fie în fruntea opozanților lui Richard al II
Casa de Lancaster () [Corola-website/Science/330578_a_331907]
-
era atacat de către forțele Sântului Imperiu Roman și de Boemia. Un alt motiv pentru expediție a fost faptul că Svatopluk, care îi datora lui Boleslav scaunul de domnie, nu își onorase acordul prin care îi promisese să returneze orașul Silezia confiscat de la polonezi, de către prodecesorii săi. Boleslav a început să-l susțină pe Borivoj al II-lea al Boemiei și îl anunțase că avea să-l aducă din nou la putere. Aceasta încercare nu a avut succes. Ca răspuns la politica
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
Polonia Mică, Silezia și Lubusz. Cu toate acestea, alarmat de diminuarea evidentă a puterii sale, Sieciech a început intrigile între frați. Vladislav a decis să-l sprijine împotriva propriilor săi fii. Învins în 1101, ducele a fost nevoit să-i confiște proprietățile lui Sieciech și să-l exileze. Vladislav a murit pe 4 iunie 1102, fără a rezolva problema succesiunii, lăsându-i pe fii săi să se lupte pentru supremație. Trupul său a fost îngropat în Catedrala din Płock. Înainte ca
Vladislav I Herman () [Corola-website/Science/330664_a_331993]
-
să-l scoată pe Napoleon din Rusia în 1813. Cu toate acestea, așteptările polonezilor s-au sfârșit cu înfrângerea finală a lui Napoleon la Waterloo, în 1815. În acordul de pace ulterior Congresului de la Viena, victorioșii autrieci și prusaci au confiscat Ducatul de la Varșovia și au reconfirmat majoritatea condițiilor al ultimei împărțiri a Poloniei. Deși a fost scurtă, perioada napoleoniană ocupa un loc important în istoria poloneză. O mare parte din legenda și din simbolul de patriotism polonez modern derivă din
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
apărată de Maria de Medici, (care era exilată la Blois) va fi acuzată de vrăjitorie și executată în Place de Grève în 8 iulie 1617. Bunurile lor, printre care castelul Lesigny și hotelul din Paris din rue Tournon, au fost confiscate și date ducelui de Luynes. Concini a avut doi copii:
Concino Concini () [Corola-website/Science/330761_a_332090]