10,108 matches
-
un cordon de catifea, trebuie să ajung de partea cealaltă. M-am strecurat pe sub el și am urcat în viteză treptele. Poate la capătul lor o fi un birou cu telefon. Când am ajuns sus, m-am trezit în fața unui coridor lung, cu multe uși. Am deschis-o pe prima. Înăuntru era un pat cu baldachin din mătase chinezească franjurată. M-am furișat în el. Ascunsă în spatele stofei scumpe, era o mică pictură înfățișând o fată acoperită cu flori. Arăta exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
flori. Arăta exact ca tablourile lui Fragonard de la Muzeul Frick. Probabil e autentic, mi-am zis. Somnul vegheat de Maestru era exact genul de chestie pe care ar fi încurajat-o un lord englez. Ultima cameră ce se deschidea de pe coridor era o bibliotecă vastă. M-am furișat înăuntru. Nu se putea să nu fie un telefon aici, m-am gândit eu. Acum voiam să ajung acasă. Peretele din spate era plin de rafturi cu cărți îmbrăcate în piele, iar, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
din mașină. —OK, gagico! Să nu te lași prinsă. Ν Dumnezeule, mă gândeam în timp ce mă strecuram pe intrarea principală, ar fi grețos iâh să dau nas în nas, din nou, cu majordomul. Furișându-mă în sus pe scări și pe coridor, spre bibliotecă, m-am simțit groaznic când mi-am amintit de istericalele mele de ieri. Nu voiam decât să pun cutiuța la loc și să plec cât mai repede. Chiar dacă nu voi putea vreodată să-mi cer personal scuze lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Cabrera, ajutînd-o pe Paula să meargă spre ieșire. Doamna doctor Hamilton poate confirma că tînăra era Însărcinată. În vreme ce Cabrera inspecta baia, măsurînd pereții cu ruleta, eu am ieșit după Paula. Am traversat amîndoi platforma de scînduri și am intrat din coridor Într-o cămăruță. Aici focul se dezlănțuise cu și mai multă furie. Rămășițele Înnegrite ale unei păpuși mari zăceau pe podea, aducînd cu un copil incinerat, dar torentul de apă revărsat pe acoperiș cu furtunul ștersese toate celelalte urme ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cad grămadă pe podețul de scînduri. Ați pățit ceva, domnule Prentice? Am impresia că ați văzut destul, nu? — N-am nimic. Haideți să ne continuăm turul, domnule inspector. Aici au găsit-o pe doamna Hollinger? — Nu, răspunse Cabrera, arătînd spre coridor. Se refugiase În capătul casei. Poate focul era mai puțin intens acolo. Ne-am croit drum de-a lungul coridorului către o Încăpere mică, a cărei unică fereastră dădea spre livada de lămîi. Cu tot efectul distructiv al focului, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nimic. Haideți să ne continuăm turul, domnule inspector. Aici au găsit-o pe doamna Hollinger? — Nu, răspunse Cabrera, arătînd spre coridor. Se refugiase În capătul casei. Poate focul era mai puțin intens acolo. Ne-am croit drum de-a lungul coridorului către o Încăpere mică, a cărei unică fereastră dădea spre livada de lămîi. Cu tot efectul distructiv al focului, era limpede că aici o sensibilitate sofisticată născocise o tainică lume rafinată, aproape desăvîrșită. Un paravan chinezesc lăcuit separa dormitorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dar și de naivitate. Supărat pe mine Însumi, am pornit pe strada Îngustă și am trecut pe sub camerele care supravegheau porțile lăcuite - fiecare lentilă cu povestea ei de spus. Diversele aspecte ascunse transformau Estrella de Mar Într-o uriașă ghicitoare. Coridoarele În stil trompe-l’œil Îmbiau, dar nu duceau nicăieri. Aș fi putut sta cît era ziua de lungă să tot Învîrtesc scenarii care să dovedească nevinovăția lui Frank, dar țesătura se destrăma de cum o lăsam din mînă. În căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nu să mă duc În vizită la Închisoarea Zarzuella. — Bine. Se relaxă și Își puse mîinile peste ale mele. Faptul că-și dăduse acordul cu atîta rapiditate mă făcea să bănuiesc că urma o cale a ei. Mă conducea prin coridoarele periferice ale unui labirint, ghidîndu-mă către ușă de cîte ori păream să șovăi. Acum aștepta liniștită În timp ce eu mă holbam la sînii ei, dezveliți intenționat de reverele joase ale hainei sale. — Paula, ești prea fermecătoare pentru gardienii ăia de pușcărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
capii de familie și soțiile lor scanau prețurile sticlelor cu vin. — Inima culturală a Residenciei Costasol, mă informă Crawford. Cel puțin mai au energie cît să bea... probabil reflexul de la cot e ultimul care se pierde. Se uită lung la coridoarele tăcute dintre gradene, căutînd o soluție la provocarea pe care i-o prezenta lumea aceasta lipsită de Întîmplări. În cele din urmă am ieșit amîndoi din magazin și ne-am oprit În dreptul unui restaurant thailandez, ale cărui mese pustii abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu mobila? — Se livrează mîine. Drapaje alb-pe-alb, crom și piele neagră, categoric stilul tău. Betty Shand le-a ales, nu eu. PÎnă una, alta, hai să vedem etajul. Am urcat după el pe scara al cărei palier se continua cu coridoare largi și o terasă de beton neacoperită, ca o capelă solară. M-am plimbat prin dormitoarele goale, cu băile lor Îmbrăcate În oglinzi, Încercînd să-mi imaginez cum ar reacționa niște locuitori nou-sosiți la aceste interioare nemișcate, rupte de lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
părelnic brațul. Mergea cu poalele paltonului lung și negru fluturându-i pe lângă corp și se mișca atât de ușor, de parcă tălpile îi pășeau prin aer. Clara se ridică de pe scaun și o porni somnambulic pe urmele siluetei familiare. Mergea pe coridor, printre oameni adormiți, cu ochii aninați de si lueta subțire, iar coridorul parcă nu se mai termina. Când își aruncă privirea mirată împrejur, văzu că urca pe o potecă jilavă de munte. Crengile copacilor o loveau înțepător, le simțea împunsătura
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
corp și se mișca atât de ușor, de parcă tălpile îi pășeau prin aer. Clara se ridică de pe scaun și o porni somnambulic pe urmele siluetei familiare. Mergea pe coridor, printre oameni adormiți, cu ochii aninați de si lueta subțire, iar coridorul parcă nu se mai termina. Când își aruncă privirea mirată împrejur, văzu că urca pe o potecă jilavă de munte. Crengile copacilor o loveau înțepător, le simțea împunsătura ascuțită în tot corpul. Pășea din ce în ce mai anevoios și mai nesigur. Urca simțind
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
firesc și atât de intens - stă, fără Îndoială, În caracterul pur fizic al oricărei comunități de copaci, În măsura În care ei ascund ceea ce există la un moment dat dincolo de Împrejurimile imediat vizibile. Și astfel, copacii seamănă cu un șir de camere și coridoare, o casă cu uși și despărțituri Înlănțuite și totuși separate; sau cu pagini și capitole, ca o ficțiune. La fel ca În ficțiune, există În această privință comunități bune sau rele de copaci - unele care Încearcă să-l ademenească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
citadin, care zămislesc la subțiori de ziduri. Unde și unde, mere putrede, aruncate de coșurile precupețelor din halele ridicate de edilii de odinioară, din alt secol, sau foi de ziare scorojite, foșnind la adierile curenților de aer, iscate din vechi coridoare subterane, prăbușite la primul asalt al utilajelor de construcții, atestă că civilizația nu s-a retras definitiv din acest spațiu, unde, pe sus, păsări răzlețe vâslesc spre orașul nou, anunțat de un unic blocturn, erectil și zvelt, alb ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai amâna îmbuibarea, Vladimir se depărtă de epicentrul incandescent al chefului și, luând cu el o carafă plină, porni la întâmplare prin încăperile mărețe de la Sans-Souci. Trecu dintr-un imobil în altul, de la un nivel la altul al palatelor, străbătând coridoare pustii, din salon în salon, dintr-o încăpere în altă încăpere, parcurgându-le într-o succesiune aleatorie, cel mai adesea, potrivit unei stări de spirit animate de conținutul bărdacei de whisky, oprindu-se în fața tablourilor în ulei, care prezentau ademenitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
În față, la nouăzeci de grade, și te plesnea razant cu liniarul de lemn. Iar când tu săltai și-ți reluai, săgetat de durere, poziția umanoidă, exclama hohotind: Acțiunea egală cu reacțiunea! Nu era Întotdeauna la fel de elaborat. Uneori trecea pe coridoare și Împărțea scatoalce la Întâmplare elevilor care, după ce sunase clopoțelul, nu intraseră În clase. De la asta i s-a tras. A făcut greșeala să-l pocnească așa, În trecere, pe Bej, un coleg de clasă, băiat de treabă, bătăuș, bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și în încăpere intră o infirmieră. Cu o mișcare profesională pune degetele pe încheietura pumnului lui Marius și privește ceasul de la mână. Notează ceva în fișa aflată la capătul patului. În zgomot de vase, un căruț greu rulează afară pe coridor. Probabil că este ora mesei, gândește Marius. Micul dejun se pare, deoarece miroase plăcut a ceai și pesmeți prăjiți. Unde mă aflu? Fata îi zâmbește cu blândețe. Are o față bucălată, rozie, plină de candoare. Părul negru, strâns într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
spună, dar pierderile au fost și sunt irecuperabile. Pentru că numai prin cunoaștere și cultură specia umană e despărțită de barbarie. Demență curată, domnul meu, războaiele ... nebunie ..." În timpul bombardamentelor se așeza cu soția tot timpul în același loc, pe băncuța din coridorul de trecere, strâmt și rece, înghesuit cu lucruri vechi ale celorlalți locatari. Era incomod, mirosea a vechi, a mucegai, lumea când trecea pe lângă ei îi călca pe picioare. Marius nu înțelegea de ce tocmai acolo alegeau să rămână. Poate din dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Marius. Strănută scurt, înfundat. În față, o altă ușă. Dincolo de prag, un culoar lung și îngust duce către holul principal, mascat cu o draperie grea, roșie, în spatele căreia se aud pași grăbiți si tonurile ridicate ale unor femei bete. La mijlocul coridorului, o scară din lemn, în spirală, urcă spre etaj. Sub pașii lor, treptele scârțâie agasant la fiecare atingere. Sus, se opresc să scruteze cu ochi vigilenți palierul. Un bec chior, aflat undeva la mijlocul tavanului jos, încearcă fără succes să lumineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mijloc eliberându-și convulsiv și violent conținutul stomacului, după care o ia din nou la fugă. Se oprește în dreptul unor scări care coboară sub nivelul străzii. Sare câte două trepte deodată, cu mintea încă sub impresia groaznicului eveniment. Străbate un coridor lung, întunecat, ce duce către un fost depozit transformat de Krzystof, un polonez ajuns pe acolo cine știe cum, într-o speluncă cu pretenții de cârciumă, cunoscută după numele "La mantaua ruptă". Pe măsură ce înaintează remarcă liniștea neobișnuită acolo unde ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu o înclinare scurtă a capului, apoi dispare în interior. În holul mare, chiar lângă monumentalele scări ce urcă la etaj, un uriaș brad împodobit aduce aminte că un an tocmai se sfârșise și începuse altul, 1945. Pornește pe un coridor lung, cu numeroase uși de o parte și de alta. Tălpile grele ale cizmelor sale strivesc distinct și ritmat mozaicul holului, zgomotul pașilor reverberându-se în ecouri înfundate, dure. Se deplasează prin clădire cu firescul unui obișnuit al casei. Lasă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fie perfectă. Radioul dat la maximum urlă Gloria Prusacă. Muzica se oprește câteva secunde și lasă loc unor horcăituri sinistre imediat inundate de acordurile asurzitoare ale marșului Erika. Ce îi pot face acolo, Dumnezeule?" Rătăcește încolo-încoace cu pași agitați prin coridorul pustiu. Simte cum capul îi pulsează dureros iar, din când în când, transpirații reci îi curg pe șira spinării. Aprinde o țigară urmărindu-și imaginea în fereastră. Afară încă nu se întunecase cu toate că este trecut de cinci după amiaza, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
iese în fugă din cameră ca să sfârșească cu baioneta lui Marius în vintre. Iovuț țintește mitraliorul care trage din spatele balustradei în cei din hol. Simțindu-se vizat, neamțul aruncă cu un gest reflex o grenadă. Oul metalic alunecă pe mozaicul coridorului către locotenent. Ca într-un film rulat la viteză mică Marius observă micul proiectil cum se apropie de el, ca să se oprească la numai câțiva pași distanță. Nu mai are vreme să se ferească. Pune corpul mortului peste el. Explozia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Scharführer după cum arată gradele. Clădirea se cutremură din temelii, exploziile și zgomotele gloanțelor care ricoșează pe pereții din beton au o rezonanță năucitoare. La parter, Mâțu aleargă printre flăcările nestăvilite care luminează locul luptelor ca în miezul zilei. Din capătul coridorului, din spatele unei uși, este întâmpinat cu un tir concentrat de arme automate. Se adăpostește împreună cu Iovuț în spatele unui perete afumat. Scoate o grenadă, îi smulge siguranța și o aruncă cu un gest larg. Un bubuit răsunător, apoi un fulger orbitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
este cineva acolo? Doar unu mort, ofițer după galoane. Împușcat în cap. Duceți fata la infirmierul nostru, să vadă ce se poate face. Marius pornește către biroul comandantului, dar se oprește înainte să intre la auzul unor pași grăbiți pe coridor. Din întuneric apare Nicky. La subsol este un generator. Câțiva soldați se ocupă de el, poate reușesc să-l repare. Tot acolo, într-o magazie, am găsit închis un civil. Spune că a condus un grup de partizani slovaci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]