7,769 matches
-
ci una metafizică și cosmologică", literatura lui având o "funcție epifanică, de transmițător și depozitar al unor energii metafizice de mare anvergură (...) Literatura este reintegrată ca intenție și ca portant de sens, în marea mișcare a cosmosului: textul devine dramă cosmică, o provoacă, face parte din ea"68. În Jurnal, Eliade făcea referire la Newton, care, ca și hermetiștii din epoca elenistică și din Renaștere, credea într-o revelație primordială, pierdută, regăsită de inițiați și transmisă camuflat, în fabule și mituri
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
stilistice ale creației eliadești, evidențiate de E. Simion (alături de faza indică, proza de tip existențialist/trăirist, romanul joycian Lumina ce se stinge și proza fantastică bazată pe simbolurile luate din folclorul românesc) definesc "o istorie în care se manifestă semnele cosmice și se prelungesc, sub înfățișări profane, semnele sacre", "o narațiune în care cititorul descoperă mituri în faptele obișnuite ale vieții", și care devine comprehensibilă printr-o lectură a semnelor, relevând simbolurile și miturile, și având ca finalitate resacralizarea universului 105
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
este pentru Ileana, însăși Moartea: pasiunea pe care o va trăi alături de tânărul scriitor este asociată cu moartea, ca în Banchetul lui Platon 48: "Cât de luminoasă îmi părea atunci moartea!... Simțeam că suntem foarte aproape de ea, iar făptura aceea cosmică și liberă, născută din îmbrățișare, este, ea însăși, moartea noastră, și ea nu poate ființa decât printr-o totală abandonare a cărnii, printr-o definitivă ieșire din noi..."49. Acesta este motivul pentru care Ileana încearcă deznădăjduit să se împotrivească
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Numele de familie, Beldiman este un cuvânt format de la beldi(e) al cărui sens este "cotor, tulei; prăjină lungă și subțire"98, țăruș care face parte din "constelația simbolurilor puterii supraumane, venind din cer sau de la demoni, metonimie a arborelui cosmic (axis mundi) sau a arborelui vieții"99. Darul ghicitorului în pietre se sprijină și pe descendența sa din "vestitul Leonida Beldiman, dacă vă spune ceva numele ăsta" (s.n.) (de mai multe ori, Eliade atenționează asupra importanței numelui, care trebuie "să
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ierburile, care de ce leac era...acestea toate le-a cunoscut Solomon cu înțelepciunea sa"158. Trimiterea pe care o realizează patronimul Dorinei la solomonar și la "identitatea serpentiformă a lui Andronic", se datorează faptului că este "predestinată onomastic pentru nunta cosmică pe care o va trăi în umbra tainică a mânăstirii Căldărușani"159. Numele pământesc al protagonistului este și el marcat de fonemul în discuție - Sergiu. Celălalt nume, Andronic, este unul fanic: andros- bărbat, nike-victorie și asupra acestei semnificației avertizează Matei
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Orfeu și Zamolxis. Bucegii unde evadează uriașul, constituie nu numai mito-geografia adolescenței lui Eliade ("munții Bucegi, de care mă îndrăgostisem din adolescență și de care îmi amintisem de atâtea ori în Himalaya"), dar și o geografie simbolică (asimilați fiind munților cosmici) în care definitorii sunt corespondențele, omologia dintre cer și pământ. (Pe de altă parte, în conștiința arhaică, ascensiunea unui munte are sensul trecerii în celălalt tărâm, muntele fiind un simbol al realității absolute). Plecarea lui se întâmplă "la două după-amiază
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ocurențe în fragmentul citat - ca mijloace de redare a siguranței care guvernează existența plină de greșeli a lui Gavrilescu). În perspectiv esteticii tantrice - nuvela văzută ca scenariu al stării de Bardo, descrisă în Cartea tibetană a morților - eroul înfruntă zeitățile cosmice, simbolizate în text prin cele trei fete, în realitate forțe psihice de care sufletul a fost legat în existența terestră 329. O altă interpretare vede în cele trei, țiganca, grecoaica, evreica, spirite ale unor străvechi civilizații, modalități spirituale pentru marea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ca un luceafăr, este o metaforă simbolică; personajul apare ca un "un substitut sinonimic al cavalerului unei regalități sacre, un cavaler spiritual, eroul în spirit (Maha-vira) inițiat în soteriologia erosului, un trubadur căutător al Gralului, exaltând în arcanele unei religiozități cosmice, misterul mântuirii prin împărtășirea din tăcerea mistică a femeii"356. Numele celui care istorisește povestirea locotenentului, Onofrei, reproduce, prin intermediar slav, grecescul Onoúphrios, corespondentul latinescului Onufrius. Etimologii au apelat pentru originea acestui nume la onomastica egipteană; în vechea egipteană, Onnophris
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a înțelepciunii și a purității, iar vița-de-vie arhetipală e alcătuită înăuntrul ei din apă, frunzișul este format din "spiritele luminii", iar nodurile ei sunt boabe de lumină. Mântuitorul este identificat cu Vița Vieții, iar vița-de-vie este concepută ca un Arbore Cosmic, deoarece învăluie cerurile, iar boabele de strugure sunt stelele. Despre ansambluri ca Zeița - Arbore, Zeița - Viță-de-vie înconjurată de embleme cosmologice și animale heraldice, Eliade afirma că marchează un loc, "centru al lumii"; unde se află izvorul Vieții, al tinereții și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de pe patul morții și, sprijinindu-se de un toiag cercetează locul comorii - același loc unde sunt împușcați Ilaria și von Baltasar ("Spunea că ăsta e locul..."514). În această imagine zguduitoare, toiagul este semn al puterii supraumane, metonimie a arborelui cosmic (axis mundi) sau a arborelui vieții 515 (vezi supra, analiza la Ghicitor în pietre), din aceeași serie cu bățul cu care băieții de Pe strada Mântuleasa caută locurile de trecere spre ținutul subpământean. Moșu, ca și von Baltasar, face parte din
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care i-l transmit cele două călăuze în dificilul proces al anamnezei, Laurian și Niculina, coincide cu alegerea numărului trandafirilor. Marta Petreu consideră că nouăsprezece este semnul morții la Eliade, semnificație care se descifrează în registrul cosmologic, în marele joc cosmic dintre viață și moarte (un alt exemplu de acest fel este numărul camerei de hotel a lui Dominic Matei). Combinația celor două numere -din nouăsprezece se veștejesc șase, numărul destinului transuman, și rămân treisprezece, număr care corespunde unei "reînceperi" - prefigurează
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
escatologia regresivă a spectacolului arhaic, care facilitează anamneza, și antihegelianismul 701. Rostul spectacolelor "tradiționale, cu sau fără măști, dar utilizând scenarii de mim și coregrafie, acompaniate de anumite melodii străvechi, aproape uitate în zilele noastre" este să producă "întoarceri, regresii cosmice, antievoluționiste"; cu cât spectacolul folosește mai multe elemente și recuzite de tip arhaic, detașându-se de modernitate și de progres, cu atât anamneza este mai profundă 702. Interpretării hegeliene că în fiecare eveniment se manifestă Spiritul Universal, Ieronim îi răspunde
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Regelui-Pescar care doar astfel putea fi vindecat. Rostirea întrebării juste înseamnă nu numai o clarificare (în sensul căutat de Parsifal). "Înainte chiar de a i se răspunde unde este Graalul, pronunțarea corectă a întrebării juste aduce după sine o regenerare cosmică, pe toate nivelurile realității: apele curg, pădurile înfrunzesc, fertilitatea coboară pe pământ, virilitatea și tinerețea regelui sunt restaurate. Este poate în destinul nostru să ne refuzăm întrebarea justă, necesară și urgentă, singura întrebare care contează și fructifică. Nimic nu oglindește
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pe Pămînt"907. Lupta cu viclenia Timpului (List der Zeit) - joc de cuvinte pornind de la expresia lui Hegel, List der Vernuft ("viclenia Rațiunii") redare a ideii camuflării timpului, demonstrată prin călătoria inițiatică în sferele duratei care îi revelează mari taine cosmice 908 - nu îl face pe Dayan un învingător. El nu este decât un mesager, "un înainte-mergător" care nu cunoaște decât ecuația ultimă, nu soluția "care ne-ar fi putut apăra de consecințele descoperirii ecuației ultime". Fiind înzestrat cu geniu matematic
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
legătură cu concepția omului arhaic, despre pedepsirea depășirii limitei, despre legi și forțe mai presus de puterile omului, pe care "ești nebun de le-nțelegi", despre supunere la legea generală. Concepția e, de altfel, optimistă: moartea e integrare în spațiul cosmic și e aceeași pentru toți: Așa v-a dat vouă Dumnezeu". Eroul basmului din varianta oltenească ajunge la această înțelegere, chiar dacă tardiv, a lumii și legilor ei, și se convinge de deșertăciunea actului întreprins de el: "Ce mai îmi folosește
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
În acest sens, filosoful român observă că, deși s-a știut că sunt posibile diverse tipuri sau variante ale cunoașterii (mitică, rațională, intuitivă, dialectică etc.), tuturor acestor tipuri li s-a atribuit același sens: de reducere la minimum a misterului cosmic 89. Blaga susține, însă, că există mai mult decât acest sens. Se poate face o diferențiere a cunoașterii pe direcții, în funcție de raporturile posibile ale cunoașterii cu obiectul său, privit ca mister, mai exact, în funcție de atitudinea subiectului cognitiv față de mister. Există
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
formulă revelatorie: "Întregul fenomenului psihic conține mai mult decât suma elementelor sale". Blaga vede în această formulă, care este antilogică în esența sa, o potențare a misterului deschis al fenomenelor psihice 144. Un alt exemplu este găsit în teoria eterului cosmic din fizica începutului de secol. Astfel, în această teorie, eterul era caracterizat la un moment dat drept substanță gazoasă absolută, imponderabilă și, în același timp, substanță de o rigiditate absolută. Or, între conceptele "gaz absolut" și "rigiditate absolută" este o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dintre cele mai influente în filosofia germană de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, avându-l ca principal teoretician pe Wilhelm Dilthey 287. Spre deosebire de tradiția metafizică europeană, Dilthey caracteriza sistemele metafizice drept "interpretări ale existenței cosmice și umane ce poartă pecetea spiritului timpului, locului și personalității celor care le-au creat. Filosofia nu este din această perspectivă știință, ci viziune despre lume (Weltanschaung) (...). O construcție metafizică exprimă o anumită situare față de existență și formulează o anumită
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Kant își construiește conceptul de cunoaștere obiectivă pe ideea subordonării datelor intuiției de către conceptele categoriale. Blaga acceptă ideea categoriilor ca funcții structurale ale inteligenței, dar, spre deosebire de Kant, le privește "ca structuri cenzoriale prin care Marele Anonim din motive de echilibru cosmic împiedică spiritul omenesc să ajungă la o cunoaștere pozitivă și absolut adecvată..."291. În al doilea rând, teoria cunoașterii a lui Kant este limitată, deoarece, în afara categoriilor cunoștinței prin care se organizează datele simțurilor, există "o garnitură de categorii mai
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fie rezolvată prin ceea ce am numit "transfigurare" a unei antinomii"343. 2.5. Blaga și gândirea dialectică Dacă pentru gânditorii "excelând de obicei în facultăți analitice", de felul eleaților, "problema filosofiei se desenează în sensul înlăturării tuturor contradicțiilor din experiența cosmică a omului"344, dialecticienii merg într-un sens invers, urmărind integrarea acestora. În Eonul dogmatic, Blaga reduce această diferență la diferența de atitudine în problema raportului dintre logic și concret, dintre conceptul abstract și intuiția sensibilă, care este problema clasică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
simbolice, deoarece acestea tind prin natura lor să realizeze totalitatea. Practic, ideea coincidenței contrarilor este menită să exprime fenomenul de totalizare simbolică de la nivelul experiențelor care privesc o realitate ultimă. În consecință, hermeneutica gândirii simbolice devine "o hermeneutică a contradicțiilor cosmice și ontologice și a polarităților specifice existenței și condiției umane. Înțelegerea trebuie să accepte și să interpreteze datul primordial al contradicției, să descifreze întreg jocul antinomic al semnificațiilor"556. Prin angajarea acestui cod interpretativ al conjuncției contrariilor în decriptarea manifestărilor
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
înregistrează un paradox. "Niciodată nu se va insista îndeajuns asupra paradoxului oricărei hierofanii, începând cu cele elementare, afirmă Mircea Eliade. Manifestând sacrul, un obiect oarecare devine altceva, fără a înceta să fie el însuși, deoarece continuă să participe la mediul cosmic înconjurător. O piatră sacră rămâne o piatră; în aparență (mai exact, din punctul de vedere profan), nimic nu o distinge de toate celelalte pietre. Pentru cei cărora o piatră li se revelează ca fiind sacră, realitatea ei imediată se preschimbă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de a se arăta sacrul se ascunde". Adică, hierofania funcționează concomitent ca revelare și ocultare, este fanică și criptică în același timp, exact la fel ca și în cazul Măyă. Acest lucru amintește de teoria lui Lucian Blaga cu privire la misterul cosmic, care, cu cât este dezvăluit mai mult, cu atât se ascunde mai tare, solicitând o altă modalitate de cunoaștere pentru cuprinderea sa. Blaga vorbea de cuprinderea misterului ca mister, prin minus-cunoaștere. Mircea Eliade va vorbi despre gândirea mitică și simbolică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Mircea Eliade, este "reintegrarea omului în Tot"573. În felul acesta, simbolul își dezvăluie funcția spirituală. Prin această dezvoltare tematică, Mircea Eliade se aseamănă cu Lucian Blaga în mai multe privințe. În primul rând, ambii angajează antinomicul pe dimensiunea misterului cosmic, după cum am văzut. Și unul și celălalt dezvoltă ideea lumii ca un limbaj care, prin aceasta, dobândește un caracter paradoxal, fiind deschisă și totodată misterioasă, dezvăluind și totodată camuflând misterul 574. Această temă a lumii ca text încifrat îi conduce
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
575. Dialectica paradoxală fanic-criptic este definitorie pentru transcendent la ambii gânditori, fiind gândită aproape în aceeași termeni. Eliade spune că sacrul se ascunde prin chiar faptul de a se arăta, iar Blaga vorbește despre revelațiile disimulatoare pe care marele mister cosmic ni le permite cu privire la natura sa. În consecință, pentru amândoi, întreaga cunoaștere tinde să se reducă la structuri care au o natură antinomică: simbolul, respectiv metafora. În același orizont al gândirii antinomice, ambii gânditori se întorc la "mitul biunității divine
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]