7,252 matches
-
pierderile au fost foarte mari de ambele părți. Dacă turcii au pierdut aproape 30.000 de oameni, Ștefan a pierdut 11 boieri din Sfatul țării, iar aproape 1.000 de oameni care au acoperit retragerea moldovenilor au fost făcuți prizonieri. Cronicarii vremii au menționat că tot câmpul de luptă a fost acoperit de oasele celor căzuți, ceea ce reprezintă probabil o sursă a toponimului Valea Albă. Ștefan cel Mare a fost nevoit să se retragă, împreună cu restul supraviețuitorilor, la garnizoanele sale de la
Bătălia de la Valea Albă () [Corola-website/Science/306667_a_307996]
-
descoperirea pe insula a unor pietre cu înscrisuri libiene sau numidice sau artefactele române din insula Lanzarote care stau dovadă că românii care au cucerit nordul Africii au vizitat insula în sec I-IV e.n., iar mai tarziu, mărturiile unor cronicari arabi că Muhammad al-Idisri în "Nuzahstul Mushtaq"(din 1150 e.n.) în care povestește despre călătoria unor aventurieri portughezi din Lisabona în această zonă. Din sec. XIV e.n. datează niște artefacte baleare găsite pe câteva din insule care sugerează un contact
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
făcut în rândul țăranilor să se facă legătura între evrei și rege. În 1321, regele Filip a amendat acele comunități în care au fost uciși evrei. Această măsură a generat o nouă revoltă, de această dată a populației urbane, deși cronicarii de mai târziu au denumit această nouă tulburare "cruciada văcarilor", considerând-o un al doilea val al cruciadei ciobanilor.
Cruciada ciobanilor () [Corola-website/Science/306832_a_308161]
-
1517-1528). El a fost acuzat de trădare de către voievod, dar nu a fost găsit vinovat și nici măcar judecat. După moartea sa, în urma unei porunci a domnitorului au fost uciși și doi fii ai hatmanului: Toader și Nichita. În letopisețul său, cronicarul Grigore Ureche relatează astfel acest eveniment: ""Într-acest an (7031), în luna lui aprilie, în cetatea Hârlăului, Ștefăniță Vodă au tăiat pre Arburie hatmanul, pe carile zic să-l fi aflat cu hiclenie, iară lucrul adevărat nu să știe. Numai
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
lucru mulți înspăimântați din lăcuitorii țării au început a gândi cum vor lua și ei plată ca și Arburie, că nu multă vréme după acéia, într-același an, au tăiat și pe ficiorii lui Arburie, pre Toader și pre Nichita."" Cronicarul scrie că decapitarea harmanului a constituit începutul unei puternice mișcări boierești împotriva domnitorului. Din întreg ansamblul de clădiri construite de Luca Arbore s-a păstrat până în zilele noastre doar biserica. Curtea boierească a Arboreștilor s-a ruinat în decursul timpului
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
Ferentz) Ernaut se afla în Moldova, cantonată la Cetatea Neamțului, domnitorul Mihai Racoviță (1703-1705, 1707-1709 și 1716-1726) a chemat o hoardă de tătari pentru a-l ajuta să respingă atacul năvălitorilor. Numărul tătarilor a fost mai mare decât prevăzuse domnitorul. Cronicarul Ion Neculce precizează că, la apropierea tătarilor, soldații austrieci s-au retras spre Hlincea unde au fost atacați de tătari și de oastea moldovenească. În luptele purtate acolo, au murit mulți soldați austrieci. După spusele cronicarului, ""deci au și purces
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
mare decât prevăzuse domnitorul. Cronicarul Ion Neculce precizează că, la apropierea tătarilor, soldații austrieci s-au retras spre Hlincea unde au fost atacați de tătari și de oastea moldovenească. În luptele purtate acolo, au murit mulți soldați austrieci. După spusele cronicarului, ""deci au și purces cătanile pe lângă pârăul Cetățuii asupra Hlincii a să spăriia și tătarîi a-i încungiura giur împregiur, de le da năvală să-i spargă. Atuncea au eșit și Mihai-vodă cu seimenii și cu streleții, adecă vănătorii ce
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
al "Amintirilor din copilărie" „nici nu există decât în descoperirea acestui concret mirific, tradițional, riguros”. Raportându-se la un text al criticului Mircea Moț, care opina că "Amintiri din copilărie" este „una din cele mai triste cărți ale literaturii române”, cronicarul literar și eseistul Gheorghe Grigurcu considera că narațiunea prezintă „o tensiune între individ ca reprezentant holografic al structurii căreia îi aparține și universul scris, intuitiv un spațiu profan, o vagă imitație a actului demiurgic, și astfel un sacrilegiu." În 2008
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
lovitură atât de puternică. Balonul a trecut ca ghiuleaua din tun și pe oricine l-ar fi întâlnit în cale cred că l-ar fi doborât la pământ. Tribunele au început să aplaude cu frenezie.” Într-un interviu cu marele cronicar sportiv Ioan Chirilă, „Calul”, aflat la pensie, în 1966, rememorează o parte din calitățile sale de fotbalist. „Eu porneam ca din praștie fără să mă uit înapoi - știam că Șubi (Schwartz) face vreo două fente ca să simuleze o pasă în
Ștefan Dobay () [Corola-website/Science/307868_a_309197]
-
este un monument din bronz închinat cronicarului moldovean Miron Costin (1633-1691), care a fost realizat de către sculptorul de origine polonă Wladimir C. Hegel și inaugurat în anul 1888 în municipiul Iași. Statuia lui Miron Costin a fost inclusă în Lista monumentelor istorice din județul Iași elaborată în
Statuia lui Miron Costin din Iași () [Corola-website/Science/307923_a_309252]
-
Soclul statuii îl are ca autor pe arhitectul Nicolae Gabrielescu. Pe piedestalul de gresie se află două basoreliefuri realizate tot de către Hegel: în dreapta - Miron Costin citind ""Cronica Moldovei"" la curtea regelui polon Ioan al III-lea Sobieski și la stânga - arestarea cronicarului de către trimișii lui Constantin Cantemir, care l-a ucis bănuindu-l că ar fi uneltit împotriva sa. Inițiativa construirii monumentului a aparținut unui comitet de organizare intitulat Societatea "Miron Costin" din care făceau parte ca membri nume sonore ale culturii
Statuia lui Miron Costin din Iași () [Corola-website/Science/307923_a_309252]
-
două delegații de studenți din Bucovina și Polonia, sărbătorindu-se evenimentul sub sintagma ""Națiunea română este recunoscătoare"". Cu prilejul dezvelirii monumentului, compozitorul Gavril Muzicescu a compus un marș închinat lui Miron Costin, iar printre cei care au evocat personalitatea marelui cronicar în contextul culturii europene au fost Mihail Kogălniceanu, V.A. Urechia și Vasile Pogor. Cu acest prilej, comitetul de organizare al Societății "Miron Costin" a editat o publicație intitulată "Miron Costin", pentru ca apoi să se organizeze în tot cursul lunii
Statuia lui Miron Costin din Iași () [Corola-website/Science/307923_a_309252]
-
apoi să se organizeze în tot cursul lunii septembrie în toată țara așa-numitele "Serbări costiniene". Statuia lui Miron Costin a fost amplasată pe strada Mârzescu (pe atunci era în Piața Pomului Verde), în spațiul unde s-a aflat casa cronicarului, după ce fusese expusă în holul Ateneului din București, care la vremea respectivă era de puțin timp construit. Astăzi, în acel loc se află o piațetă situată la răspântia străzilor Cuza Vodă și Gh.I.Brătianu, monumentul aflându-se în fața Filarmonicii din
Statuia lui Miron Costin din Iași () [Corola-website/Science/307923_a_309252]
-
Alte opinii presupun că acel clopot fusese comandat pentru bisericuța de pe Poartă, zidită de Ștefan Tomșa al II-lea în turnul de la intrarea în Curtea Domnească din Iași (cu hramul Sfintei Treimi). Prima mărturie despre Mănăstirea Bârnova o avem de la cronicarul Miron Costin care a lăudat osârdia și strădania binecredinciosului voievod Miron Barnovschi-Movilă de a ridica noi locașuri bisericești. Acesta a ridicat Mănăstirea Barnovschi în orașul Iași, precum și Mănăstirea Hangu din Munții Neamțului, arătând o deosebită grijă față de Mănăstirea Dragomirna, ctitorită
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
unu domnu n-au făcutu. Făcut-sau alți domni și mai multe, iară cu mai îndelungate vremi, în 40 de ani unii, alții în 20 de ani, iară elu în trei ani"". Înșiruind realizările domnitorului Miron Barnovschi pe plan bisericesc, cronicarul Miron Costin adaugă și că a zidit ""așijdere și Bârnova, lângă Iași, care apoi au fârșit-oă Dabije-vodă"" . Amintind din nou ctitoriile domnitorului, cronicarul umanist subliniază că ""și au urdzit și Bârnova pre numele său, supt dealul Pietrăria lângă Iași"". O
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
în 20 de ani, iară elu în trei ani"". Înșiruind realizările domnitorului Miron Barnovschi pe plan bisericesc, cronicarul Miron Costin adaugă și că a zidit ""așijdere și Bârnova, lângă Iași, care apoi au fârșit-oă Dabije-vodă"" . Amintind din nou ctitoriile domnitorului, cronicarul umanist subliniază că ""și au urdzit și Bârnova pre numele său, supt dealul Pietrăria lângă Iași"". O altă mărturie este hrisovul domnesc scris la Iași în Cancelaria domnitorului Miron Barnovschi în ziua de 11 noiembrie 1628: "“Io Miron Barnovschi Voievod
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
Miron Barnovschi, preluând pe cheltuiala lor terminarea construirii Mănăstirii Bârnova și înzestrând-o cu odoare de preț: cărți de cult, icoane și candele. Dabija Vodă a murit în anul 7174 (=1666), fiind înmormântat în biserica a cărei construcție o încheiase. Cronicarul Ion Neculce menționează că ""l-a dus cu toată boerimea cu mare cinste, de l-au îngropat la mănăstirea lui, în Bărnova, care este de dânsul, isprăvită; iară din temelia ei a fost început-o Bărnovscki Vodă a o zidire
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
(pseudonimul lui Ștefan Ioan Fănuță) (n. ~ 27 decembrie 1787, București - d. 12 noiembrie 1853, București) a fost un istoric, jurist, poet și cronicar român. A scris istorii în versuri și în proză ale Țării Românești din timpul lui Constantin Hangerli (1796) până la Răscoala lui Tudor din 1821. Prima parte, intitulată „Domnia lui Constandin Vodă Hangerliul” a terminat-o în 1800, la o "„copilărească
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
preasfinției voastre, eu însă le trimisei spre oareșicare idee sau poate dintr-însele să se facă oareșicare adunare de istorie.”". Ionașcu a concluzionat "„în chip neîndoios”" că "„acel medelnicer Ștefan, scriitor de proză și versuri, este aceeași persoană cu anonimul cronicar Zilot Românul”". Căutând prin catagrafiile anilor 1829, 1830 și 1831, Ionașcu găsește doi medelniceri cu acest nume dar nu reușește să tragă o concluzie hotărâtoare asupra familiei lui Zilot Românul. Oricum, după cum se va vedea, din 1827 medelnicerul Ștefan devenise
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
în semnătura dedicației din fruntea „Manualului de legi” (copiat pentru Ștefan Conduratu). Un alt element hotărâtor în stabilirea identității lui Zilot se află în cronica despre „Domnia a treia a lui Alexandru vodă Suțul ce i se zicea și Dracache”. Cronicarul scrie la un moment dat: "„Atunci, aflându-mă pus și eu de un cumnat al mieu, Fota(che) Prisiceanul, om cinstit și cu fire bună, ca...”" însă, nedorind să se desconspire prin acest amănunt, înegrește textul îngroșat mai sus și
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
fost diverse: cronologii, cărți populare, cronografe, cărți teologice, istorii universale și locale, cronici. Cercetătorul Marcel Dumitru Ciucă presupune că Zilot a apelat la bogata bibliotecă a banului Grigore Brâncoveanu, cu care se afla în relații foarte strânse. Relatările istorice ale cronicarului român încep cu ce-a de-a doua domnie a lui Alexandru Ipsilanti (1796 - 1797) abordând totodată și începuturile revoltei lui Pasvantoglu, peste Dunăre. Continuă cu domnia lui Hangerli (1797 - 1799) în vremea căruia au sporit și s-au înăsprit
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
a de-a doua ediție a colecției sale de cronici ale României. De la Mihail Kogălniceanu, manuscrisele au ajuns la Petru Grădișteanu, care citează câteva fragmente în articolul „O cronică inedită” din „Revista contimporană”, nr. 5/1873. Începând cu acestea, opera cronicarului Zilot iese treptat la suprafață. După ce în 1873 Petru Grădișteanu publică fragmente din cronica lui Zilot, între 1882 și 1883 B. P. Hasdeu tipărește tot manuscrisul în revista sa „Columna lui Traian”, iar în 1884 separat, cu titlul „Înainte de Tudor
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
secundară, constând în creații poetice de factură strict literară. Acestea fac parte din curentul parentic apărut după anul 1821. Gh. Adamescu a remarcat că dacă Zilot "„ar fi scris numai în primele decenii ale secolului nostru, ar fi fost printre cronicarii «din epoca fanarioților», un lucrător de mare merit - cum l-a judecat Hasdeu: însă ca scriitor pe la 1850, când avem pe un Alecsandri, Alexandrescu, pierde mai toată însemnătatea și devine, întrucât privește ultimele sale opere, un om al vremii vechi
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
Vrând să facă uitat numele fratelui său, fostul domnitor Iliaș Rareș (1546-1551), care trecuse la mahomedanism, Ștefan Rareș a încercat să impună credința ortodoxă locuitorilor de altă religie din Moldova, cei care au refuzat fiind persecutați ca eretici. După cum consemnează cronicarul Grigore Ureche, ""(...) biséricilor s-au arătat cu dumnezeire mare, ca să poată stinge numele cel rău al frăține-său. Și ca să nu să vază ceva că este răsărit de la pravoslavie, toți eriticii din țara sa vrea, au să-l întoarcă, să
Biserica Sfânta Cruce din Suceava () [Corola-website/Science/308389_a_309718]
-
Vrând să facă uitat numele fratelui său, fostul domnitor Iliaș Rareș (1546-1551), care trecuse la mahomedanism, Ștefan Rareș a încercat să impună credința ortodoxă locuitorilor de altă religie din Moldova, cei care au refuzat fiind persecutați ca eretici. După cum consemnează cronicarul Grigore Ureche, ""(...) biséricilor s-au arătat cu dumnezeire mare, ca să poată stinge numele cel rău al frăține-său. Și ca să nu să vază ceva că este răsărit de la pravoslavie, toți eriticii din țara sa vrea, au să-l întoarcă, să
Biserica Sfântul Simion din Suceava () [Corola-website/Science/308390_a_309719]