8,169 matches
-
complet din contextul istoric. El a știut, ca o făptură adaptabilă ce e, cum să găsească toate mijloacele necesare supraviețuirii în sistem, fentându-l în același timp. Bebe nu este cu adevărat înspăimântător când își pierde cumpătul sau pentru că are un cuțit ascuns în geantă, ci tocmai atunci când vorbește mai calm : Deci uitați cum facem. Cât intru la baie vă gândiți, și când ies îmi spuneți ce-ați hotărât.... Gesturile mecanice prin care explorează trupul Găbiței și instrucțiunile spuse ca din manual
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
puțin peste 2 ore și jumătate și vorbește, după cum spune și titlul, despre moarte. Moartea unui pensionar (Ion Fiscuteanu, tulburător), care trăiește singur într-un apartament prăpădit de bloc, într-un cartier prăpădit al Bucureștiului și care, când i ajunge cuțitul la os, cheamă Salvarea. Numai că el e deja condamnat (are un cancer de care n-are habar), iar Salvarea nu îl salvează : doar îl poartă de colo-colo, de la un spital la altul, vegheat de un fel de înger în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
aduce cineva vreo sticlă, dă-l afară din cabinet! explodez eu cu gîndul la durerea de cap care mă mai încearcă. Asta se întîmplă numai în literatura ta, iubitule! Ba și-n viață, spun încet, încruntîndu-mă la vederea celor două cuțite cu lama lată și mînerul alb, ca de fildeș, puse de Livia pe masă, pentru micul dejun. Unde naiba am mai văzut cuțitele astea?!", mă întreb, privind cum în albul mînerului se pierd cîteva firișoare negre, ca niște vene. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întîmplă numai în literatura ta, iubitule! Ba și-n viață, spun încet, încruntîndu-mă la vederea celor două cuțite cu lama lată și mînerul alb, ca de fildeș, puse de Livia pe masă, pentru micul dejun. Unde naiba am mai văzut cuțitele astea?!", mă întreb, privind cum în albul mînerului se pierd cîteva firișoare negre, ca niște vene. În viață! rîde Livia. Domnul confundă viața cu literatura scrisă de dumnealui în parfum de vodcă și aburi de cafea. Ca după aceea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întreabă Livia, întinzînd mîna să-mi atingă obrazul. Nu, mulțumesc! Ești tare drăguță, dar mi-ajunge. Livia rîde, în timp ce cu piciorul, pe sub masă, caută piciorul meu, să mă calce. Parcă văd că azi întîrzii... Îi prind mîna în care ține cuțitul și-o strîng încet, cu dragoste: Pot întîrzia, iubito. Spun șefului că m-am dus întîi pe la șantier, tot am treabă pe la lotul de construcții-montaj. Mihai! rîde Livia, însoțindu-și rîsul cu acea scuturătură din cap, comună tuturor femeilor mîndre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
măsuță, în holul apartamentului Liviei. Acolo le-am uitat. Acum vreau să intru în birou, așa că merg în atelierul mecanic și-l caut pe Ghiță. Îl găsesc pitit într-un cotlon al magaziei de materiale, frecînd de zor mînerul unui cuțit de bucătărie. Cînd mă vede, încearcă să strecoare cuțitul sub niște cutii cu rulmenți, dar îi fac semn să mi-l dea, rămînînd cu palma desfăcută, întinsă poruncitor spre el. Uf! se înciudează mecanicul. Nu mai apuc să le termin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Acum vreau să intru în birou, așa că merg în atelierul mecanic și-l caut pe Ghiță. Îl găsesc pitit într-un cotlon al magaziei de materiale, frecînd de zor mînerul unui cuțit de bucătărie. Cînd mă vede, încearcă să strecoare cuțitul sub niște cutii cu rulmenți, dar îi fac semn să mi-l dea, rămînînd cu palma desfăcută, întinsă poruncitor spre el. Uf! se înciudează mecanicul. Nu mai apuc să le termin. Dacă mi-l luați și dumneavoastră pe ăsta, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fac semn să mi-l dea, rămînînd cu palma desfăcută, întinsă poruncitor spre el. Uf! se înciudează mecanicul. Nu mai apuc să le termin. Dacă mi-l luați și dumneavoastră pe ăsta, iar rămîn cu serviciul descompletat. Mă uit la cuțit: e identic cu cele văzute la Livia. Nu ți-l iau, Ghiță, doar te-am mai prins făcînd de-astea. Ai zis că-ți faci un set de șase pentru tine și gata. M-a prins tovu Teodoru, inginerul-șef
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
astea. Ai zis că-ți faci un set de șase pentru tine și gata. M-a prins tovu Teodoru, inginerul-șef, și mi le-a luat. Hai și-mi deschide ușa, c-am uitat cheile acasă, îi spun, înapoindu-i cuțitul. Imediat! se oferă bucuros, luînd de pe un raft o bucată de tablă oțelită. Ce faci cu asta? îl întreb. He! rîde el, se vede că nu sînteți atent la filmele cu gangsteri. Polizează la un capăt tabla, apoi pornim împreună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
înfiorat de un curent rece. Mă uit în sus și văd două obloane ridicate. Tomiță, ce-i cu obloanele acelea? Aerisire, îmi răspunde, trăgînd de o floare care nu vrea să se rupă. Ia uite, dom'le, trebuia să iau cuțitul, zice el, privind la floarea zdrobită în pumn, pe care ar vrea s-o arunce undeva, dar nu vede nici un loc mai ascuns, așa că o bagă în buzunar. Ascultă, îi zic, de ce nu aerisești cu ventilatoarele? Doar nu-s nebun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mine cine m-a propus să fiu dat disponibil?! Marinescu și inginerul-șef. Ideea a fost a inginerului-șef, că Marinescu nu-i chiar atît de prost să se lipsească de un inginer care știe mersul instalațiilor... Că sînteți la cuțite cu Brîndușa, strînge din umeri Don Șef, aruncîndu-mi o privire complice, zic și eu: mai treacă-meargă; ea femeie, dumneavoastră băiat tînăr... Soțul ei un crai bătrîn; au mai fost certați un timp... Ori ați încercat dumneavoastră și ea n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din cap Livia. Gîndește-te bine, îi spun, înapoindu-i cordonul. Cine gustă o dată din poezia gestului încărcat de dragoste nu se mai vindecă. Istoria omenirii a dovedit-o cu prisosință. Nu se mai vindecă nici dacă va primi în schimb cuțite de bucătărie, confiscate de la mecanicii secției, sau lenjerie de Lyon ori de Hanovra, arăt eu spre capotul ei, cu etichetă de Hanovra. Livia își strînge din nou cordonul peste mijloc, înnodîndu-și-l încet, cu mișcări lente, ca o părere de rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nici la gîndul că-mi va fi servită de Fulvia: "o cafea mare, neagră și caldă, servită de o mînă mică, albă și fierbinte...", da, o fi îmbietor, dar nu și cînd simți durerea răsucindu-se în tine ca un cuțit dușman. În capul scărilor, la ultimul etaj, etajul patru, mă opresc să răsuflu. Mă uit la ceas: unsprezece și cîteva minute. Pornesc pe culoarul din dreapta, spre capăt, cu gînd să mă spăl pe față, să-mi iau altă batistă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lună! Azi o lună, odaia ta era proaspăt plină de tine; eu eram bolnavă, dar omul cu temperatură e quasi inconștient de gravitatea boalei lui; azi simt despărțirea ca pe un chin nou chinezesc, groaznic, ca pe un tăiuș de cuțit teribil de ascuțit ce se adâncește inexorabil și prinzând rădăcini. De două zile trăiesc în atmosfera morbidă a îndatoririlor ce-mi impune contractul cu editura C.; îndatoririle devin din ce în ce mai presante, ca o rețea ce se strânge în jurul gâtului să mă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ajuns la Slat[ina], se duseseră cu toții după viza săptămânală (sâmbătă); eram la Rodica, la geam, când i-am văzut prima dată: niște epave, cu umerii căzuți, parcă mai scunzi, chipuri palide, spectrale. Imaginea mi s-a înfipt ca un cuțit în inimă, draga mea. Dar apoi - bucuria aceea din copilărie regăsită după o jumătate de veac, bucuria de a mă alipi de carnea aceea bună, dulce la pipăit, zbârcită, dar luminoasă, ca văzută prin ochii unui copilaș: trupul mamei. Vineri
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
orezul cu lapte? Obosită de atâta luptă, m-am lăsat invadată de sechelele de civilizație occidentală: mi-am schimbat farfuria de câte ori a fost nevoie și, pe urmă, ea a avut de spălat 30 de obiecte - cratițe, farfurii mici și mari, cuțite etc. [...] Ești foarte deșteaptă, dulcea mea fată dragă; scrisorile și cărțile poștale de la tine sunt o sărbătoare intelectuală, sentimentală, afectivă, reconfortantă etc. Mi-a plăcut foarte mult felul în care îți descrii evoluția spre esențial și spre simplitate, dar am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
n-au avut nici o listă. Mă uit la întâmplare prin magazin, întrebându-mă de unde să încep. Locul e frumos luminat, și ici și colo sunt mese colorate aranjate ca pentru nuntă, și sunt tone de vitrine pline cu pahare strălucitoare, cuțite și cratițe din inox. În timp ce mă îndrept spre o piramidă de cratițe lucitoare, observ o fată cu coadă de cal fluturândă, care, în timp ce se plimbă, își tot notează câte ceva pe un formular. Mă dau mai aproape de ea, încercând să văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
naiba nu m-oi fi înregistrat până la ora asta? E ocupația perfectă! Să cumperi fără să te coste nimic! Cred că trebuia să mă mărit mai demult. — Nu vă supărați. Fata cu coadă de cal se află la raionul de cuțite. Știți cumva pentru ce e foarfecele ăsta pentru carne de pasăre? Îmi arată o ustensilă pe care nu am mai văzut-o în viața mea. Păi, e pentru... carne de pasăre... cred... O clipă ne uităm una la alta interzise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
practicată de evreii din Bucovina la sfârșitul secolului al XIX-lea : „Trecând de la naștere 6 săptămâni [...], merge femeia la feredeu. Acolo se scaldă ea Într-o vană [= cadă] cu apă caldă. În acel timp, Îi taie o femeie cu un cuțit unghiile de la mâini și picioare scurt, ca sub unghii să nu rămâie nici cea mai mică necurățenie. Apoi intră femeia Într-un basen plin cu apă de isvor, care se află acolo. În această apă, care trebuie să fie caldă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe care le comercializează : „Ei [= evreii] au introdus și exploatat viciul beției În sate, au amestecat băuturile cu materii otrăvite, au Înveninat astfel fizicește, au corupt moralicește populațiunile noastre. [...] Ca rasă străină, ne-au declarat război pe moarte, Întrebuințând În locul cuțitului și pistolului băuturi falsificate cu otrăvuri” <endnote id="(285, pp. 132 și 149- 150)"/>. Nu putem ști la ce fel de „materii otrăvite” se referă publicistul Eminescu. Doar În două locuri el vorbește despre evrei-lipitori care ar vinde „rachiu de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să se refugieze ? Sau prin sentimentul inutilității oricărei forme de rezistență, care mai degrabă ar amplifica numărul martirilor ? Printr-o mentalitate fatalistă ? Sau prin gândul Înțelept că adevărata victorie nu se obține opunând rezistență adversarului ? (O Înțelepciune de factură orientală : „Cuțitul nu poate să taie apa, pentru că apa nu-i opune rezistență”.) Cauza resemnării evreilor pare a fi legată de condițiile istorice În care a trăit acest popor În exil. Atunci când cauza a dispărut, a dispărut și efectul <endnote id="(452
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-l răstignească. Răspunsul lui Cristos este tranșant : Lasă-i, maică, să vorbească, Lasă-i, maică, să-mi cioplească [crucea], Că de ei [m-]am Îngrijit, Bun locșor că le-am găsit : La vârful paloșului, Tot sub talpa Iadului, Pe limba cuțitului, La vâlvoarea focului, Unde-s viermi neadormiți Și cu dinții ascuțiți Și cu capete de os, Să le fie de folos <endnote id="(23, p. 52 ; 10, p. 37)"/>. La originea acestui tip de colindă pare a fi textul apocrif
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a fi vorba de un straniu sacrificiu uman, real sau imaginar, legat de puterea magică asupra fenomenelor meteorologice. Sugestii similare au supraviețuit degradate și În folclorul copiilor, În unele descântece magice de oprire a furtunilor și a ploilor excesive : „Cu cuțitul lui [arhanghelul] Mihai/ Taie capul jidului” <endnote id="(35, p. 164)"/>. Poate că o reminiscență a unui arhaic ritual de xenocid este „vânătoarea de evrei” <endnote id="(133, p. 28)"/>, care se practica În unele regiuni ale României În timpul procesiunilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Vineri Într-o colindă populară moldovenească, Sfânta Vineri se plânge lui Dumnezeu că evreii lui Irod, din „cetatea Iordanului”, nu numai că „nu s-au dat botezului”, dar au și torturat-o : Pe mine prinsu-m-au, Prinsu-m-au, legatu-m-au, Cu cuțit tăiatu-m-au, În cazan băgatu-m-au, Și trei zile fiertu-m-au, Numa-n ceară și rășină, Apoi strecuratu-m-au, În gard aruncatu-m-au <endnote id="(491, p. 313)"/>. Similar, Într-o baladă populară cu mai multe variante
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fost reluată, ca atare, În Letopisețul Cantacuzinesc <endnote id="(74)"/> și, În rezumat, de cronicarul Radu Popescu, În Istoriile Domnilor Țărâi Rumânești : „Adus-au Neagoe-vodă și o icoană den Țarigrad, chipul domnului Hristos ; care un ovrei au dat cu un cuțit În chipul domnului, și au ieșit sânge. Se vede și până astăzi În icoană - că iaste la Argeș, la mănăstirea sa ; leat 7023 [= 1515]” <endnote id="(75)"/>. De asemenea, legenda a fost relatată și de Paul de Alep - secretarul patriarhului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]