6,543 matches
-
transferul termic de la fluidul cald spre fluidul rece se face prin intermediul unei "umpluturi", care este încălzită periodic de fluidul cald, iar apoi cedează căldura primită fluidului rece. Uzual umplutura este din materiale ceramice sau din materiale metalice, de obicei oțel. Curgerea fluidelor este organizată de obicei în contracurent. Cele mai cunoscute schimbătoare de căldură regenerative sunt cele de tip Cowper și preîncălzitoarele rotative ale generatoarelor de abur energetice și ale unor turbine cu gaze. Regeneratoarele Cowper se folosesc în metalurgie, la
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
cele uscate fiind folosite doar în zonele cu deficit de apă. La turnurile umede apa care vine de la condensator este lăsată să cadă sub formă de picături deasupra umpluturii, formată din plase rezistente la coroziune, care o pulverizează, facilitând evaporarea. Curgerea aerului care preia vaporii formați poate fi în contracurent, sau în curent încrucișat, realizată prin tiraj natural sau forțat. Tirajul natural este realizat de diferența de densitate dintre aerul din turn, care este mai cald și poate fi considerat saturat
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
sunt mai eficiente pentru unități mici, iar cele cu tiraj natural pentru unități mari. Ca urmare a complexității fenomenelor de transfer de căldură și de masă, turnurile de răcire sunt considerate un domeniu aparte față de schimbătoarele de căldură obișnuite. La curgerea fluidelor prin schimbătoarele de căldură apar pierderi (căderi) de presiune determinate de frecarea cu suprafața de transfer termic ("pierderi prin frecare"), respectiv de depășirea obstacolelor locale ("pierderi locale"). Aceste căderi de presiune trebuie acoperite de pompele sau ventilatoarele care asigură
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
Podeaua sălilor este brăzdată de șanțuri adânci de 1-2 m, cu o lățime de numai 10-30 cm , care au lăsat între ele frumoase septe de podea. Spre finalul galeriei dimensiunile scad, locul sălilor înalte fiind luat de două tuburi de curgere sub presiune. Aici se află cota minimă a peșterii de - 76 m. De la Răscruce spre Sala Puțurilor urmează o săritoare de 6 m și se pătrunde într-o sală de 8/4/12 m în peretele căreia apar cele două
Peștera Dâmbău () [Corola-website/Science/316007_a_317336]
-
sau supraabundent, Vladimir Zamfirescu poate încerca totul și poate reuși totul cu strălucire . Vladimir Zamfirescu are un tragic sunet nietzschean. O natură sensibilă la zvonurile Apocalipsei ar putea vedea cu ușurință în ea un simptom tipic al acelui epidos în curgerea timpului căruia Hesiod îi spunea -epoca fierului, Edda scandinava -era lupului, iar metafizica hindusa - kaly-yuga. Talentul e, la el, o formă de disperare, un fastuos ritual care, fatalmente, nu-și mai poate recunoaște zeii. Virtuozitatea pictorului înceracă, de aceea, să
Vladimir Zamfirescu () [Corola-website/Science/316053_a_317382]
-
o puternică denivelare pozitivă, Pragul Cehilor care a pus mari probleme primilor exploratori. Atingând vârful pragului constatăm că suntem iarăși sub tavanul Sălii Mari, la acelaș nivel cu podeaua ei. Pe această distanță pârâul a găsit o altă cale de curgere, lăsând galeria Cehilor suspendată, si formînd o traptă antitectică După ce i s-au descoperit secretele, Pragul Cehilor se depășește relativ ușor. Galeria Cehilor care-i urmează, prezintă porțiuni înguste și săli mari, cum este Sală Pagodelor, bogat ornamentata cu draperii
Avenul din Șesuri () [Corola-website/Science/316058_a_317387]
-
sfârtecați de coroziune, podeaua plină de nămol și argilă moale. Dincolo de groapă se trece taraș printr-o poartă de numai 0,80 m înălțime într-o sală lipsită de concrețiuni. Apoi, pe sub o arcada de rocă cu perforații — semn al curgerii sub presiune de odinioară — se trece în Sala Albă, în care se revarsă o splendida cascadă de montmilch, cizelata extrem de fin în microgururi. Este Patul Miresei. De un alb imaculat cu excepția unei dare roșieteice în partea centrală, sugestiva pentru actul
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
paginile poemelor lui Victor Știr, strânse în copertele pe care stă scris titlul suav Amintiri de libelulă, Editura StudIS Iași, 2016. Poeme ce respira o resemnata înțelepciune la spectacolul pierdut și regăsit al lumii. Amintiri că zborul unor libelule deasupra curgerii râului vieții. Tărâmul paradisiac, râvnitul eldorado rămâne în urmă: “tinerețea are statuie de frunze/ ce înverzesc dimineață/ și porumbeii hulubăie/ a iubire bătând/ din aripi/ ritmul împerecherii” (ritmul tinereții) Imagini delicate, caligrafiate cu pulberea de pe fluturi: “lacul explodase/ undeva-n
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]
-
maximă de 913 m, care descrește spre sud-est, iar Depresiunea Neamțului s-a instalat pe un imens sinclinoriu, fiind astel o depresiune sinclinală. Orientarea generală însoțită de o puternică înclinare a reliefului este de la vest-nord-vest spre est-sud-est, în direcția de curgere a principalelor râuri, ceea ce face ca pe distanțe relativ mici, să existe diferențe mari de nivel. Rețeaua hidrografică de suprafață aparține bazinelor Ozanei și Topoliței, afluenți pe dreapta ai Moldovei. În zona Băilor Oglinzi, stațiune situată în sud-estul Culmii Pleșului
Depresiunea Neamțului () [Corola-website/Science/316133_a_317462]
-
rezervații naturale. Rezervația Vulcanii Noroioși, locul unde pământul fierbe, se întinde pe aproximativ 30 ha între localitățile buzoiene Scorțoasa și Berca și este formată din 4 zone: La Fierbători, Pâclele Mari, Pâclele Mici și Beciu. Forajele sau cutremurele au produs curgerea de noroi Sidoarjo la 29 mai 2006, în provincia Java de Est, Indonezia. Nămolul a acoperit 440 hectare, și a inundat patru sate, case, drumuri, orezării, și 24.000 de oameni au fost evacuați, 14 pierzându-și viața. În 2008
Vulcan noroios () [Corola-website/Science/316253_a_317582]
-
veninului unui șarpe cu ajutorul gurii sale rănite. De fiecare dată când ajunge pe Tărâm el este vindecat cu ajutorul argilei de leac dar, chiar înainte de a reveni în lumea reală, suferă un accident care îi face o rană identică. De asemenea, curgerea diferită a timpului în cele două lumi - câtorva luni de pe Pământ le corespund zeci de ani pe Tărâm - îl determină să ridice mari semne de întrebare privitor la realitatea Tărâmului. În cele din urmă decide să-și îndeplinească misiunea pe
Cronicile lui Thomas Covenant, Necredinciosul () [Corola-website/Science/320367_a_321696]
-
tubular din interiorul său, care era plin de apă rece, se transforma din nou în stare lichidă. Această apă de răcire era captată din fluviul Tajo prin intermediul a trei conducte de intrare și una de ieșire unde, prin efectul de curgere forța apa să intre în canale; apa fluviului niciodată nu se amesteca cu apa pură utilizată în cazane, deoarece, așa cum s-a amintit, în interiorul condensatoarelor exista un sistem tubular în a cărui interior circula apa din Tajo, pe când aburul parcurgea
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]
-
violența ploii. În plus, ca parte a unui proiect de 130 de milioane de dolari care va dura 18 luni, MTA a început să instaleze grătare noi pentru sistemele de colectare a apei de ploaie, în scopul de a preveni curgerea apei în spațiile metroului. Aceste structuri metalice, proiectate cu ajutorul unor arhitecți și gândite ca opere de artă, vor fi așezate peste grătarele deja existente, dar cu o prelungire de 76-100 mm, pentru a preveni ca gunoaiele și ploaia să inunde
Metroul din New York () [Corola-website/Science/320669_a_321998]
-
omenire. Pentru a afla care este noua teorie asupra timpului, eroii sunt nevoiți să mentalizeze în Cryptozoic, epoca formării Pământului, loc în care profesorul e mai bine protejat de asasinii trimiși în urmărirea lui. Ajunși aici, Silverstone le povestește despre curgerea inversă a timpului, precizând că începutul formării Pământului este, de fapt, începutul sfârșitului lui. Întregul curs se desfășoară invers decât ne apare în ochii rațiunii, sistemul clasic cauză-efect fiind inversat.
Cryptozoic () [Corola-website/Science/320754_a_322083]
-
zeița Vulcanilor din Hawaii, conform tradițiilor din mitologia Hawaiiană. Primele erupții au fost înregistrate numai de istoria orală. Una mai mare în 1790 a ucis mai multe persoane, și a lăsat urme de picioare în cenușă a celor uciși de curgerile piroclastice. William Ellis, un englez misionar și etnograf amator și geolog, a publicat prima descriere a Halemaumau așa cum a apărut în 1823. În 1866 Mark Twain, un umorist american, autor satiric, lector și scriitor a urcat până la calderă. El a
Craterul Halemaumau () [Corola-website/Science/321541_a_322870]
-
extrem de simplist — "[o] poveste despre formarea unei [Marine] ... și nimic altceva" — și că personajele sunt doar portavoci ale lui Heinlein: "La sfârșit nu știi nimic despre gusturile [lui Rico], ce îi place și ce nu, care e viața lui personală. Curgerea povestirii nu se schimbă deloc pentru că nu are ce să se schimbe - Rico rămâne doar o voce care citește sloganuri despre cât de bine este să fii soldat... Restul personajelor sunt și mai caricaturizate, sau doar o exprimare a uni
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
nord al Tamisei se află Turnul Londrei (Tower of London) și Saint Katharine Docks. Pe malul de sud se găsește City Hall. Frecvent turiștii confundă Tower Bridge cu Podul Londrei (London Bridge), care este podul următor pe direcția sensului de curgere a Tamisei. O legendă urbană spune că în 1968, Robert McCulloch, cel care a cumpărat London Bridge și l-a reconstruit în Lake Havasu, a crezut că a cumpărat Tower Bridge. Acest zvon a fost infirmat de McCulloch și de
Tower Bridge () [Corola-website/Science/320874_a_322203]
-
Zgurăști care se găsește la 130 m distantă. Colorările cu fluoresceină făcute de Clubul Polaris în finalul activului din Zgurăști au apărut în Poarta lui Ionele după 24 de ore, confirmând legătura dintre ele, dar și viteza extrem de mica de curgere a apei datorată imenselor lacuri în care staționează. Apa saturată cu calcar dizolvat precipită pe distanța dintre peșteră și vărsarea în Ordincușa, 150 m mai jos și formează frumoase cascade de travertinși gururi. Intrarea în peșteră se face printr-un
Peștera Poarta lui Ionele () [Corola-website/Science/315479_a_316808]
-
dovezi glaciare: forme de eroziune și forme de acumulare. Formele glaciare de acumulare nu sunt specifice pentru munții Bucegi, poziția, tipul și numărul morenelor fiind varabile. Conformația masivului în formă de potcoava determina în mod evident dispunerea și direcția de curgere a râurilor. Principala axa de colectare a apelor din interiorul masivului este Râul Ialomița, care are un bazin simetric. Ea este alimentată din zapezi și ploi, izvorând la mare înălțime de sub Vârful Omu. Curgând în lungul axului sinclinalului, ea este
Geografia munților Bucegi () [Corola-website/Science/317406_a_318735]
-
central. Diametrul la bază este de 60 km. Gura vulcanică centrală emite frecvent lavă, care curge pe o pantă abruptă. De la erupția din 1815, porțiunea de mai jos conține secvențe intercalate de depozite de materiale de lavă și materiale piroclastice. Curgerile de lavă de 1-4 m grosime constituie aproximativ 40% din grosimea straturilor. Grosimea straturilor de zgură a fost produsă de fragmentarea fluxurilor de lavă. În secțiunea superioară, lava este amestecată cu zgură, tuf și curgeri piroclastice. Există cel puțin douăzeci
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
de lavă și materiale piroclastice. Curgerile de lavă de 1-4 m grosime constituie aproximativ 40% din grosimea straturilor. Grosimea straturilor de zgură a fost produsă de fragmentarea fluxurilor de lavă. În secțiunea superioară, lava este amestecată cu zgură, tuf și curgeri piroclastice. Există cel puțin douăzeci de conuri „parazitare”. Unele dintre ele au nume: „Tahe” (877 m), „Molo” (602 m), „Kadiendinae”, „Kubah” (1.648 m) și „Doro Api Toi”. Cele mai multe dintre aceste conuri parazitare au produs lavă bazaltică. Utilizarea tehnicii de
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
î.Hr. ± 200 ani, 3050 î.Hr. și 740 d.Hr. ± 150 de ani. Ele au fost toate erupții explozive care au avut loc prin gura vulcanică centrală și au avut caracteristici similare, cu excepția celei mai vechi erupții care nu a avut curgeri piroclastice. În 1812, Muntele Tambora a devenit extrem de activ, cu apogeul eruptiv în cazul catastrofal din aprilie 1815. Magnitudinea a fost de 7 pe scara Indexului Explozivității Vulcanice (VEI), cu un volum total al ejecțiilor tephra de 1,6 × 10
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
catastrofal din aprilie 1815. Magnitudinea a fost de 7 pe scara Indexului Explozivității Vulcanice (VEI), cu un volum total al ejecțiilor tephra de 1,6 × 10 metri cubi (160 kilometri cubi). A fost o explozie a gurii vulcanice centrale cu curgeri piroclastice și un colaps al calderei, cauzând valuri tsunami și pagube materiale pe arie extinsă. Acesta a avut un efect pe termen lung asupra climei globale. Această activitate a încetat la 15 iulie 1815. Următoarea activitate a fost înregistrată în
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
numai în interiorul calderei. Aceasta a creat debite mici de lavă și extrudări ale cupolelor de lavă. Această erupție (VEI = 2) a creat conul parazitar Doro Api Toi din interiorul calderei. Muntele Tambora este încă activ. Minore cupole de lavă și curgeri au fost extrudate pe podeaua calderei în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Ultima erupție a fost înregistrată în 1967. Cu toate acestea, ea a fost foarte mică și non-explozivă (VEI = 0). Muntele Tambora a trecut prin mai
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
insula Sumatra (la mai mult de 2.600 de km depărtare). În jurul orelor 19, pe 10 aprilie, erupțiile s-au intensificat. Trei coloane de foc s-au ridicat și au fuzionat. Tot muntele a fost transformat într-o masă de curgere a „focului lichid”. Pietre ponce de până la 20 cm în diametru au început să cadă pe jos la aproximativ 8 p.m., acest fenomen a fost urmat de cenușă în jurul orelor 9-10 p.m.. Torente piroclastice fierbinți curgeau de pe munte până la mare
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]