6,546 matches
-
1432), ia ființă în Moldova un cerc de cărturari, din care făceau parte: mitropolitul Iosif, Grigore Țamblac, filozoful Moise, grămăticul Gârda etc. În cadrul unei alte școli înființate de Alexandru cel Bun (Școala slavonă din Suceava), în 1431 este menționat un dascăl, numit Hermann, care este primul medic cu titlu universitar ("bacalaurio in medicina") din acestă regiune. Prima bibliotecă de pe teritoriul românesc este atestată prin 1179 la Igriș, Timiș, așezământ cultural înființat în cadrul abației întemeiate de călugării cisterciți de la mănăstirea burgundă din
Istoria științei în România () [Corola-website/Science/318709_a_320038]
-
Târnava Mică — d. 22 noiembrie 2013, Cluj-Napoca) a fost un filolog și istoric literar român, fost profesor la universitățile din Cluj, Alba Iulia, Leipzig și Tübingen. Profesorul s-a născut în familia unui învățător, într-o vreme în care locuința dascălilor de țară ținea loc și de clădire a școlii. Acest lucru a avut o puternică influență asupra sa, căci toată viața și-a dedicat-o formării generațiilor de filologi. A studiat filologia română și rusă la Facultatea de Litere a
Octavian Șchiau () [Corola-website/Science/318756_a_320085]
-
celeilalte părți putea fi > un boier, care își avea acolo curtea și la care era angajat acel 1 Vlaico ce figurează într-un document semnalat de regretatul 1 istoric român Alexandru I. Gonța. Diacul nu putea fi decât un simplu dascăl și dacă așa au stat lucrurile, atunci putem deduce că în secolul al XVII-lea Ia Stănești exista o biserică. Dar lucrurile pot fi privite și altfel. Cu sensul de logofăt, vătaful era un dregător la curtea domnească. El putea
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
El putea fi căpetenie de ostași, putea conduce un anumit grup de dregători, de slujbași sau de oșteni ai domniei. Mai putea fi și boierul ce era însărcinat cu convocarea divanului. De asemenea, și diacul nu putea fi un simplu dascăl sau cântăreț bisericesc. El putea fi un scriitor de cancelarie, un grămătic sau uricar, adică un om învățat, cu științăâ de carte. Din acest unghi de vedere, proprietarii cunoscuți ai Stăneștilor au putut fi oameni cu funcții de răspundere la
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
moment, satul Ciurbești se afla în stăpânirea Mănăstirii Bârnova. Documentele de arhivă menționeză că în anul 1841 starea bisericii era "„de amnari și lipită, n-are cele trebuitoare, numai unele cărți dezlegate”"; pe atunci slujea un preot, Andronache, și doi dascăli, Ioan și Constantin. În ultimii ani ai secolului XIX, alte documente afirmă că biserica avea un cântăreț. În anul 1925, biserica de lemn din Ciurbești a fost declarată monument istoric de către Comisiunea Monumentelor Istorice din România. Biserica a suferit de-
Biserica de lemn din Ciurbești () [Corola-website/Science/316188_a_317517]
-
de ani de la naștere, pe 22 octombrie 2007, împreună cu Societatea Culturală "Ploiești - Mileniul III" și cu Colegiul Național "„Ion Luca Caragiale”", fundația a organizat sărbătorirea centenarului, cu care ocazie Editura "Ploiești - Mileniul III" a lansat monografia "Ion Grigore, Destinul unui dascăl" scrisă de ziaristul și scriitorul Ioan Groșescu și volumul postum " Viața și eu - confrați umoriști", conținînd 1531 epigrame selectate și ordonate de autor. Peste numai un an, aceiași editură a publicat și volumul de peste 400 de pagini de "Memorii" ale
Ion Th. Grigore () [Corola-website/Science/316284_a_317613]
-
din Paris" a fost reinstituită, pe baze diferite, cu patru facultăți (drept, medicină, litere, științe), iar peste aproape încă un secol, în 1971, ea a fost divizată în treisprezece universități independente. "Universitas magistrorum et scholarum Parisiensis" (cuvânt cu cuvânt: „Mulțimea dascălilor și școlarilor din Paris”) este mai întâi o corporație de dascăli și de elevi care apare la Paris, în cursul secolului al XII-lea, drept complement al școlii catedrale de la Notre-Dame. Primul act care îi dă un statut oficial este
Universitatea din Paris () [Corola-website/Science/320280_a_321609]
-
drept, medicină, litere, științe), iar peste aproape încă un secol, în 1971, ea a fost divizată în treisprezece universități independente. "Universitas magistrorum et scholarum Parisiensis" (cuvânt cu cuvânt: „Mulțimea dascălilor și școlarilor din Paris”) este mai întâi o corporație de dascăli și de elevi care apare la Paris, în cursul secolului al XII-lea, drept complement al școlii catedrale de la Notre-Dame. Primul act care îi dă un statut oficial este "o cartă" din 1200 a regelui Filip August care le acordă
Universitatea din Paris () [Corola-website/Science/320280_a_321609]
-
pridvorului bisericii. Acest lucru este atestat de prezența a două inscripții - pomelnic încastrate în zidul scării de acces spre etajul I al turnului-clopotniță. Cele două inscripții cuprind câteva nume printre care cel al preotului Gheorghe și cel al lui Vasile Dascăl. Prezența pe latura sudică a bisericii a unei pietre de mormânt pusă la căpătâiul preotului Gheorghe de către Vasile Dascăl în anul 1800 duce la concluzia ca cele două persoane au fost martore ale reparației monumentului în 1794. În unghiul dat
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Ștefănești () [Corola-website/Science/321190_a_322519]
-
etajul I al turnului-clopotniță. Cele două inscripții cuprind câteva nume printre care cel al preotului Gheorghe și cel al lui Vasile Dascăl. Prezența pe latura sudică a bisericii a unei pietre de mormânt pusă la căpătâiul preotului Gheorghe de către Vasile Dascăl în anul 1800 duce la concluzia ca cele două persoane au fost martore ale reparației monumentului în 1794. În unghiul dat de forma de acoladă a părții superioare a ancadramentului fostei intrări de pe latura nordică se observă, din interiorul bisericii
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Ștefănești () [Corola-website/Science/321190_a_322519]
-
zugrav Ion sân Iftodi (?) Crăcium”". Din pisanie rezultă că biserica a fost reparată “înlăuntru și afară”, făcându-i-se un nou acoperiș. Clopotnița mai veche construită deasupra pridvorului a fost refăcută și supraînălțată. Proprietarii moșiei Ștefănești plăteau salariile preoților și dascălilor și suportau cheltuielile de reparații și de înzestrare a bisericii cu obiecte de cult. Biserica a cunoscut o anumită prosperitate la începutul secolului al XIX-lea, catagrafia din 1820 menționând aici pe protopopul Gheorghe, iar cea din 1838 notând că
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Ștefănești () [Corola-website/Science/321190_a_322519]
-
înzestrare a bisericii cu obiecte de cult. Biserica a cunoscut o anumită prosperitate la începutul secolului al XIX-lea, catagrafia din 1820 menționând aici pe protopopul Gheorghe, iar cea din 1838 notând că în târg erau cinci preoți și doi dascăli. Pictura interioară a lăcașului de cult a fost realizată la sfârșitul secolului al XIX-lea, prin contribuția lui Ioan D. Aniței, "cântăreț bisericesc", după cum atestă o inscripție din incintă. În anii 1992 și 1993, arheologul ieșean Costică Asăvoaie a efectuat
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Ștefănești () [Corola-website/Science/321190_a_322519]
-
României" de pe lângă UNESCO. Prima ediție a taberei de vară Atlantykron s-a ținut în vara anului 1989. De atunci, tabăra, care se ține pentru 10 -12 zile în fiecare an la începutul lui august, a atras sute de tineri și dascăli din întreaga lume, care au ocazia de a cunoaște direct, a interacționa și a învăța de la savanți, artiști, scriitori și alți profesioniști din diferite domenii. În anul 2001, tabăra Atlantykron a fost gazda Eurocon-ului, convenția anuală a science fiction-ului din
Atlantykron () [Corola-website/Science/321274_a_322603]
-
obține un post la Universitatea de la Bagdad, unde va preda literatură engleză până în 1952, când va pleca spre Statele Unite ale Americii cu o bursă de studiu la Universitatea Harvard. Se întoarce în 1954 la Bagdad, unde își continuă cariera de dascăl până în 1964. De-a lungul vieții a publicat peste șaptezeci de cărți, opere proprii sau traduceri din engleză. După debutul cu primul său roman din 1970, al-Safīnah ( Corabia ), romanele următoare se bazează pe sondarea neobișnuită a realității lumii arabe și
Jabra Ibrahim Jabra () [Corola-website/Science/321288_a_322617]
-
șoldul drept. După ce colindă Gazda, feciorii se îndreaptă către casa preotului din sat, pe care îl colindă și de la care primesc binecuvântarea. La casa preotului se cântă întotdeauna Nașterea. De la casa preotului, ceata merge la casa primarului, după care urmează dascălii și notarul comunei. Urmeaza 'rândul satului' - colindatul din casă în casă, în care feciorii iau la rând ulițele satului, mereu în aceeași ordine. Prin sat, feciorii se deplasează întotdeauna în aceeași formație - doi câte doi, în rând, în ordinea gradelor
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
lucrări apreciate de specialiști. Din 1935, îmbrățișând carieră didactica, (în primul an ca profesor la Liceul "A.T.Laurian" din Botoșani, apoi timp de 37 ani la Liceul "Ștefan cel Mare"(1936-1973) din Suceava), îmbină în chip fericit activitatea de dascăl cu cea de pictor, ajungând unul din cei mai apreciați profesori și un plastician de certă valoare.Ca profesor simte nevoia să se ocupe mai îndeaproape de elevii talentați, organizând în acest scop un cerc de artă plastică.Are astfel
Dimitrie Loghin () [Corola-website/Science/321610_a_322939]
-
-lea. În anul 1906 s-a înlocuit dușumeaua de brad cu una din mozaic. Tot prin acei ani Constantin Sandovici împreună cu un grup de săteni au donat bisericii un clopot de 1.100 de kg. În anul 1912, cu cheltuiala dascălului V. Irimescu, s-a înlocuit învelitoarea de șindrilă cu una din tablă galvanizată groasă, adusă de la Viena. Noi modificări s-au făcut în anii 1926-1927, în timpul păstoriei preotului paroh Gheorghe Nandiu. Atunci a fost demolat peretele despărțitor dintre naos și
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
fost amplasată o pisanie cu următorul cuprins: ""Ziditu-sa această biserică inaintea anului 1481 de tatăl hatmanului Șandru. Turnul s'a adăugat la 1854 contribuind sătenii; s'a acoperit cu tablă și reparat pe dinafară in anul 1912 cu cheltueala dascălului V. Irimescu. Acum in urma catapeteasma s'a făcut din nou și reparat in interior de săteni in 1926 prin stăruința și osârdia preotului paroh și epitropilor. 19 iunie 1927"". În perioada 1987-1991, preotul Camil Dăscălașu a restaurat lăcașul de
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
Biserica "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil" din Călinești-Cuparencu este o biserică construită între anii 1791-1798 de către mazilul Mihalachi Cuparencu în satul Călinești-Cuparencu din comuna Șerbăuți (județul Suceava). Ea a fost sfințită în anul 1805. La această biserică a slujit ca dascăl Vasile Eminovici, bunicul poetului Mihai Eminescu (1850-1889). În cimitirul bisericii a fost amenajată o casă memorială a familiei Eminovici, având în față un bust al marelui poet român. Până la construirea actualei biserici, în satul Călinești-Cuparencu a existat o biserică de
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Călinești-Cuparencu () [Corola-website/Science/321682_a_323011]
-
s-a finalizat construcția bisericii de piatră, vechea biserică de lemn a fost strămutată în satul Negostina. Prin testamentul său din 1 aprilie 1799, Mihalachi Cuparencu include pe lista beneficiarilor de danii numai pe preotul paroh, iar nu și pe dascăl, deducându-se de aici că la acea dată biserica nu avea dascăl. Deși slujbele religioase au început să fie oficiate în noua biserică începând din 1798, lăcașul de cult a fost târnosit abia în toamna anului 1805, după cum consemnează Condica
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Călinești-Cuparencu () [Corola-website/Science/321682_a_323011]
-
fost strămutată în satul Negostina. Prin testamentul său din 1 aprilie 1799, Mihalachi Cuparencu include pe lista beneficiarilor de danii numai pe preotul paroh, iar nu și pe dascăl, deducându-se de aici că la acea dată biserica nu avea dascăl. Deși slujbele religioase au început să fie oficiate în noua biserică începând din 1798, lăcașul de cult a fost târnosit abia în toamna anului 1805, după cum consemnează Condica cronicală a enoriei Călineștii lui Cuparencu, document păstrat în parohia Călineștilor, sub
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Călinești-Cuparencu () [Corola-website/Science/321682_a_323011]
-
cult a fost târnosit abia în toamna anului 1805, după cum consemnează Condica cronicală a enoriei Călineștii lui Cuparencu, document păstrat în parohia Călineștilor, sub forma unui registru tipizat, având foaia de titlu tipărită, cu mențiunea „Cernăuți 1890”. După unele opinii, dascălul Vasile Eminovici, bunicul lui Mihai Eminescu, care a venit în sat în anul 1804, a fost cel care a insistat și l-a convins pe preotul Nicolae Săvescu să sfințească biserica. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, moșia
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Călinești-Cuparencu () [Corola-website/Science/321682_a_323011]
-
1989), Ion Roșu a înlăturat pe bază de documente ipotezele lui Vasile Gherasim, George Călinescu, Augustin Z.N. Pop, Petru Rezuș și Dimitrie Vatamaniuc, susținând ocă Vasile Eminovici a venit din Transilvania în Bucovina pentru a ocupa postul vacant de dascăl la Parohia din Călinești-Cuparencu. De altfel, prima menționare a numelui Eminovici în documentele bisericii este în ""Conscripția asupra tuturor persoanelor din parohia bisericii cu hramul Sf. Îngeri din Călinești și petrecerea lor"", din 6 noiembrie 1806. În acel act se
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Călinești-Cuparencu () [Corola-website/Science/321682_a_323011]
-
în documentele bisericii este în ""Conscripția asupra tuturor persoanelor din parohia bisericii cu hramul Sf. Îngeri din Călinești și petrecerea lor"", din 6 noiembrie 1806. În acel act se precizează că în casa cu numărul 27 locuiesc următorii: „Vasile Eminovici, dascăl; Ioana, soția lui; Agafia, maica lui; Ion, nepotul lui; Elena, mătușa lui”. Casa de la nr. 27 a fost construită pentru cantorul bisericesc, ea fiind amplasată peste drum de biserică. În această casă au locuit, între anii 1793-1804, familiile Ivanciuleac și
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Călinești-Cuparencu () [Corola-website/Science/321682_a_323011]
-
Ion, nepotul lui; Elena, mătușa lui”. Casa de la nr. 27 a fost construită pentru cantorul bisericesc, ea fiind amplasată peste drum de biserică. În această casă au locuit, între anii 1793-1804, familiile Ivanciuleac și Stremciuc. Vasile Eminovici este menționat ca „dascăl din Călineștii lui Cuparencu” la 14 noiembrie 1804, cu prilejul botezului unui copil născut în casa cu nr. 10 din acel sat. Dascălul Vasile Eminovici și soția sa, Ioana născută Sârghie, au avut opt copii născuți la Călinești-Cuparencu: Maria (1807-1875
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Călinești-Cuparencu () [Corola-website/Science/321682_a_323011]