8,208 matches
-
operă. Teatrul liric își prezintă spectacolele pe unde poate, într-un ateneu, la o casă de cultură. Dacă teatrul este avantajat, pentru că și într-o sală mai mică se pot monta reprezentații, inclusiv one man show, te poți lipsi de decoruri, opera nu are această posibilitate. Ce ar trebui făcut pentru ca instituțiile culturale să nu se lupte numai pentru îmbogățirea repertoriului, pentru evoluția exclusiv artistică? A.P. Ar trebui să aibă norocul unui context în care să nu trebuiască să facă foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
nici alta nu este mai importantă. Dacă toate cele trei se găsesc la un nivel înalt, iese un spectacol foarte bun. A.V. Pe de altă parte, sunt regizori care, din dorința de a înnoi spectacolul de operă aduc scena, decorurile, costumele, care sunt ale "Traviatei", ale "Toscăi", în epoca noastră. Cunoaștem montarea la "Boris Godunov", de acum câțiva ani, difuzată de mai multe ori la postul tv "Mezzo", cu toate personajele și cu toți figuranții purtând costume din zilele noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
reacționezi când lucrezi la un spectacol a cărui regie este minimalistă? Iau ca exemplu "Traviata", la Festivalul de la Salzburg din 2005, Cu Anna Netrebko și Rolando Villazon, pusă în scenă de Willy Decker, în regia lui Brian Large. Știi că decorul a fost același pe parcursul celor patru acte, doar ceasul mare de pe perete indicând acea ultimă, a douăsprezecea oră în care Violeta și-a găsit iubirea vieții, a fost transformat, în actul al III-lea, în masă de joc. Cum te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
compara cu acest sentiment, de a sta în sală și a vedea spectacolul. Bineînțeles, și cerințele se schimbă. A.V. Dar nu crezi că unii regizori, tocmai din dorința de a se supune dictaturii imaginii, încarcă prea mult scena? Cu decoruri, cu joc actoricesc, mișcare... V.I. Bineînțeles, ca echipă muzicală, ca dirijori și pianiști, am avut și avem la "MET" tot timpul aceste discuții. De exemplu, într-o scenă, cântărețul se întoarce și cântă spre culise nu se mai aude sunetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
o structurez, să-i dau o înaintare bine gândită. Acum, când mă întorc îndărăt, mă uimește coerența interioară a revistei. Vedeam totul, până la ultima virgulă, dar fiecare detaliu de grafică răspundea conținutului, știți acea recomandare a lui Cehov, dacă în decor se vede o pușcă, până la sfârșitul piesei trebuie să izbucnească un glonț. Cam așa era gândită această revistă. Toate lucrurile își răspundeau în modul cel mai strâns. A.V. V-ați gândit încă de la început că fiecare număr trebuia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Dar nu se poate cu "Aida", "Tosca" sau "Trubadurul", cu blugi, sau, știu eu... Nu se poate. A.V. Un solist de operă, când cântă lied, trebuie să exprime mult din ceea ce cuprind muzica și versurile, fără a avea ajutorul decorului, al costumelor și al machiajului. M.S. Într-un recital de lied, cuvântul are întâietate, completat de voce, de nuanțele muzicii. Dar mai întâi, textul trebuie evidențiat. A.V. Pe de altă parte, în spectacolul cu "Tosca", de la Dallas, din 1987
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
rând muzicală, în meseria pe care o facem, cerințele criticii și ale publicului sunt foarte mari, vor mult de la noi, trebuie să muncim enorm și aprecierile sunt pe măsură. Dar când nu totul este în regulă, când avem probleme cu decorurile, cu costumele, probleme muzicale, eventual cu un dirijor, atunci sigur că vom insista, și totul poate fi înțeles ca un capriciu de divă, nu? Ruxandra Donose Ideea asta mă preocupă de foarte multă vreme, și văd că totdeauna, în orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
extraordinar, să ajung să cânt operă. Niciodată nu m-am gândit că voi fi solistă. Pentru mine nu a fost o competiție. Opera a fost o descoperire nemaipomenită. Am fost atât de fascinată de ce înseamnă spectacolul de operă teatru, costume, decoruri și cânt vocal. Toate m-au fascinat și am vrut să cunosc mai îndeaproape această lume. De altfel, după ce am câștigat concursurile de canto, în 1985 la S'Hertogenbosh, Toulouse și Viñas (Barcelona), directorul de la Opera din Toulouse, după ce luasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
extrem de bizari (personajele lui Brecht), și din asta se crea musicalul. Toți actorii au apreciat mult această idee. Însă, în ziua în care am trecut din sala de repetiție, pe scenă, ei au văzut aceleași cutii din carton că formează decorul orașului Chicago. Care e un oraș făcut din "cutii". Și au spus "stai un moment, cum, ăsta e decorul?" Zic "da". "Cum? Nu avem un decor realist, prin care să arătăm exact orașul, cum se face?" Zic "nu". Asta nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
în ziua în care am trecut din sala de repetiție, pe scenă, ei au văzut aceleași cutii din carton că formează decorul orașului Chicago. Care e un oraș făcut din "cutii". Și au spus "stai un moment, cum, ăsta e decorul?" Zic "da". "Cum? Nu avem un decor realist, prin care să arătăm exact orașul, cum se face?" Zic "nu". Asta nu le-a plăcut deloc, și de-atunci, au pierdut încrederea în mine. Pentru că ei se așteptau ca pe scenă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
sala de repetiție, pe scenă, ei au văzut aceleași cutii din carton că formează decorul orașului Chicago. Care e un oraș făcut din "cutii". Și au spus "stai un moment, cum, ăsta e decorul?" Zic "da". "Cum? Nu avem un decor realist, prin care să arătăm exact orașul, cum se face?" Zic "nu". Asta nu le-a plăcut deloc, și de-atunci, au pierdut încrederea în mine. Pentru că ei se așteptau ca pe scenă să fie un decor frumos, cum se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Nu avem un decor realist, prin care să arătăm exact orașul, cum se face?" Zic "nu". Asta nu le-a plăcut deloc, și de-atunci, au pierdut încrederea în mine. Pentru că ei se așteptau ca pe scenă să fie un decor frumos, cum se face la teatru. De atunci, nu am reușit să mai am nici un fel de control asupra lor, și au încercat să facă prin jocul lor un fel de joc de scenă foarte... cum să spun, spun...comercial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
cum se face la teatru. De atunci, nu am reușit să mai am nici un fel de control asupra lor, și au încercat să facă prin jocul lor un fel de joc de scenă foarte... cum să spun, spun...comercial, pe când decorul era de cu totul altă natură. A.V. Și e chiar atât de grav, dacă odată ai greșit, își pierd încrederea în tine definitiv? A.Ș. Acolo și-au pierdut-o! Spectacolul nu a fost nici pe placul meu, nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
A.Ș. Acolo și-au pierdut-o! Spectacolul nu a fost nici pe placul meu, nici pe placul lor. Nu a fost pe placul meu pentru că ei jucau cum nu-mi plăcea mie, și pe placul lor nu era pentru că decorul era din carton. A.V. Și, țineți minte un spectacol pe care îl considerați o reușită cu totul specială? A.Ș. Sigur că pot să spun Trilogia antică, pe care am făcut-o la teatrul La Ma Ma, după ce am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
bine ați spus, foarte puțini au înțeles ce am vrut să fac, și spectacolul a fost scos din repertoriu imediat. Iar directorul de până mai ieri al Operei Române din București, Cătălin Arbore, care pe vremea aceea făcuse el însuși decorul, era un partizan al acestui spectacol și era foarte mult de partea mea, nici nu mai vorbește astăzi de spectacol. Pentru el este, cred, un punct rușinos că a fost făcut. Deci, iată, el însuși, din tânărul revoluționar care lucrează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
se poate face pe stradă, într-un subsol, pe acoperiș. Oriunde se poate face teatru. Se poate face teatru și fără bani. Când am început la La Ma Ma, tânăr fiind, aveam foarte puțini bani, nu aveam bani deloc pentru decoruri, pentru costume. Dar ce aveam? O imensă dorință de a ne afirma, o imensă dorință de face teatru altfel, de a spune ceva altfel, de a crea, de a căuta, de a cerceta. Acest spirit trebuie să fie insuflat tinerilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
simplu spectator al unei producții. Am însoțit autoportretul și Outcome ca producător, pe vremea când conduceam Centrul MAD, am fost în același grup care „a spart norii“ Platformei balcanice de la Sofia în 2001 (turneu în care ni s-au furat decorurile de la Outcome și Despre Tine, adică microbuzul cu toate decorurile, după care a trebuit să i le refacem repede pentru că pleca imediat în alt turneu internațional)... De altfel, perioada MAD a fost una în care mulți dintre noi am început
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
ca producător, pe vremea când conduceam Centrul MAD, am fost în același grup care „a spart norii“ Platformei balcanice de la Sofia în 2001 (turneu în care ni s-au furat decorurile de la Outcome și Despre Tine, adică microbuzul cu toate decorurile, după care a trebuit să i le refacem repede pentru că pleca imediat în alt turneu internațional)... De altfel, perioada MAD a fost una în care mulți dintre noi am început, în mod diferit, cariere internaționale, fiind în același timp extrem de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
fost foarte plăcut impresionat că nu are nici un fel de ifose, la statutul său... Nu se implică în mai multe proiecte în paralel, se dedică cu totul unui singur proiect, ține foarte mult și la detalii practice, unde este executat decorul, din ce materiale... Și se comunică extrem de bine cu el, fiecare detaliu se discută și este un om foarte deschis. Lucrez cu teribil de mulți colaboratori, toți valoroși. Pe lângă faptul că încep o altă perioadă de sondare din punct de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
box, alături de Cosmin Prelipceanu, în postură de arbitru îmbrăcat cu haine de chelner. Regia aduce pe sticlă un ring de lupte, în care Prelipceanu moderează (arbitrează?) disputa dintre doi candidați la primăria Capitalei. Evident, pentru că totul se desfășoară într-un decor de K1, avem și un „juriu“, format din trei judecători ai prestațiilor celor doi „combatanți“. Îmi pare rău s-o spun, dar combinația dintre discursul relativ serios, pe probleme de campanie electorală, și discursul prezentatorului din ring, care vrea tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
o masă din tindă (reverență probabil la Moromeții, de Stere Gulea), seamănă parcela de pământ, scutură covoarele. Dar ei sunt și protagoniștii unor momente regizate sută la sută: Costică Arhir vorbește în fața camerei („talking head“) sau copiii sunt filmați în decor natural - pe malul unui lac, stând pe iarbă etc. -, în vreme ce tot ei citesc din off scrisori adresate mamei, scrise probabil la solicitarea regizorului, cu jena de rigoare. Între aceste momente „cu actori“, Thomas Ciulei intercalează imagini naturale, foarte frumoase într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
înfățișa un dormitor modest, la a zugrăvi o cabină telefonică, sau o cameră de spital. Transmiterea mesajului este facilitată și prin pasajele sonore utilizate, precum sirenă de poliție, forfotă, aparat de monitorizare a bătăilor inimii, toate acestea reușind să substituie decorul minimalist din spectacol. De asemenea, pe lângă transformarea interioară, predarea ștachetei de la un personaj la altul are loc prin mici schimbări sesizabile la nivelul garderobei. Astfel, Margareta va purta o rochie neagră simplă și un baticaș albastru, cu buline albe, Clea
A doua oară unu by Tudosă Andreea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92970]
-
prin fiecare personalitate închegată prin dans teatral, dozându-și cantitatea de energie, dar păstrându-și entuziasmul pentru fiecarea felie ce va defini într-un final spectacolul ca fiind unul complet. Spațiul creat oferă confort spectatorului care nu este limitat printrun decor rigid, ci este motivat să clădească pe uși, pe sensurile cuvintelor de pe ziduri, noi înțelesuri, să ridice construcții monumentale și familiale în interiorul său, pentru a se putea delecta urmărind spectacolul, aducându-l mai aproape de suflet, mai „acasă”. Un aspect foarte
A doua oară unu by Tudosă Andreea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92970]
-
sau aplanarea conflictelor internaționale. Revigorarea și reafirmarea angajamentelor față de Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului reprezintă, în același timp, o speranță pentru eliminarea discrepanțelor economico-sociale flagrante și, implicit, pentru creșterea stabilității sistemului internațional. Doamnelor și domnilor invitați, Dragi colegi, Analiza noului decor european și global are o evidentă miză pentru reflecția strategică. Acesta este contextul în care se cuvine să evaluăm noile răspunderi pe care România și le asumă începând cu 1 ianuarie 2007. Primul palier la care ne raportăm este cel
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
inițiativă românească. Căutăm o soluție mai puțin formală - sau mai puțin instituțională, mai bine zis -, care să îi grupeze în jurul aceleiași mese pe factorii de decizie din zonă în încercarea de a discuta direct, fără compromis de politețe sau fără decor diplomatic, chestiunile esențiale ale regiunii. O să vedeți atunci o aglomerație de oameni... În afara Francofoniei... Robert Turcescu: În afară de domnul Fischer, deci, cine a mai venit? Dați-mi încă unul, ca să fie doi, să nu fie unul singur. Mihai-Răzvan Ungureanu: Primul de
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]