6,859 matches
-
s-a constituit o uniune personală. Ca rezultat al acestei uniuni, ducii de Jülich-Cleves-Berg controlau o mare parte din actualul land Renania de Nord-Westfalia, cu excepția statelor clericale ale arhiepiscopilor de Köln și episcopilor de Münster. Cu toate acestea, și noua dinastie ducală s-a stins în 1609, atunci cînd ultimul duce a murit fiind nebun. Acest eveniment a condus la o lungă dispută asupra succesiunii asupra diferitelor teritorii înainte de divizarea din 1614: contele palatin de Neuburg, care se convertise la catolicism
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
de Neuburg, care se convertise la catolicism, a anexat Jülich și de Berg; între timp, Cleves și Mark a trecut sub stăpânirea lui Ioan Sigismund, elector de Brandenburg, care va deveni ulterior duce de Prusia. După stingerea în 1685 a dinastiei majore care conducea palatinatului elector, ramura de Neuburg a moștenit titlul de principe-elector și a transformat Düsseldorf în capitala sa, până când palatinatul elector a moștenit și electoratul de Bavaria în 1777. Ocupația franceză dintre 1794 și 1801 și anexarea din
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
teritoriul ducatului de Bavaria și a întemeiat mai multe orașe. Printre orașele fondate de el se numără Landshut în 1204, Straubing în 1218 și Landau an der Isar în 1224. El a acordat sprijin împăratului Otto al IV-lea din dinastia Welfilor, care în schimb i-a confirmat stăpânirea veșnică a familiei Wittelsbach asupra Bavariei. Însă în 1211 Ludovic s-a alăturat taberei familiei de Hohenstaufen; împăratul Frederic al II-lea l-a recompensat cu stăpânirea asupra Palatinatului renan în 1214
Ludovic I de Bavaria () [Corola-website/Science/328642_a_329971]
-
Henric (n. 1211, în Sicilia - d. 12 februarie? 1242), membru al dinastiei Hohenstaufen, a fost rege al Siciliei între 1212 și 1217, duce de Suabia din 1216 până în 1235 și rege al Romanilor (formal "Rex Romanorum") între 1220 și 1235. Henric a fost singurul fiu al împăratului Frederic al II-lea (față de
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
Conrad al IV-lea (n. 25 aprilie 1228, Andria - d. 21 mai 1254, Lavello, Basilicata), membru al dinastiei Hohenstaufen, a fost rege al Ierusalimului (sub numele de Conrad al II-lea; din 1228), al Germaniei (din 1237) și al Siciliei (sub numele de Conrad I; din 1250). Conrad era unul dintre fiii împăratului Frederic al II-lea de
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
Henric (n. 1173 - d. 28 aprilie 1227) a fost conte palatin al Rinului între 6 august 1195 și 1213. Henric a fost fiul cel mare al ducelui Henric Leul din dinastia Welfilor, de pe urma căsătoriei acestuia cu Matilda de Anglia. El a crescut în Anglia și a devenit conte palatin al Rinului ca urmare a căsătoriei sale din 1193 cu Agnes, moștenitoare a comitatului din familia Hohenstaufenilor. Atunci când fratele său mai mic
Henric al V-lea de Palatinat () [Corola-website/Science/328651_a_329980]
-
alianță matrimonială cu regele Franței, nu dorea să îl ofenseze pe Henric, pe care Agnes îl venera de-a dreptul. Mama lui Agnes, Irmengarda de Henneberg (d. 1197) continua să sprijine o căsătorie a fiicei ei cu un membrul din dinastia Welfilor. Puțin după aceea, ele au profitat de absența lui Conrad, care se afla la curtea lui Henric al VI-lea, pentru a dejuca planul împăratului. Irmengarda l-a invitat pe tânărul Welf la castelul Stahleck, unde el s-a
Agnes de Hohenstaufen () [Corola-website/Science/328652_a_329981]
-
si a inițiat un program de clădire a capitalului sau care a produs unele dintre cele mai bogate elemente ale artei civilizației Maya și arhitectura. El a fost precedat că domnitor al Palenque de către mama sa, Doamna Sak K'uk ". Dinastia Palenque pare să fi avut regine numai atunci când nu a existat nici un moștenitor de sex masculin eligibil, conducerea fiind transferată de la Sak K'uk către fiul ei. După moartea sa, Pakal a fost succedat de fiul său K'inich Kan
K'inich Janaab' Pakal I () [Corola-website/Science/328789_a_330118]
-
bancare s-a răspândit din nordul Italiei prin Europa și un număr important de inovații care au avut loc în Amsterdam în timpul Republicii Olandeze din secolul XVI d.Hr. și în Londra în secolul XVII d.Hr., iar în Germania, dinastii precum Welser, Fugger și Berenberg au jucat un rol important peste secole. În timpul secolului XX, inovații în domeniile telecomunicațiilor și calcul au cauzat schimbări importante în modul cum funcționează o bancă, a dus la creșterea instituțiilor de credit în mărime
Istoria activității bancare () [Corola-website/Science/328793_a_330122]
-
motive de securitate. În Egipt, cerealele precum grâul având o valoare intrinsecă, ca și aliment, funcționa în paralel cu metalele prețioase precum aurul și argintul, ca și bani. Grânarele regionale erau utilizate pentru a depozita și împrumuta cereale. Sub domnia dinastiei grecești Ptolemeică, aceste grânare răspândite prin Egipt au fost transformate într-o rețea de bănci, rețea centralizată în Alexandria, unde conturile principale de la celelalte grânare de stat erau înregistrate. Această administrare centralizată a fost prima bancă de stat (potrivit lui "de
Istoria activității bancare () [Corola-website/Science/328793_a_330122]
-
un schimb de bani, cereale. Toate plățile se făceau prin documente. Această activitate a înflorit între 323 î.Hr. și 30 î.Hr. În India antică există dovezi despre anumite împrumuturi din perioada vedică începând din 1750 î.Hr., iar mai târziu în timpul dinastiei Maurya din 321 până în 185 î.Hr., un instrument numit adesha a fost folosit, care era un ordin asupra unui bancher, căruia i se cere să plătească unei terțe persoane o anumită sumă, acest instrument corespunde cambiei de azi. În timpul perioadei
Istoria activității bancare () [Corola-website/Science/328793_a_330122]
-
unui bancher, căruia i se cere să plătească unei terțe persoane o anumită sumă, acest instrument corespunde cambiei de azi. În timpul perioadei Budiste, aceste instrumente au fost utilizate deseori. Comercianții în orașele mari utilizau acreditivele. În China antică, începând cu dinastia Qin 221 î.H. - 206 î.Hr, bani chinezești au fost emiși odată cu standardizarea greutăților monedelor care a facilitat comerțul în China, și a dus la dezvoltarea acreditivului. Aceste acreditive au fost emise de comercianți care se comportau în același
Istoria activității bancare () [Corola-website/Science/328793_a_330122]
-
-l întreține pe sultan cu felul său de a povesti, dându-i astfel, fără să pară, sfaturi. În 1533 ambasadorul venețian Navagero scria ""Maiestatea să sultanul o iubește pe Roxelana atât de mult, încât în tot imperiul otoman în nici o dinastie nu a existat femeie mai respectată că ea. Se spune despre ea că apare ca fiind modestă și drăguță, și că știe ce este natura unui adevărat conducător de oameni."" În 1554, cănd Roxelana avea deja 50 ani, un alt
Roxelana () [Corola-website/Science/328812_a_330141]
-
în 1949. Deși titlurile sale regale nu mai sunt recunoscute de către guvernul egiptean, după Revoluția egipteană din 1952, protocolul internațional dictează ca foștii monarhi sau membrii fostelor case regale păstrează titlurile obținute. Ea este cel mai în vârstă membru al dinastiei Muhammad și locuiește în Egipt. Nepotul ei, Fuad, care a fost proclamat regele Fuad al II-lea al Egiptului și Sudanului, după Revoluție, locuiește în Elveția. Prințesa Fawzia născută ca "Alteța Sa" Prințesa Fawzia bint Fuad la palatul Ras el-Tin din
Prințesa Fawzia a Egiptului () [Corola-website/Science/328835_a_330164]
-
a familiei sale în acest spațiu nu este cunoscută. Istoricul Ammianus Marcellinus relatează furtul unei robe de purpură ce se găsea în acest mormânt în 356. Altfel, sarcofagul lui Dioclețian era probabil din porfir, ca și în cazul împăraților din dinastia constantiniană: fragmente de porfir conservate la muzeul arheologic din Split ar putea proveni de aici. Singurul alt decor inițial care s-a păstrat este o friză sculptată aflată în spatele capitelurilor ordinului superior: ea reprezintă scene de vânătoare, cu imagini ale
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
cea mai nobillă cucerire a omului nu e întâmplătoare, ea a fost încurajată tot atât de bine de Coran și de profet, cât și de binefacerile și serviciile loiale pe care acest animal le-a adus armatelor musulmane, prinților și filfizonilor din dinastiile abassizilor și fatimizilor care-I foloseau în jocurile lor ecvestre. Doi bidivii mitici ocupă tot spațiul imaginar care îl leagă pe om de divinitate, căci ei sunt prezentați în tradiție ca cei care facilitează contactele: calul fabulos al-Buraq și bidiviul
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
conform cerințelor instituției, aproximativ 7-10 ani. Deși nu există date sigure, se presupune că i-ar fi avut drept profesori pe Cristóbal Galán, José Sanz, Diego și Francesco Bruna. Moartea regelui Carlos al II-lea a avut ca urmare sfârșitul dinastiei austriece în Spania și înscăunarea lui Felipe al V-lea din Casa de Bourbon, act ce va declanșa începerea Războiului Spaniol de Succesiune. Triumful lui Felipe va avea ca rezultat expulzarea tuturor celor ce l-au susținut pe Arhiducele de
José de Torres () [Corola-website/Science/329385_a_330714]
-
o mare importanță pentru polonezi: a devenit primul centru de putere politică la sfârșitul primului mileniu d.Hr. și în secolul al IX-lea, principalul castru fortificat a tribului Vistulani (). Primul conducător istoric Mieszko I al Poloniei (cca.965-992) din dinastia Piast și succesorii săi: Boleslau I Cel Viteaz (; 992-1025) și Mieszko al II-lea Lambert (1025-1034) au ales ca Wawel să fie una dintre reședințele lor. În același timp, Wawel a devenit unul dintre principalele centre poloneze a creștinismului. Primele
Wawel () [Corola-website/Science/329387_a_330716]
-
Husayn din timpul bătăliei de la Karbala i-a impresionat pe mulți musulmani șiiți, care îl comemorează în timpul primelor zece zile ale lunii muḥarram (21 martie - 31 martie), în cadrul sărbătorii "Ashura". Prima reprezentare publică a "Ta٬ziya" a avut loc în timpul dinastiei Buyudă (954 - 1055). Atunci, șiiți au primit acceptul din partea lui Mu`izzu`d-Dawla Ahmad bin Buyid pentru a organiza public o ceremonie de comemorare a martiriului lui Husayn. Astfel, din ordinul lui Mu`izzu, în 963, la Bagdad, în primele
Ta٬ziya () [Corola-website/Science/329377_a_330706]
-
Bărbați, femei și copii, toți îmbrăcați în negru au urmat pe străzile din Bagdad un cal fără călăreț (simbolizând calul abandonat al lui Husayn) pentru a comemora martiriul fiului cel mic al lui Ali. Între 1055 și 1501 niciuna dintre dinastiile care au urmat pe cea Buyudă nu a acceptat manifestările pentru comemorarea lui Husayn. Abia în timpul dinastiei safavizilor (1501 - 1722) s-a permis reluarea ritualurilor din luna "muharram". Acest fapt a permis răspândirea pe o scară largă a "Ta٬ziya
Ta٬ziya () [Corola-website/Science/329377_a_330706]
-
călăreț (simbolizând calul abandonat al lui Husayn) pentru a comemora martiriul fiului cel mic al lui Ali. Între 1055 și 1501 niciuna dintre dinastiile care au urmat pe cea Buyudă nu a acceptat manifestările pentru comemorarea lui Husayn. Abia în timpul dinastiei safavizilor (1501 - 1722) s-a permis reluarea ritualurilor din luna "muharram". Acest fapt a permis răspândirea pe o scară largă a "Ta٬ziya", iar datorită faptului că punerea în scena a acesteia a fost transmisă pe cale orală, în timp a
Ta٬ziya () [Corola-website/Science/329377_a_330706]
-
(în , (în , (în ), (în ), (în ), a fost o dinastie regală provenind din Lituania, Casa Gediminas, care a domnit în Europa Centrală (în prezent Lituania, Belarus, Polonia, Ucraina, Letonia, Estonia, părți din Rusia, Ungaria, Republica Cehă, Slovacia, Croația) între secolele al XIV-lea și XVI-lea. Membrii dinastiei au fost
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
fost o dinastie regală provenind din Lituania, Casa Gediminas, care a domnit în Europa Centrală (în prezent Lituania, Belarus, Polonia, Ucraina, Letonia, Estonia, părți din Rusia, Ungaria, Republica Cehă, Slovacia, Croația) între secolele al XIV-lea și XVI-lea. Membrii dinastiei au fost Marii Duci de Lituaniei (1377-1392 și 1440-1572), Regi al Poloniei (1386-1572), Regi al Ungariei (1440-1444 și 1490-1526), și Regi al Boemiei (1471-1526). Uniune dinastică între Polonia și Lituania (transformată într-o uniune administrativă completă în 1569) este motivul
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
Gediminzii (în limba lituaniană: Gediminaičiai), predecesorii primului Jagiellonian, au fost conducătorii Lituaniei medievale cu titlul de "Marele Duce". Domeniul lor, Marele Ducat al Lituaniei, a fost locuit în principal de lituanieni și ruteni. Vladislav al II-lea, primul domnitor al dinastiei Jagiellon, și-a început domnia ca Marele Duce al Lituaniei. Apoi s-a convertit la creștinism și s-a căsătorit cu Hedviga de Anjou în vârstă de 11 de ani, a Poloniei, a doua din familia angevină dintre conducători Poloniei
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
Apoi s-a convertit la creștinism și s-a căsătorit cu Hedviga de Anjou în vârstă de 11 de ani, a Poloniei, a doua din familia angevină dintre conducători Poloniei. Astfel, el a devenit rege al Poloniei și a fondat dinastia. Conducătorii Jagielloni din Lituania și Coroana Regatului Poloniei (cu datele de guvernământ în paranteze) au fost: După Sigismund al II-lea Augustus, dinastia a suferit modificări suplimentare. Moștenitorii lui Sigismund al II-lea au fost surorile lui, Anna Jagiellon și
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]