12,690 matches
-
legale. —Ce spectacole? —Spectacole de modă. Milano. Paris. Septembrie. O să merg? Inima îi bătea prea tare în piept. — Stai jos, o invită Jack calm, iar ea și-a dat seama că acele cuvinte aduc vești proaste. — Mergeam mereu când eram editor la Femme. Este bine pentru revistă dacă e cineva prezent acolo. Publicitate, toate cele, spuse ea dintr-o răsuflare. Nu vom fi luați niciodată în serios dacă nu suntem văzuți... Jack o privea, așteptând să termine. Empatia din ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lovi. Poate că nu vor observa. Jack punea sare pe rană, promițând că va cumpăra fotografii sindicalizate de la diverse surse și spunând că Colleen va putea face un material incredibil și că cititorii nu își vor da seama niciodată că editorul lor nu a fost cu adevărat... Abia atunci Lisa și-a dat seama că plângea. Nu lacrimi de furie și de criză, ci de tristețe pură și dulce, pe care era incapabilă să o controleze. Supărare infinită clocotea în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu! Classi... nu! Nu, stai! White, sigur White. Nu, Classic..., spuse ea, pierdută pentru omenire. M-am tâmpit de tot, fată, gemu ea. Profund speriată, Lisa s-a dus să se întâlnească cu altă femeie care făcuse un copil. Eloïse, editor de feature la Chic Girly. Ce faci? întrebă Lisa. —Spume din cauza lipsei de somn, răspunse Eloïse. Era mai rău. Deși trecuseră șase luni de când Eloïse născuse, încă arăta ca și cum era îngropată până la gât în nisip. Și mai era ceva. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Spume din cauza lipsei de somn, răspunse Eloïse. Era mai rău. Deși trecuseră șase luni de când Eloïse născuse, încă arăta ca și cum era îngropată până la gât în nisip. Și mai era ceva. Nu îi mai păsa, își pierduse duritatea. Era vorba despre editorul care era cunoscut înainte sub numele de Attila. Concedia oameni fără milă - cel puțin înainte. Dar acum era lovită de o nevoie incredibilă de a zăcea. Lisa a început să dea înapoi mai rău ca un rac. Nu își dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
slabă ca un șarpe și îmbrăcată în negru, atașa ecusoane invitaților. Apoi Trix, îmbrăcată aproape deloc, îi direcționa pe oameni către baie. Fete și băieți, cele mai frumoase exemplare, plimbau tăvi cu cocteiluri pentru adulți - nici o umbreluță la orizont. —Doamnă editor, spuse Jack, oprindu-se în dreptul Lisei. —Bună, eu sunt cu întâmpinările, spuse ea rânjind. —Păi, întâmpină-mă atunci. L-a sărutat pe obraz și, într-o maximă parodie, exclamă: —Draaagule, cât de absolut fantasmagoric de minunat să te cunosc! ăăăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
la cale, observă Trix, vorbind singură. Îi era dor de Ashling și de Mercedes, nu era plăcut să nu aibă cu cine chicoti. Jack și Lisa s-au uitat peste toate cele patru cereri de angajare nesolicitate pentru postul de editor de modă și au luat hotărârea de a le intervieva pe toate. — Iar dacă sunt varză, dăm un anunț, spuse Lisa. Pot să te întreb ceva? Unde găsesc un avocat? Jack s-a gândit pentru un moment. Avem o firmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
din lemn sunt gata! La sfârșitul orelor de program, Lisa a încolțit-o pe Ashling și au luat amândouă liftul în jos. Era nerăbdătoare să lămurească ceva. —Vreau să știi, începu Lisa, că am propus numele tău pentru funcția de editor și că te-am lăudat în fața consiliului. Îmi pare rău că nu ai primit jobul. Nu contează. Nu mi-ar plăcea deloc să fiu editor, insistă Ashling. Sunt un număr doi în viață și noi suntem la fel de importanți ca liderii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lămurească ceva. —Vreau să știi, începu Lisa, că am propus numele tău pentru funcția de editor și că te-am lăudat în fața consiliului. Îmi pare rău că nu ai primit jobul. Nu contează. Nu mi-ar plăcea deloc să fiu editor, insistă Ashling. Sunt un număr doi în viață și noi suntem la fel de importanți ca liderii. Lisa râse de felul în care se conștientiza Ashling. Fata pe care au numit-o pare bună. Se putea mai rău, o puteau alege pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
celorlalți din echipă pentru munca deosebită depusă pe drepturi internaționale. Și Andreei Best, lui Kelly Ragland și Saskiei van Iperen pentru că au acceptat ideile și sugestiile. Mulțumiri lui James Oswald pentru Încurajările de la Început și lui Mark Hayward, primul meu editor la Marjacq până să mă abandoneze și să devină inspector de taxe, care m-a sfătuit să nu mai scriu toate tâmpeniile SF și să Încerc un roman cu crime În serie În loc. Mai presus de toate, mulțumesc soției mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
acces la acest misterios fond secret, decanul facultății, Al. Rosetti, m-a Întrebat cu un ton complice: „ești scriitor?“. Nu știu ce m-a determinat să spun „da“, deși nu publicasem Încă nici o carte; probabil Întâmplarea că mă aflam În fața unui mare editor. Citesc circa 250 de pagini pe zi și Îmi notez minimum cinci pagini de jurnal. (marți) „Ești apt să preiei postul de decan al holisticii!“, rostește solemn G.G. În prezența acelor câțiva inși răzlețiți pe hol, tânjind morbid la asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vreo mișcare până la ora patru; și e abia două. Ați putea crede, onorată audiență, că lumea iluziilor nu se intersectează niciodată cu lumea reală, dar nu este în totalitate adevărat. Mă gândesc, de exemplu, la John Mulholland, renumitul magician și editor al revistei de profil „Sfinxul”. Și-a anunțat retragerea din jurnalism și magie imediat după anul 1950. Nimeni nu și-a putut da seama care au fost motivele. Dar apoi au apărut zvonurile că ar lucra pentru armata americană, învățând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dorite manuscrise al anului și era absolut necesar să-l citească pentru ședința de achiziții de a doua zi. I-au trebuit opt ani de zile de muncă asiduă ca să se apropie în sfârșit — în sfârșit ! — de postul de senior editor (la urma urmei nu erau decât șase la Brook Harris, iar ea ar putea fi cea mai tânără), iar Russel avea impresia că după un an de zile de când erau împreună avea dreptul să-i dirijeze ei întrega viață. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ascuns o veșnicie. Faptul că se afla acolo, în biroul lor, nu putea să însemne decât un singur lucru. — Leigh, dă-mi voie să ți-l prezint pe Jesse Chapman. Cunoști, desigur, opera lui. Jesse, ea e Leigh Eisner, un editor care promite, și favorita mea, dacă ar fi să aleg. Jesse se ridică s-o întâmpine și, cu toate că ochii lui îi fixau în continuare pe ai ei, Leigh simți că o evaluau. Se întrebă în sinea ei dacă îi plăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
intrat pe aleea din fața casei. Părinții ei n-au avut încotro și s-au stabilit în Greenwich în anii ‘80 când a murit bunica lui Leigh, lăsând casa părintească unicului ei fiu. Pe atunci tatăl lui Leigh era doar junior editor, iar mama ei abia terminase facultatea de drept, așa că șansa de a trăi fără chirie și fără ipotecă — chiar dacă asta însemna, din păcate, să stea departe de insulă — era prea bună pentru a o rata. Leigh a locuit în frumoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ce vrea să spună. Însemna că Leigh se pregătise toată viața ei pentru acest moment, că inelul acesta reprezenta un succes care nu se compara cu faptul că ea era absolventă de Cornell sau că avea să devină un strălucit editor la Brook Harris. Îl iubea pe Russell — da, chiar îl iubea — dar o enerva că propria ei mamă îl considera cea mai mare realizare a ei de până atunci. Mă bucur atât de mult, zise Leigh forțîndu-se să zâmbească. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu-și aducea aminte ca tatăl ei să fi ridicat vocea măcar o singură dată, își amintea că de nenumărate ori el îi disecase argumentele și opiniile cu o asprime calmă care o intimida și-n ziua de azi. — E editor, o liniștea mama ei când Leigh se supăra ca un copil. Cuvintele sunt viața lui. E foarte atent la cuvinte. Le iubește, iubește limbajul. Dragă, nu i-o lua în nume de rău. Și Leigh clătina din cap și spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
-mă o clipă. Își luă telefonul și se îndreptă în camera de zi dar, dându-și seama că puteau s-o audă, se strecură afară pe verandă și-l auzi pe tatăl ei spunând “Pe vremea când lucram eu, niciun editor șef nu și-ar fi permis să telefoneze unui editor la ora nouă vineri seara decât dacă s-a întâmplat ceva foarte, foarte grav”, chiar înainte să închidă ușa în urma ei. Alo, răspunse ea, convinsă că tatăl ei avea dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
camera de zi dar, dându-și seama că puteau s-o audă, se strecură afară pe verandă și-l auzi pe tatăl ei spunând “Pe vremea când lucram eu, niciun editor șef nu și-ar fi permis să telefoneze unui editor la ora nouă vineri seara decât dacă s-a întâmplat ceva foarte, foarte grav”, chiar înainte să închidă ușa în urma ei. Alo, răspunse ea, convinsă că tatăl ei avea dreptate și că Henry suna ca s-o concedieze. Trecuseră zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
până mâine. Acu-i acu, se gândi ea pregătindu-se pentru vestea pe care avea să i-o dea. Era și-așa destul de rău că urma să fie concediată de la editura unde era pe cale să devină cel mai tânăr senior editor din cîți au existat vreodată, dar să intre după aceea și să-i spună chestia asta tatălui ei avea să fie insuportabil. — Nu-i nicio problemă. Sunt la părinții mei și tocmai am terminat masa, așa că nu mă deranjezi. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu-mi vine să cred. — Henry, spuse ea calm. Te rog. — Tocmai am vorbit cu Jesse Chapman... Oh, slavă Domnului, se gândi Leigh, descleștându-și în sfârșit mâinile. Mă sună doar să-mi spună că Jesse și-a ales un editor. Știa că ar trebui să-i pese dacă el alesese sau nu editura Brooks Harris, dar se simțea mult prea ușurată. —... și a zis că i-ar plăcea să publice următoarea carte la noi. — Henry, e minunat! Mă bucur foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pe tine și numai pe tine. A spus că odată ce-a dat lovitura, nimeni n-o să mai fie sincer cu el. Toți îl menajează, sunt indulgenți cu el și-i spun că e strălucit, dar nimeni — nici redactorul, nici editorul, nici impresarul lui — n-ar fi sinceri cu el. Și se pare că i-a plăcut că nu ți-a fost teamă să fii sinceră cu el. Dacă nu mă înșel a spus chiar așa “ Fata aia are toleranță zero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
asta era clar, dar Leigh vroia ca ea să arate ca o profesionistă. Tatăl ei nu uita niciodată să-i amintească faptul că scriitorii mai în vârstă decât ea o vor vedea mai întâi ca femeie și abia apoi ca editor și, dacă ținea cu tot dinadinsul să le câștige respectul, trebuia să nu pună accentul pe feminitatea ei. Sau cel puțin să nu o afișeze cu ostentație. Leigh îi urmase întotdeauna cu grijă indicațiile, dar azi — când ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
gândit că ar fi bine să ne cunoaștem mai întâi și să lăsăm dicuțiile editoriale pentru altă dată. El se holbă la ea. — Vorbești serios? — Foarte serios. Dacă nu te deranjează. El ridică mirat capul. — Chiar că ești ciudată. Un editor care nu vrea să vorbească despre cartea mea. Măi, măi, măi. Despre ce doriți să discutăm, domnișoară Eisner? Leigh era mulțumită. Călătoria la Curaçao împreună cu fetele nu fusese chiar o celebrare a logodnei ei, dar îi dăduse răgazul să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ai săturat de tot rahatul ăsta. Nu știu de ce ai dispărut în ultimii șase ani, dar presupun că a fost ceva mai important decât nenumărate petreceri sau ce mai zic gurile rele. Cred că vrei un nou început și un editor care n-are nimic de pierdut. Cineva tânăr, flămând, care nu se teme să-și asume niște riscuri. Se opri. Cum mă descurc? — Foarte bine. — Mulțumesc. Simțea că se încărcă cu adrenalină, era agitată și nerăbdătoare, dar într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
atunci nu pot. Firma ei tocmai cheltuise trei milioane de dolari pentru a cumpăra ceea ce era un pic mai mult decât un nume și o promisiune, iar pentru el nu era o prioritate să-și găsească timp ca să discute cu editorul? — Nici măcar nu m-ai lăsat să termin, spuse ea liniștită. — Îmi cer scuze, zise el abia stăpânindu-și un zâmbet. Doar că eu n-am de gând să mai vin în oraș în următoarele săptămâni. Mai ales după nebunia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]