6,495 matches
-
-lea, scaunul mitropolitan s-a mutat de la Dristra și orașul a ajuns până la urmă să servească drept reședință de mitropolie a Bisericii Ortodoxe, subordonată Patriarhiei de la Constantinopol. După unii autori (e. g. Vitalien Laurent), înființarea inițială pe plan local a unei episcopii și poate chiar ridicarea ei la rangul de mitropolie, ce avea să reunească teritoriul păstorit de arhiepiscopiile de Tomis și de Dinogeția-Garvăn împreună cu celelalte 16 episcopii sufragane, au avut loc în baza unui acord negociat în perioada premergătoare restaurării din
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
Constantinopol. După unii autori (e. g. Vitalien Laurent), înființarea inițială pe plan local a unei episcopii și poate chiar ridicarea ei la rangul de mitropolie, ce avea să reunească teritoriul păstorit de arhiepiscopiile de Tomis și de Dinogeția-Garvăn împreună cu celelalte 16 episcopii sufragane, au avut loc în baza unui acord negociat în perioada premergătoare restaurării din secolul al XIII-lea a autorității Imperiului. În contextul căderii Constantinopolului sub dominația cruciată, după 1204 în Dobrogea s-a constatat un aflux semnificativ de populație
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
aflux semnificativ de populație bizantină, astfel că orașul Vicina a putut prelua conducerea religioasă a întregului ținut. Notabilitățile grecești din Dobrogea, au obținut astfel crearea unei arhidieceze dependente de patriarhia constantinopolitană, în acel moment refugiată la Niceea, până în 1249-1250. Influența episcopiei Vicinei asupra zonei de la Curbura Carpaților, după cum confirmă o scrisoare a papei Grigore al IX-lea către principele Bela din 14 noiembrie 1234, a fost mult mai persuasivă și mai eficientă decât cea catolică a Episcopiei Cumaniei, prin intermediul unor „pseudoepiscopi
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
Niceea, până în 1249-1250. Influența episcopiei Vicinei asupra zonei de la Curbura Carpaților, după cum confirmă o scrisoare a papei Grigore al IX-lea către principele Bela din 14 noiembrie 1234, a fost mult mai persuasivă și mai eficientă decât cea catolică a Episcopiei Cumaniei, prin intermediul unor „pseudoepiscopi”. Aceștia au fost posibili horepiscopi misionari itineranți și fără sedii arhierești (ca și diaconii pe care aveau dreptul să-i ungă) și au desfășurat în zonă o activitate greu de supravegheat de către misionarii catolici. Marea invazie
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
itineranți și fără sedii arhierești (ca și diaconii pe care aveau dreptul să-i ungă) și au desfășurat în zonă o activitate greu de supravegheat de către misionarii catolici. Marea invazie Mongolă de la 1241 a distrus prelungirea autorității papalo-maghiare reprezentată de Episcopia de Milcov, astfel că în vidul de autoritate lăsat de episcopatul cuman, autoritatea ortodoxă a Vicinei s-a putut probabil extinde și mai temeinic, sprijinită sau tolerată fiind, de tătari. Conform aceluiași Vitalien Laurent, ridicarea la rangul de mitropolie s-
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
în 1865 a fost numit consilier aulic la Cancelaria Transilvăneană (secția juridică) din Viena, forul judiciar suprem pentru Ardeal. În această ultimă calitate, a desfășurat o bogată activitate, împreună cu A. Mocsonyi, Dimitrie M. Moldovan, Petru Dobran și alții, pentru ridicarea Episcopiei Ortodoxe a Ardealului la rangul de mitropolie. În 1867, după formarea statului dualist austro-ungar, a fost pensionat și s-a întors la Sibiu. Iacob Bologa nu a fost numai un înalt funcționar de stat, ci și un apărător al drepturilor
Iacob Bologa () [Corola-website/Science/335518_a_336847]
-
țara Canaanului, adică spre Phoenicia Mediteraneană, sub îndrumarea lui Moise și a lui Iosif, Galileea făcea parte din Țară Canaanului care era locuită de un număr mare de phoenicieni (canaanieni). Cartea lui Iosif menționează 69 de orașe canaaniene din Galileea: Episcopia Libanului a fost una dintre cele nouăsprezece care aparțineau de Patriarhia Antiohiei. În cel de-al doilea secol creștin, episcopul libanez avea jurisdicție peste alte paisprezece episcopii. Problemele doctrinare tratate la sinoadele ecumenice de la Efes (431), Calcedon (451) și Constantinopol
Maroniți () [Corola-website/Science/331970_a_333299]
-
de phoenicieni (canaanieni). Cartea lui Iosif menționează 69 de orașe canaaniene din Galileea: Episcopia Libanului a fost una dintre cele nouăsprezece care aparțineau de Patriarhia Antiohiei. În cel de-al doilea secol creștin, episcopul libanez avea jurisdicție peste alte paisprezece episcopii. Problemele doctrinare tratate la sinoadele ecumenice de la Efes (431), Calcedon (451) și Constantinopol (680-681) erau încă departe de a fi clarificate atunci cand creștinii din Liban au avut de înfruntat un pericol extern: năvălirea arabilor musulmani. Din acel moment, comunitățile creștine
Maroniți () [Corola-website/Science/331970_a_333299]
-
lui Abd-ar-Rahman, cu toate acestea, a fost severă. În 920, el a mărșăluit cu o armată pentru a recupera Osma și Esteban de Gormaz. El a trecut în Navarra și i-a învins pe creștinii de la Valdejunquera și a capturat episcopii din Tui și Salamanca. Ordono, care venise la rugămințile regelui Sancho, și-a atribuit pierderea în absența conților din Castilia, care nu veniseră la apelul său. El i-a adunat împreună la Tejares și i-a ucis. El a suferit
Ordono al II-lea de Leon () [Corola-website/Science/331406_a_332735]
-
lui Abd-ar-Rahman, cu toate acestea, a fost severă. În 920, el a mărșăluit cu o armată pentru a recupera Osma și Esteban de Gormaz. El a trecut în Navarra și i-a învins pe creștinii de la Valdejunquera și a capturat episcopii din Tui și Salamanca. Ordono, care venise la rugămințile regelui Sancho, și-a atribuit pierderea în absența conților din Castilia, care nu veniseră la apelul său. El i-a adunat împreună la Tejares și i-a ucis. Fruela s-a
Dinastia Astur-Leon () [Corola-website/Science/331415_a_332744]
-
și de istorici Patenta din Februarie pentru a o deosebi ușor de alte corpusuri legislative precum Diploma din octombrie 1860 și Constituția din decembrie 1867. Din 1861, unii membri ai dietei țării și-au primit locul din oficiu (de exemplu episcopii), în vreme ce alții erau aleși: unii reprezentanți ai „nobilimii avute și alți mari proprietari funciari” erau aleși potrivit diverselor "legi ale pământului" (de exemplu sau ), reprezentanții orașelor mari erau aleși în sfaturile orașelor respective, reprezentanții celorlalte localități erau desemnați în cadrul alegerilor
Dieta Țării (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/337478_a_338807]
-
secția județului Hunedoara - între anii 1935 - 1944; - secretar general al Ligii Antirevizioniste Române, filiala județului Hunedoara, între anii 1930 - 1940; - președintele Frăției Ortodoxe Române din Deva; - membru ales în Adunarea Arhiepiscopiei Sibiului, între anii 1932 - 1948; - membru ales în Adunarea Episcopiei Aradului, între anii 1970 - 1974; - membru în Comitetele Corporațiilor Bisericești Locale; - activitate socială și obșteasca în Corporația Industrială, Asociația Meseriașilor Români și în Asociația de Înmormântare a Meseriașilor, toate din orașul Deva, între anii 1930 - 1944; - a fost mult timp
Victor Șuiaga () [Corola-website/Science/336463_a_337792]
-
Deva ; 4. CONSILIUL NAȚIONAL ROMN din DEVA, 1918 - 1919, Deva, 1944, sub egida Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva ; 5. CORALA CATEDRALEI „SNTUL NICOLAE” DEVA - MONOGRAFIE în colaborare cu Traian Giura și Gheorghe Bercea, Editura MIRTON, 2005, TIMIȘOARA, sub egida Episcopiei Aradului și Hunedoarei ; 6. JURIȘTI HUNEDORENI, PRECURSORI ȘI LUPTĂTORI PENTRU LIBERTATEA ȘI UNIREA TRANSILVANIEI - 1848 - 1918, Editura EMIA, Deva, 2007 ; 7. DEVA, CONTRIBUȚII MONOGRAFICE, vol. I și vol. ÎI, , Editura EMIA, Deva, 2012, sub egida Bibliotecii Județene Ovid Densușianu Deva
Victor Șuiaga () [Corola-website/Science/336463_a_337792]
-
cu autoritățile horthyste. Pastorul a acuzat în trei articole publicate în ziarul "Új Élet" din Oradea (nr. 38, 42 și 44 din 1948) că Uniunea Tineretului Comunist distrăgea atenția tinerilor din mediul rural și nu permitea - referindu-se la circulara episcopiei - tinerilor din cadrul Alianței Populare Maghiare să participe la biserică și la școlile confesionale. Pastorul Ferenc Boros a fost arestat pentru o săptămână în perioada recoltei de toamnă, fiind condamnat să plătească o amendă. A avut nevoie de un tratament spitalicesc
Ferenc Boros (pastor) () [Corola-website/Science/336493_a_337822]
-
patriarh al tuturor sirienilor. Cu toate acestea, după el nu a avut loc o succesiune a episcopilor catolici, din cauza situației vitrege a relațiilor dintre catolici și creștinii care nu aparțin Conciliului de la Calcedon. În timpul cruciadelor, relațiile care au existat între episcopii catolici și cei ortodocși sirieni au fost destul de bune, unii episcopi luând în considerare și unirea cu Roma. Conducerea otomană prefera ortodoxismul oriental în locul catolicismului, și îl și sprijinea în același timp, astfel că în secolul 18 creștinii catolici sirieni
Biserica Catolică Siriacă () [Corola-website/Science/331109_a_332438]
-
amenința pe oricine, de la mare la mic, oricare ar fi încălcat drepturile vechi și privilegiile bisericii. Înfuriat, Eric și-a îndreptat atenția spre episcopul Niels Stigsen de Roskilde, care fugise din Danemarca în același an. El i-a confiscat proprietățile episcopiei din Zeelanda, inclusiv orașul Copenhaga, ca o compensație pentru necazurile sale cu Abel. În ciuda intervenției Papei, care a pledat pentru repunerea în drepturi a episcopului și restituirea proprietăților sale, disputa nu a putut fi rezolvată. Între timp, conflictul dintre regele
Eric al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331274_a_332603]
-
a fost o dinastie suedeză care a deținut tronul Suediei din 1060 până în 1125. Este posibil ca aceștia să fie originari din Västergötland. El a sustinut creștinizarea Suediei și a cooperat cu episcopii din Arhiepiscopia de Hamburg-Bremen. Cu toate acestea, atunci când Adalvard cel Tânăr a vrut să distrugă Tempul de la Uppsala, Stenkil i-a oprit planurile, temându-se de insurgentele păgânilor. Temerile au fost, probabil, motivate. Conform povestirilor Hervarar, fiul lui Stenkil, Inge
Casa de Stenkil () [Corola-website/Science/331293_a_332622]
-
Fase, și Birger. În secolul al XIII-lea, unii membrii ai familiei s-au mutat în Norvegia unde au deținut funcții de conți. Mai multi membrii ai familiei au fost Episcopi de Linköping, cel puțin în secolul al XIII-lea. Episcopia acoperea zona Östergötland. Episcopii din Linköping a fost adesea implicați în activitățile de est. Valdemar, fiul contelui Birger a fost ales rege al Suediei în 1250. Membrii Casei de Bjelbo s-au căsătorit treptat cu toate dinastiile rivale din Suedia
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
biserici franciscane și moare la 10 aprilie 1533, trupul fiindu-i înhumat la catedrala din Schleswig. După moartea tatălui său în 1533, Cristian a fost proclamat rege la o adunare din Rye, în 1534. Consiliul de Stat danez, dominat de episcopii catolici și de nobili, au refuzat să-l accepte pe Ducele Cristian ca rege și au apelat la contele Christopher din Oldenburg, în scopul de a-l restabili pe Cristian al II-lea la tronul danez. În opoziție cu regele
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
1967, s-a specializat ulterior pe artă contemporană românească, iar din 1990 se numește Muzeul de Artă Vizuală. Sediul muzeului a fost o clădire monument istoric, Palatul Episcopal, construită între 1898 - 1900 și inaugurată în 1906. Clădirea a fost retrocedată Episcopiei pentru un muzeu de artă religioasă, iar muzeul s-a mutat într-o clădire modernă, nu departe de Piața Mare din Galați. Cele mai importante colecții sunt cele de pictură, sculptură, grafică, artă decorativă (tapiserie, ceramică, sticlă). O parte mai
Muzeul de Artă Vizuală din Galați () [Corola-website/Science/331345_a_332674]
-
mulți preoți și călugări într-o misiune de convertire în Etiopia. În anul 330 sau 350 d.Hr, Frumentie s-a întors în Etiopia unde l-a botezat pe regele Ezana și pe fratele său Saizanas. Atunci a fost întemeiată episcopia de Axum, primul episcop fiind chiar Frumentie, învestit în acestă funcție de către patriarhul Atanasie. În scurt timp, datorită edictelor regale și a influenței episcopului, poporul etiopian a adoptat creștinismul, devenit religie de stat. Frumentie a câștigat un mare prestigiu printre
Sfântul Frumentie () [Corola-website/Science/334141_a_335470]
-
(în limba suedeză "Uppsala ärkestift") este una dintre cele 13 episcopii ale Bisericii Evanghelice-Luterane din Suedia, cu sediul în orașul Uppsala. Este singura episcopie suedeză ce deține titlul de arhidieceză sau arhiepiscopie ("ärkestift") fiind cea mai importantă din țară. Arhiepiscopul de Uppsala este conducătorul Bisericii suedeze. Istoria arhiepiscopiei este strâns legată
Arhidieceza de Uppsala () [Corola-website/Science/334484_a_335813]
-
(în limba suedeză "Uppsala ärkestift") este una dintre cele 13 episcopii ale Bisericii Evanghelice-Luterane din Suedia, cu sediul în orașul Uppsala. Este singura episcopie suedeză ce deține titlul de arhidieceză sau arhiepiscopie ("ärkestift") fiind cea mai importantă din țară. Arhiepiscopul de Uppsala este conducătorul Bisericii suedeze. Istoria arhiepiscopiei este strâns legată de istoria creștinismului suedez. În anul 829, când Sfântul Oscar a ajuns în
Arhidieceza de Uppsala () [Corola-website/Science/334484_a_335813]
-
în copaci. După venirea mai multor misionari germani, veniți din Arhiepiscopia de Hamburg-Bremen și implantarea creștinismului printre regii și nobilimea suedeză, marele templu de la Uppsala a fost distrus, pe locul său fiind construită o biserică. Aici a fost înființată o episcopie, primul episcop de Uppsala fiind Siwardus, numit în anul 1142. Sfântul Henric a fost numit episcop în anul 1153, fiind al patrulea episcop. Acesta a fost un misionar activ în Finlanda, unde a fost martirizat pe data de 20 ianuarie
Arhidieceza de Uppsala () [Corola-website/Science/334484_a_335813]
-
anul 1142. Sfântul Henric a fost numit episcop în anul 1153, fiind al patrulea episcop. Acesta a fost un misionar activ în Finlanda, unde a fost martirizat pe data de 20 ianuarie 1156. Inițial aflată sub autoritatea Arhiepiscopiei de Hamburg-Bremen, episcopia de Uppsala trece sub autoritatea Arhiepiscopiei de Lund, aflată atunci sub dominație daneză. În anul 1152, cardinalul Nicolae din Albano, viitorul Papă Adrian al IV-lea, a participat la un conciliu la Linköping pentru a înființa o arhiepiscopie și de
Arhidieceza de Uppsala () [Corola-website/Science/334484_a_335813]