6,730 matches
-
e mai discret. El face o filozofie a fatalității sexului, scuzînd inconsecvența femeii”. Însă - constată cu evidentă plăcere autorul - poetul român „este, de regulă, ginofil, momentele de «mistificație eroticăă (numite astfel de G. Călinescu) sînt puține și neesențiale. Numai poeții erotici mari, ca Eminescu, găsesc uneori accente mai convingătoare În negația femeii corupte”. Sau „Retorica noastră curtenitoare este pur profană. N-am observat un poem În care ibovnica slăvită să fie confundată cu Fecioara”. „Adevărul este - observă În alt loc Eugen
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la satiră este un fenomen curent. Dualitatea nu-i un simplu fenomen stilistic (specific fazei culturale a literaturii), dualitate exprimă disponibilitățile spiritului Întemeietor”. Ideea principală, mereu reluată și explicitată, a cărții e că „nașterea conștiinței lirice coincide cu naștere conștiinței erotice” („Arta de a iubi a creat, dar, o artă de a scrie”): „Nașterea conștiinței lirice este determinată, la cei mai mulți (s.n.) dintre poeții de la Începutul secolului al XIX-lea, de apariția conștiinței gotice. Hotărîrea de a scrie versuri este luată sub
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Eugen Simion Îi metamorfozează Însă pe toți. Dimineața poeților Îmbracă În aur statuile acestor Întemeietori. Valeriu Cristea SUMAR I. Iendchiță Văcărescu. Dificultatea de a Începe. Neliniștile spiritului Întemeietor. O mitologie a suspinului și a jertfei. Complexul „amărîtă turturea”. Un scenariu erotic și un scenariu „scriptual”. II. Alecu Vdcdrescu. Un discurs Îndrăgostit la 1800. Poezia ca „trebuință”. Robia ca stare de grație. Petrecerea cu necazuri. Proba focului și proba discreției. „Miluirea” ca formă de extaz. Un „nu știu ce prea dulce” și inefabilul feminin
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și reveria pustietății. O țară imaginară. Pastelurile: o reverie pietrifiantă, o poetică a imobilității. Peisajul feeric: reveria cristalizantă. Sensul monumentalului În natură. Ambiguitatea unui simbol: sania. Spațiul deschis. Poet al matinalului. Dialectica orelor. Figuri ale intimității și ale euforiei. O erotică enervant Îngerească. Erosul galant. Steluța și Rodica. Retorica peisajului, peisajul retoricii. Impresionism poetic? Retorica poemului epic (Dumbrava roșie). Aripa pătată de noroi a Îngerului. X. Spitalul amorului. 1. Apariția conștiinței erotice și nașterea conștiinței lirice. Scriitura erotică și funcțiile ei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Dialectica orelor. Figuri ale intimității și ale euforiei. O erotică enervant Îngerească. Erosul galant. Steluța și Rodica. Retorica peisajului, peisajul retoricii. Impresionism poetic? Retorica poemului epic (Dumbrava roșie). Aripa pătată de noroi a Îngerului. X. Spitalul amorului. 1. Apariția conștiinței erotice și nașterea conștiinței lirice. Scriitura erotică și funcțiile ei. Dragostea ca excitant al expresiei. 2. Conachi și preocuparea de a cuprinde noima amorului. Cele două firi ale amorului. Tema fatalității erosului. „Urgiile” și „bețiile” iubirii după Anton Pann și alții
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ale euforiei. O erotică enervant Îngerească. Erosul galant. Steluța și Rodica. Retorica peisajului, peisajul retoricii. Impresionism poetic? Retorica poemului epic (Dumbrava roșie). Aripa pătată de noroi a Îngerului. X. Spitalul amorului. 1. Apariția conștiinței erotice și nașterea conștiinței lirice. Scriitura erotică și funcțiile ei. Dragostea ca excitant al expresiei. 2. Conachi și preocuparea de a cuprinde noima amorului. Cele două firi ale amorului. Tema fatalității erosului. „Urgiile” și „bețiile” iubirii după Anton Pann și alții. 3. Amorul și prieteșugul. Simpatia, mila
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
amorului. Tema fatalității erosului. „Urgiile” și „bețiile” iubirii după Anton Pann și alții. 3. Amorul și prieteșugul. Simpatia, mila și credința. „Muncile” lui Don Conachi. Un Don Juan care se ia drept un Tristan. Umilința, arma seducătorului moldo-valah. Impaciența năvălitorului erotic. Cele patru culori ale dragostei. 4. Imaginea obiectului erotic la primii noștri poeți. Nurul și duhul „ibovnicii slăvite”. Moartea, un șantaj sentimental. 5. Lirismul corporal. Tirania ochilor În poezie. Răbdarea inimii. Dublul record al lui Conachi. Atributele feminității după Anton
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Anton Pann și alții. 3. Amorul și prieteșugul. Simpatia, mila și credința. „Muncile” lui Don Conachi. Un Don Juan care se ia drept un Tristan. Umilința, arma seducătorului moldo-valah. Impaciența năvălitorului erotic. Cele patru culori ale dragostei. 4. Imaginea obiectului erotic la primii noștri poeți. Nurul și duhul „ibovnicii slăvite”. Moartea, un șantaj sentimental. 5. Lirismul corporal. Tirania ochilor În poezie. Răbdarea inimii. Dublul record al lui Conachi. Atributele feminității după Anton Pann. 6. Chinurile amorului. „Un potop de tînguire”. Figura
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lui Conachi. Atributele feminității după Anton Pann. 6. Chinurile amorului. „Un potop de tînguire”. Figura catastrofei. 7. Vasalitatea sentimentală. 8. Dreptul de a boci. Petrecerea În suferință. Privirea, substanța, cea mai inflamabilă. Plîns, oftat, suspin, leșin, afazie. 9. Năcazurile pasiunii erotice. MÎhnăciunea mare, jalea și dorul. 10. Milostivirea. Strategia seducției. 11. Semiologia erosului: armele de represiune. 12. Mecanismele imposturii erotice: durerea Întoarsă spre plăcere. 13. CÎnt amorul și armele lui... Atoposul discursului Îndrăgostit. 14. Arta fugii. Exilul amoros. Peisajul erotic. Spațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
8. Dreptul de a boci. Petrecerea În suferință. Privirea, substanța, cea mai inflamabilă. Plîns, oftat, suspin, leșin, afazie. 9. Năcazurile pasiunii erotice. MÎhnăciunea mare, jalea și dorul. 10. Milostivirea. Strategia seducției. 11. Semiologia erosului: armele de represiune. 12. Mecanismele imposturii erotice: durerea Întoarsă spre plăcere. 13. CÎnt amorul și armele lui... Atoposul discursului Îndrăgostit. 14. Arta fugii. Exilul amoros. Peisajul erotic. Spațiile securizante: iatacul și locul tainic. „Copaciul cel mare”. 15. Un obiect metonimic: umbreluța. 16. Un univers erotizat. Soarele și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pasiunii erotice. MÎhnăciunea mare, jalea și dorul. 10. Milostivirea. Strategia seducției. 11. Semiologia erosului: armele de represiune. 12. Mecanismele imposturii erotice: durerea Întoarsă spre plăcere. 13. CÎnt amorul și armele lui... Atoposul discursului Îndrăgostit. 14. Arta fugii. Exilul amoros. Peisajul erotic. Spațiile securizante: iatacul și locul tainic. „Copaciul cel mare”. 15. Un obiect metonimic: umbreluța. 16. Un univers erotizat. Soarele și alte stele... Demersul conachian: ceremonia apropierii. 17. Obiectele erotice. 18. Instrumentele muzicale: scripca, chitara și harpa. 19. Timpuri și anotimpuri
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
armele lui... Atoposul discursului Îndrăgostit. 14. Arta fugii. Exilul amoros. Peisajul erotic. Spațiile securizante: iatacul și locul tainic. „Copaciul cel mare”. 15. Un obiect metonimic: umbreluța. 16. Un univers erotizat. Soarele și alte stele... Demersul conachian: ceremonia apropierii. 17. Obiectele erotice. 18. Instrumentele muzicale: scripca, chitara și harpa. 19. Timpuri și anotimpuri În iubire. CÎnd iubesc primii noștri poeți? Lunga „noapte a privegherii”. 20. Carnavalul numelor. Un spirit prevăzător și un invariabil pățit: Anton Pann. Îngerul iatacului și Îngerul demon. 21
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Un cod al manierelor elegante la 1830. CÎntecele de lume, Spitalul Amorului. Smintirea, prăpădirea sufletului și trupului. Trecerea de la iatac la circiumă. 23. Pann și obsesia muierii rele. Elogiul vinului și contestația femeii (Îndreptătorul bețivilor). Calea de mijloc În educația erotică (Erotocritul). Seducerea prin verde și seducerea prin cîntec. Un salut d’amour. În mediul periferiei bucureștene. O eho-vorbire și contestația autorității paterne. Motivul Dalilei. Iarăși pățitul Anton Pann și adiatele lui. 24. O șezătoare la țară. Povestea vorbei și, din
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lui Al. Piru În Introducere În opera lui I. Eliade Rădulescu, Ed. Minerva, 1971, pag. 77 și urm. * Gr. Alexandrescu: Poezii, Proză, text stabilit și note de I. Fischer, antologie și repere istorico-literare de Mircea Anghelescu, Minerva, 1977. * Despre poezia erotică a lui Grigore Alexandrescu vezi și studiul: Introducere În opera lui Gr. Alexandrescu de Mircea Angelescu, Minerva, 1973. * D. Bolintineanu, Poezii, cu o prefață de D. Păcurariu, Minerva, 1971. Pentru repere critice vezi D. Bolintineanu, interpretat de... Cuvînt Înainte, antologie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Din clasicii noștri, Editura Eminescu, 1977. * Strofa este cuprinsă În vol. de Opere complete, III, 1875. * Cităm după C. Conachi: Scrieri alese, ediție, prefață, glosar și bibliografie de Ecaterina și Alexandru Teodorescu, E.P.L., 1963. * apud Roxana Sorescu: Metamorfoze ale liricii erotice, În vol. Structuri tematice și retorico-stilistice În romantismul românesc, Ed. Academiei, 1976. * Cf. Robert Flacelière: L ’amour en Grice, Hachette, 1971. * Poezia „realelor“. ** L’amour et l’Occident, 1939 și Les mythes de l’amour, 1961. *** „Erotismul Începe acolo unde
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
S/59758. Unele fragmente din studiul de față au fost publicate anterior, pe măsură ce cartea prindea contur, în volumele unor conferințe și în reviste precum "Transilvania" "Convorbiri literare", "Philologica Jassyensia", "Viața Românească" ș.a. Cuvinte cheie: creativitate, memorie involuntară, memorie voluntară, psihologie erotică, roman-ciclu " Sunt romancier și romanul românesc va conta cu mine" E. Lovinescu Cuprins Capitolul 1. Memoria, istoria, uitarea. De la romanul vieții la romanul literaturii / 9 1.1. Memorie involuntară și proustianism / 21 1.2. Call me "Bizu" / 35 1.3
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nu sub forma dragostei", ci a "nevoii de dragoste", "trupul bărbatului păros peste spuma albă a femeii îl tulburase și-i biciuise simțirea cu furnicări de senzualitate necunoscute încă". Ceea ce merită reținut de aici e că, anihilând propensiunea "thanatofilă", obsesia erotică a adolescentului se manifestă disociat, atât ca "trebuință sufletească de a iubi platonic", cât și, deopotrivă, ca înjositoare dar imperativă dorință de împreunare (acestea sunt, de altfel, coordonatele invariabile ale psihologiei eroului lovinescian). Timidul Bizu preferă să iubească "de la distanță
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
atât găsește de cuviință să spună femeia, înainte de a-și primi cuvenita răsplată) îl vindecă de iluzii, adâncind în conștiința sa prăpastia dintre aspirațiile nobile ale sufletului și mizeria trupului torturat de atracția sexuală. Așadar, fiind de natură inconștientă, obsesia erotică devine izvorul unei imaginații mai curând "muzicale", ce îndreaptă "ochiul" tânărului dezgustat de "realitatea" (perceptibilă vizual) a amorului în altă parte, "dincolo" de orizontul lumii sensibile. Lăsându-se fascinat doar de "sufletul", de "iradierea" feminității (care se exprimă prin "zâmbet
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
naivul predestinat la încornorare. Ca și Andrei Lerian, cu toată slăbiciunea lui (de... Boubouroche), Bizu se dovedește a fi un adorator rafinat al femeii, un devot al preludiului prelungit, care știe să se bucure din plin de toate mărunțișurile ritualului erotic: glasul iubitei la telefon, fotografiile, scrisorile cu caligrafia și mireasma lor parfumată, zâmbetul și privirea, căldura ori răceala mâinii, atingerea involuntară a unor piese de vestimentație feminină (găsind mantoul Dianei atârnat peste paltonul său, Bizu simți "o voluptate nouă", fetișistă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
versata femeie se conformează din instinct situației și, când propria indiferență e pe punctul de a fi interpretată corect, ca semn al lipsei totale de afecțiune (ceea ce ar fi dus la inevitabila ruptură), ea știe să prelungească foarte eficient agonia erotică a victimei sale. Bizu se lasă dus cu preșul o vreme, dar inevitabilul se produce și cei doi se despart grație aceluiași Lică, care-și expediază nepotul la Fălticeni (îi oferă postul de agronom deși, inițial, i-l refuzase), punând
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
versatilul Lică e înfățișat aici într-o ipostază surprinzătoare, de ins nostalgic, sentimental (și el e moldovean!), ce se lasă copleșit, după oficialul discurs ținut pe peronul gării, de "șuvoiul amintirilor", memoria lui afectivă focalizându-se obsesiv asupra primelor experiențe erotice (mersul la curve, devenit rutină, capătă retrospectiv semnificația unui rit de trecere, marcând căderea în timp). Contactul direct cu mulțimea, cu vulgul îi revelează ministrului adevăratele rădăcini, de om al pământului, căruia civilizația (desemnată metonimic prin "drumul de fier", distrugător
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
multe privințe, e necesar să lămurim: 1. argumentele folosite de Lovinescu pentru a confirma valoarea și rezistența operei eminesciene în timp; 2. motivele pentru care privilegiază criticul personalitatea scriitorului în raport cu opera; 3. dacă esența personalității e de căutat în psihologia erotică, trebuie clarificate apoi raporturile dintre erotism și creativitate, dintre psihologia creației și configurațiile estetice ale operei; 4. în fine, e de stabilit ce legătură și ce fel de raporturi există între concepția teoretică și practica literară stricto sensu (ceea ce am
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
că în toate poemele eminesciene există un substrat de experiență personală, subiectivă, ce se exprimă la modul dramatic, în forma unui conflict radical cu mediul, cu "realitatea" exterioară. Prin urmare, Caracostea descifrează și el "enigma" personalității eminesciene tot cu ajutorul psihologiei erotice, iar intuiția lovinesciană se vede confirmată, în timp, și de Petru Creția, avizatul cercetător al manuscriselor eminesciene, pentru care "uneori caracterul ocazional este mai evident, alteori mai puțin, dar el nu poate fi negat" de vreme ce Eminescu însuși spune despre dragoste
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
amicițiile amoroase de senectute i-au accentuat criticului și mai mult angoasa, făcându-l să mediteze cu amărăciune la zădărnicia sentimentelor omenești. Din notațiile de mai sus rezultă însă că insatisfacția amfitrionului de la Sburătorul n-a fost atât de natură erotică (de vreme ce găsește sărutul femeii "delicious"), cât... intelectuală: asemeni lui Bizu, Lovinescu nu poate iubi o femeie inferioară, mediocră, vulgară, chiar dacă femeia știe să se facă plăcută și să fie convenabilă... "fenomenal". După ce constată: "Popea scrie atât de mediocru, încât toată
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
trăia scriind" (la fel ca Lovinescu!) "acesta a fost felul prezenței sale în lume", zicea cu îndreptățire Petru Creția în "testamentul" lui de eminescolog 102. Și totuși, ce rol va fi avut amorul în creația eminesciană? De ce atribuia Lovinescu psihologiei erotice rolul esențial în geneza personalității și în procesul creației artistice? Întâi de toate se cuvine invocată, am tot spus, influența lui Freud, vizibilă și în alte interpretări (inclusiv, chiar dacă nu explicit, în comentariile lui Călinescu), într-un context (anii '30
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]