7,156 matches
-
poziție a doua evanghelie în canonul Noului Testament, publicată anonim; în manuscrisele antice poartă inscripția «după Marcu». Ea este astfel o scriere pseudonimă. Această evanghelie nu susține că ar fi fost scrisă de martori direcți la evenimentele relatate. Faptul că evanghelia după Marcu este cea mai veche evanghelie întrunește consensul exegezei contemporane. Exegeții germani Gerd Theißen (evanghelic) și Ingo Broer (catolic) consideră că evanghelia după Marcu a fost redactată după anul 70, adică după distrugerea Templului din Ierusalim de către romani, fapt
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
Testament, publicată anonim; în manuscrisele antice poartă inscripția «după Marcu». Ea este astfel o scriere pseudonimă. Această evanghelie nu susține că ar fi fost scrisă de martori direcți la evenimentele relatate. Faptul că evanghelia după Marcu este cea mai veche evanghelie întrunește consensul exegezei contemporane. Exegeții germani Gerd Theißen (evanghelic) și Ingo Broer (catolic) consideră că evanghelia după Marcu a fost redactată după anul 70, adică după distrugerea Templului din Ierusalim de către romani, fapt receptat în capitolul 13 al evangheliei. Exegeții
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
Această evanghelie nu susține că ar fi fost scrisă de martori direcți la evenimentele relatate. Faptul că evanghelia după Marcu este cea mai veche evanghelie întrunește consensul exegezei contemporane. Exegeții germani Gerd Theißen (evanghelic) și Ingo Broer (catolic) consideră că evanghelia după Marcu a fost redactată după anul 70, adică după distrugerea Templului din Ierusalim de către romani, fapt receptat în capitolul 13 al evangheliei. Exegeții Eduard Lohse (evanghelic) și Peter Dschulnigg (catolic) datează textul evangheliei în timpul marii revolte a evreilor, adică
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
veche evanghelie întrunește consensul exegezei contemporane. Exegeții germani Gerd Theißen (evanghelic) și Ingo Broer (catolic) consideră că evanghelia după Marcu a fost redactată după anul 70, adică după distrugerea Templului din Ierusalim de către romani, fapt receptat în capitolul 13 al evangheliei. Exegeții Eduard Lohse (evanghelic) și Peter Dschulnigg (catolic) datează textul evangheliei în timpul marii revolte a evreilor, adică la scurt timp înaintea anului 70. Profesorul Martin Hengel (evanghelic) a datat textul în anul 69. a fost scrisă în opinia exegetului american
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
și Ingo Broer (catolic) consideră că evanghelia după Marcu a fost redactată după anul 70, adică după distrugerea Templului din Ierusalim de către romani, fapt receptat în capitolul 13 al evangheliei. Exegeții Eduard Lohse (evanghelic) și Peter Dschulnigg (catolic) datează textul evangheliei în timpul marii revolte a evreilor, adică la scurt timp înaintea anului 70. Profesorul Martin Hengel (evanghelic) a datat textul în anul 69. a fost scrisă în opinia exegetului american Brown între anii 68 și 73, iar în opinia lui Harris
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
anul 69. a fost scrisă în opinia exegetului american Brown între anii 68 și 73, iar în opinia lui Harris a fost scrisă între anii 65 și 70. Comparând datele probabile ale scrierii ei cu datele probabile ale scrierii celorlalte evanghelii canonice, rezultă că Evanghelia după Marcu a fost scrisă cea dintâi dintre ele. Cât privește locul compoziției Evangheliei, ipotezele sunt împărțite: Galileea, Decapoli, Tir și Sidon, Siria. Cel mai probabil însă este Roma. Într-adevăr, numai această localizare oferă posibilitatea
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
scrisă în opinia exegetului american Brown între anii 68 și 73, iar în opinia lui Harris a fost scrisă între anii 65 și 70. Comparând datele probabile ale scrierii ei cu datele probabile ale scrierii celorlalte evanghelii canonice, rezultă că Evanghelia după Marcu a fost scrisă cea dintâi dintre ele. Cât privește locul compoziției Evangheliei, ipotezele sunt împărțite: Galileea, Decapoli, Tir și Sidon, Siria. Cel mai probabil însă este Roma. Într-adevăr, numai această localizare oferă posibilitatea de răspunsuri valide la
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
privește locul compoziției Evangheliei, ipotezele sunt împărțite: Galileea, Decapoli, Tir și Sidon, Siria. Cel mai probabil însă este Roma. Într-adevăr, numai această localizare oferă posibilitatea de răspunsuri valide la întrebări precum: - de ce tradiția ulterioară a susținut legătura strânsă între Evanghelia după Marcu și predica lui Petru la Roma? - cum altfel pot fi explicate „latinismele” ce se întâlnesc în această Evanghelie? (cf. spre ex. ) - fără această ipoteză cum poate fi explicată răspândirea rapidă a scrierii atât ca text canonic sub autoritatea
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
adevăr, numai această localizare oferă posibilitatea de răspunsuri valide la întrebări precum: - de ce tradiția ulterioară a susținut legătura strânsă între Evanghelia după Marcu și predica lui Petru la Roma? - cum altfel pot fi explicate „latinismele” ce se întâlnesc în această Evanghelie? (cf. spre ex. ) - fără această ipoteză cum poate fi explicată răspândirea rapidă a scrierii atât ca text canonic sub autoritatea importantei Biserici romane cât și faptul că a persistat chiar în prezența mai completelor evanghelii ale lui Matei și Luca
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
ce se întâlnesc în această Evanghelie? (cf. spre ex. ) - fără această ipoteză cum poate fi explicată răspândirea rapidă a scrierii atât ca text canonic sub autoritatea importantei Biserici romane cât și faptul că a persistat chiar în prezența mai completelor evanghelii ale lui Matei și Luca? Ca dată a redactării Evangheliei se acceptă cvasi unanim anul 70 e.c., deși odată cu descoperirea fragmentului 7Q5 (Evanghelia lui Marcu prezentă în „biblioteca” de al Qumran), data acestei Evanghelii a fost și mai este încă
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
canonic sub autoritatea importantei Biserici romane cât și faptul că a persistat chiar în prezența mai completelor evanghelii ale lui Matei și Luca? Ca dată a redactării Evangheliei se acceptă cvasi unanim anul 70 e.c., deși odată cu descoperirea fragmentului 7Q5 (Evanghelia lui Marcu prezentă în „biblioteca” de al Qumran), data acestei Evanghelii a fost și mai este încă discutată. Cei care susțin anul 70 ca an al redactării finale a Evangheliei pornesc de la referința din și cu privire la iminenta distrugere a Ierusalimului
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
persistat chiar în prezența mai completelor evanghelii ale lui Matei și Luca? Ca dată a redactării Evangheliei se acceptă cvasi unanim anul 70 e.c., deși odată cu descoperirea fragmentului 7Q5 (Evanghelia lui Marcu prezentă în „biblioteca” de al Qumran), data acestei Evanghelii a fost și mai este încă discutată. Cei care susțin anul 70 ca an al redactării finale a Evangheliei pornesc de la referința din și cu privire la iminenta distrugere a Ierusalimului și propun o dată imediat precedentă evenimentului, când soarta războiului iudaic împotriva
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
a) primul se încheie cu proclamarea de credință mesianică făcută de Petru «Tu ești Christos, Fiul Dumnezeului celui viu» (); b) al doilea se încheie cu mărturia centurionului roman sub crucea lui Isus: «Fiul lui Dumnezeu era acesta» (). În felul acesta Evanghelia se evidențiază ca un itinerar care duce la descoperirea profundă și misterioasă a identității lui Isus. Primul ciclu narativ (), prima secțiune () este marcat, progresiv, de intrebările cu privire la identitatea lui Isus (cf. ; ; ; ; ). După o scurtă introducere asupra ministerului lui Ioan Botezătorul
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
și misterioasă a identității lui Isus. Primul ciclu narativ (), prima secțiune () este marcat, progresiv, de intrebările cu privire la identitatea lui Isus (cf. ; ; ; ; ). După o scurtă introducere asupra ministerului lui Ioan Botezătorul, asupra Botezului lui Isus și asupra ispitirii lui (), prezintă proclamarea Evangheliei în Galileea (; ), chemarea și răspunsul primilor ucenici () și învățătura făcută cu gesturi puternice și noi (cf. ), cărora li se contrapune contestarea autorității lui Isus, refuzul noutății persoanei sale (). a doua secțiune (), este dedicată îndeosebi alegerii celor 12 Apostoli () și constituirii
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
și renegat (), ca «rege al Iudeilor» refuzat și batjocorît (). În epilog (), femeile apar ca ucenici exemplari care îi urmăresc și îi observă atent moartea și înmormântarea () și primesc cu teamă reverențioasă și silențioasă vestea Învierii lui (). Concluzie: în întregimea sa, Evanghelia după Marcu, reprezintă parcursul oferit credincioșilor ca să descopere progresiv misterul lui Isus și să se dispună a-l urma pe calea lui. Multe ediții (traduceri) ale Bibliei conțin versetele . Conform cu New International Version, o populară traducere a Bibliei în limba
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
Version, o populară traducere a Bibliei în limba engleză, cele mai de încredere manuscrise și alte izvoare străvechi nu includ aceste versete. Nici cea mai veche Biblie din lume, Codex Sinaiticus, nu cuprinde aceste versete adăugate ulterior de copiști creativi Evangheliei după Marcu. Evanghelia după Marcu nu menționează Învierea Mântuitorului, ci doar faptul că un tânăr afirmă că Isus a înviat, iar femeile care-I vizitează mormântul găsesc mormântul gol. Numai versetele apocrife Îl descriu pe Isus înviat. Marcu se adresează
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
traducere a Bibliei în limba engleză, cele mai de încredere manuscrise și alte izvoare străvechi nu includ aceste versete. Nici cea mai veche Biblie din lume, Codex Sinaiticus, nu cuprinde aceste versete adăugate ulterior de copiști creativi Evangheliei după Marcu. Evanghelia după Marcu nu menționează Învierea Mântuitorului, ci doar faptul că un tânăr afirmă că Isus a înviat, iar femeile care-I vizitează mormântul găsesc mormântul gol. Numai versetele apocrife Îl descriu pe Isus înviat. Marcu se adresează unei comunități mixte
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
femeile care-I vizitează mormântul găsesc mormântul gol. Numai versetele apocrife Îl descriu pe Isus înviat. Marcu se adresează unei comunități mixte: creștini dintre iudei și dintre păgâni. În această comunitate este evident interesul pentru misiunea universală de vestire a Evangheliei (cf. ; ). Comunitatea este însă umbrită de două probleme: 1) este expusă posibilei, ba evidentei persecuții (; ), drept care evanghelistul o îndeamnă la disponibilitate chiar pentru martiriu (); 2) trăiește în condiții de grea «încercare» (; ; ), suferință provenind de la ruptura cu restul societății păgâne: exigență
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
cu ocazia sosirii lui Pilat la Ierusalim la o sărbătoare. Pilat a ordonat intervenția armatei și mulți protestatari au fost uciși atunci. În general se crede că această revoltă a fost provocată de galileenii menționați în . Pilat a intrat în Evanghelie și în Crez, ca cel ce a judecat și osândit la moarte pe Isus, deși „n-a găsit nici o vină în Omul acesta” (); el voia să-l elibereze pe Isus (), „că știa că din răutate l-au dat (arhiereii și
Pilat din Pont () [Corola-website/Science/302794_a_304123]
-
24 de pagini pentru a obține un text în Hindi pe care apoi l-a tradus în maghiară și l-a publicat în ediția 2004/6 - 2005/1 a periodicului "Turán." În interpretarea sa, codicele se vrea a fi o evanghelie apocrifă. Marius-Adrian Oancea identifică conținutul codexului ca fiind religios, concentrându-se pe subiecte din Noul Testament; limba codexului ca fiind maghiara iar scrierea ca fiind o variantă a scrierii maghiare veche (alfabetul secuiesc sau runele secuiești). Soluția propusă este publicată în
Codex Rohonczi () [Corola-website/Science/302847_a_304176]
-
A treia evanghelie canonică (și sinoptică) este considerată, atât de mărturiile antice cât și de critica modernă, opera aceluiași autor care a scris Faptele Apostolilor. și Faptele Apostolilor trebuie considerate ca o operă unitară sub profil literar și teologic pentru că, într-adevăr, ele
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
publicată anonim. nu a fost scrisă de martori direcți la evenimentele relatate, iar ea nici măcar nu susține că ar fi fost scrisă de martori direcți la acele evenimente: Cele mai multe din cercetările critice moderne ajung la concluzia că Luca a folosit Evanghelia după Marcu pentru cronologia sa și sursa Q pentru multe din învățăturile lui Isus. Alți cercetători au menționat posibilitatea ca Evanghelia după Luca să fie bazată pe Evanghelia după Evrei. Evanghelia după Luca ar putea de asemenea fi bazată pe
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
scrisă de martori direcți la acele evenimente: Cele mai multe din cercetările critice moderne ajung la concluzia că Luca a folosit Evanghelia după Marcu pentru cronologia sa și sursa Q pentru multe din învățăturile lui Isus. Alți cercetători au menționat posibilitatea ca Evanghelia după Luca să fie bazată pe Evanghelia după Evrei. Evanghelia după Luca ar putea de asemenea fi bazată pe documente scrise independente (sursa L). Cercetătorii creștini tradiționali au datat evanghelia la începutul anilor 60, în timp ce critica superioară (metoda critico-istorică) o
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
Cele mai multe din cercetările critice moderne ajung la concluzia că Luca a folosit Evanghelia după Marcu pentru cronologia sa și sursa Q pentru multe din învățăturile lui Isus. Alți cercetători au menționat posibilitatea ca Evanghelia după Luca să fie bazată pe Evanghelia după Evrei. Evanghelia după Luca ar putea de asemenea fi bazată pe documente scrise independente (sursa L). Cercetătorii creștini tradiționali au datat evanghelia la începutul anilor 60, în timp ce critica superioară (metoda critico-istorică) o datează în decadele ulterioare ale secolului I.
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
critice moderne ajung la concluzia că Luca a folosit Evanghelia după Marcu pentru cronologia sa și sursa Q pentru multe din învățăturile lui Isus. Alți cercetători au menționat posibilitatea ca Evanghelia după Luca să fie bazată pe Evanghelia după Evrei. Evanghelia după Luca ar putea de asemenea fi bazată pe documente scrise independente (sursa L). Cercetătorii creștini tradiționali au datat evanghelia la începutul anilor 60, în timp ce critica superioară (metoda critico-istorică) o datează în decadele ulterioare ale secolului I. Brown susține că
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]