9,472 matches
-
nu știu nici un cuvânt În franceză, dar sunt convinsă că asta nu va fi o problemă. Și-a Împreunat din nou mâinile. — Scrie aici că ai studiat la Brown. Da, ăă, am absolvit facultatea de limbă și literatură engleză, specialitatea ficțiune literară. Scrisul a fost Întotdeauna pasiunea mea. Of, ce siropos a sunat! m-am mustrat În gând. Chiar era nevoie să folosesc cuvântul „pasiune“? — Așadar, având Înclinații spre literatură, Înseamnă că nu ești cine știe ce interesată de modă? A sorbit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Biroul Mirandei Priestly“. — Bună dimineața. Aș putea să vorbesc cu Andrea Sachs, vă rog? — La telefon. Pot să Întreb cu cine vorbesc? — Bună, Andrea, sunt Loretta Andriano, de la revista Seventeen. Mi‑a sărit inima din piept. Scrisesem o povestioară de „ficțiune“ de două mii de cuvinte despre o adolescentă atât de ocupată cu admiterea la facultate, Încât Își ignoră familia și prietenii. Nu‑mi trebuiseră decât vreo două ceasuri ca să scriu prostioara cu pricina, dar mi se păruse că nimerisem binișor combinația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
-vă capul și uitați-vă peste umăr. Ce o să aflați? Multe figuri, toate luminate de lumina neliniștită, schimbătoare a lucrurilor care pier. Ochi ficși, larg deschiși, Îngroziți, terorizați, pofticioși. Așa este, vedeți dumneavoastră, spiritul neevoluat, subjugat de simțurile materiale, de ficțiuni și visuri... Vorbea pe un ton scăzut, egal, captivant. CÎnd ea nu Îi răspunse, el se apropie și-i luă mîna cu delicatețe. Cred că dumneavoastră, domnișoară Langrish, sînteți unul dintre aceste spirite, zise el. Cred că sînteți În căutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fost ultima dată când am mai plecat. Povestea care mă ghidează În viață - că serviciul este doar una dintre alegerile pe care le-aș putea face și care nu-mi afectează copiii - este demascată, arătându-și adevărata natură: aceea de ficțiune goală. Emily și Ben au nevoie de mine și pe mine mă vor. O, Îl adoră pe Richard, sigur că da, dar el este partenerul lor de joacă, partener de aventuri, eu sunt opusul. Tati e oceanul, mami e portul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
un loc în altul fără să-și piardă destinația inițială sau identitatea. Bunurile imobile pot fi: imobile prin natura lor lucru la care imobilitatea, fixitatea, stabilitatea reprezintă o trăsătură ce ține de specificul existenței sale și nu constituie doar o ficțiune creată prin dispoziția legii. Din această categorie fac parte pământul și toate lucrurile care în mod natural sau artificial sunt încorporate lui (clădiri, conducte de apă sau gaze naturale, arbori și fructele lor neculese etc.); imobile prin destinația lor lucru
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
să devin. Mă închide într-o clasă, iar eu am nevoie de mult spațiu în jurul meu. Dar, dincolo de asta, mai grav încă, școala mă ține cât mai departe de realitate. Iar eu am nevoie de reali tate ca să ajung la ficțiune. Vreau să înțeleg tot. Să dau la o par te toate cortinele, toate barierele, să mă înalț în aer și să văd ce nu se vede în mod obișnuit, să aud ce nu se aude, să ajung acolo unde nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mine întrebător și răbdător totodată, ca și cum ai aștepta ceva. Da, știu ce aștepți: aștepți să încep scrisul la roman, nu doar să trăncănesc despre el. Doar de asta ai și apărut, nu? Ca să intri în roman! Atunci și numai atunci ficțiunea va deveni mai mare decât realitatea și o va substitui. Dar eu tot amân să deschid caietul pe care mi l-am cumpărat special pentru roman. Nici măcar nu știu ce titlu să-i dau, darămite ce să scriu în el. L-am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să-mi revin. Mă duc la olimpiada de română, cu clara mea minte din această noapte, să văd ce compunere poate ea născoci..., îi răspund, cu gravitate. (încep să-mi recunosc glasul.) îmi place lite ra tura. Sau, mă rog, ficțiunea. Se oprește pentru o clipă din dans și se uită la mine cu un surâs mirat. Cumva râde de mine? Mă opresc și eu, neștiind ce să fac. Cumva se întreabă dacă merită să-și mai piardă timpul cu o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
N-aș minți prea rău... — Ca să-ți spun drept, mă hotărăsc eu dintr-odată, fără să știu cum, Edo e un nume inventat de mine pentru un personaj. Am de gând să scriu un roman. Nu numai că îmi place ficțiunea, dar chiar vreau să devin scriitoare! Mă uit în ochii lui cenușii cu o privire sfidătoare, dar cu inima bubuindu-mi în piept. Mă privește și el, grav. Parcă i s-ar fi întunecat ochii. Aproape că nu mai dansăm
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să închei de bine, de rău, această compunere, să ies pe poarta acestui liceu necunoscut și să mă conving că nu mă așteaptă nimeni. Că nu mi-a dat nimeni întâlnire, doar imaginația mea a stârnit un mic val de ficțiune, care s-a suprapus, ca de obicei, peste realitate. Nu-mi vine să cred! Eduard mă așteaptă la ieșire. Ploaia l-a udat leoarcă, deși s-a adăpostit sub un castan din fața liceului. Are o privire răbdătoare, câinească. Nu-mi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Și m-am gândit din nou acum, când mi-a spus că nu știe să înoate. Simt că de data asta nu mai e vorba doar de un joc solitar al minții mele și că, pe nesimțite, alunec în pură ficțiune. — Ba da, îi spun, privindu-l serioasă în ochi. Mi-a trecut prin cap. Dar, mă rog, nu te cunosc suficient de bine ca să-mi dau seama dacă tu ești personajul meu de roman. Iau lingurița în mână și dau
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mâna peste mâna mea, care se încordează numaide cât, ținând lingurița strâns, să nu o scape, ca și cum ar fi singurul element din univers care există între noi doi și de care mă pot agăța să nu cad cu totul în ficțiune. Eu cred că sunt per sonajul tău, nu pot să-ți explic de ce. Da, sunt convins că sunt Edo! îmi retrag mâna căzută prizonieră, ducând lingurița la gură, înfulecând din savarină și rugându-mă în sinea mea ca el să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
speranțe în oameni! E clar că, dacă mă apropii de ei, viața mea va deveni o nesăbuită târșâială printr-o mlaștină în care voi sfârși prin a mă cufunda, iar realitatea mă va copleși, îndepărtându-mă încet și sigur de ficțiune și smulgându-mă cu totul din ea, în cele din urmă, ca pe o buruiană nevrednică. — E clar, îi spun. E foarte clar! Totul e cât se poate de clar! La revedere! Ne privim în ochi. Suntem amândoi foarte gravi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
le reînviem în cele mai di verse lo curi și clipe ale existenței noastre s-ar transforma în ima gini per fect vizibile, suprapunându-se asemenea unor trepte nevăzute care urcă în aer? Unde se termină realitatea și unde începe ficțiunea? Starea de amețeală nu mai e atât de puternică, însă capul îmi bubuie la fel de tare. Nu, e limpede, nu e acum momentul să încep o discuție despre realitate și ficțiune. Am să deschid altă dată subiectul. Mă uit cu mâna
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
urcă în aer? Unde se termină realitatea și unde începe ficțiunea? Starea de amețeală nu mai e atât de puternică, însă capul îmi bubuie la fel de tare. Nu, e limpede, nu e acum momentul să încep o discuție despre realitate și ficțiune. Am să deschid altă dată subiectul. Mă uit cu mâna la frunte către norul alb în formă de inorog care s-a îndepărtat văzând cu ochii și simt cum durerea de cap se domolește. Mă scutur de gânduri și traversez
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
elanul să mă apuc de scris, m-a blocat, pur și simplu. Noroc că mi-ai ascultat chemarea, Edo, și ai apărut, acum când îl ascult din nou pe Rick Wakeman. Hm, ce ciudat! Tu mă faci să cred în ficțiune mai mult decât în realitate! Realitatea mi se pare mică, meschină și mărginită, în timp ce ficțiunea spre care mă chemi nu are hotar. Și, cu toate astea, tu îți dorești să pătrunzi în realitate și să te materializezi în ea. Și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ai ascultat chemarea, Edo, și ai apărut, acum când îl ascult din nou pe Rick Wakeman. Hm, ce ciudat! Tu mă faci să cred în ficțiune mai mult decât în realitate! Realitatea mi se pare mică, meschină și mărginită, în timp ce ficțiunea spre care mă chemi nu are hotar. Și, cu toate astea, tu îți dorești să pătrunzi în realitate și să te materializezi în ea. Și m-ai găsit unealtă tocmai pe mine, care nu îmi doresc nimic mai mult decât
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
chemi nu are hotar. Și, cu toate astea, tu îți dorești să pătrunzi în realitate și să te materializezi în ea. Și m-ai găsit unealtă tocmai pe mine, care nu îmi doresc nimic mai mult decât să pătrund în ficțiune și să mă dematerializez. Dar, mai știi, poate că tot ce trebuie să fac este să împletesc ficțiunea cu realitatea pentru a mă descotorosi de năclăiala mediocrității. Așa o fi? E târziu, iar eu încă nu am încropit nimic. Te
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
materializezi în ea. Și m-ai găsit unealtă tocmai pe mine, care nu îmi doresc nimic mai mult decât să pătrund în ficțiune și să mă dematerializez. Dar, mai știi, poate că tot ce trebuie să fac este să împletesc ficțiunea cu realitatea pentru a mă descotorosi de năclăiala mediocrității. Așa o fi? E târziu, iar eu încă nu am încropit nimic. Te rog, ajută-mă să scriu prima pagină! Numai tu mă poți inspira! îmi întinzi mâna, grav, și mă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
într-o formă oarecare pe umeri. — Ei, în realitate..., bodogăn eu, îmblânzită. în realitate nu ai să găsești niciodată răspunsuri la toate întrebările. Realitatea este prea mică pentru mintea omenească. Sau, mă rog, cel puțin pentru mintea mea. în schimb, ficțiunea... Oho, ficțiunea este de necuprins și face totul posibil, tocmai ăsta e farmecul ei! Iar dacă poți să le împletești... Dacă găsești cheița care să pornească mecanismul, dacă te poți lăsa impregnat de emoția iscată din această îngemănare și o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
formă oarecare pe umeri. — Ei, în realitate..., bodogăn eu, îmblânzită. în realitate nu ai să găsești niciodată răspunsuri la toate întrebările. Realitatea este prea mică pentru mintea omenească. Sau, mă rog, cel puțin pentru mintea mea. în schimb, ficțiunea... Oho, ficțiunea este de necuprins și face totul posibil, tocmai ăsta e farmecul ei! Iar dacă poți să le împletești... Dacă găsești cheița care să pornească mecanismul, dacă te poți lăsa impregnat de emoția iscată din această îngemănare și o poți transmite
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Iar dacă poți să le împletești... Dacă găsești cheița care să pornească mecanismul, dacă te poți lăsa impregnat de emoția iscată din această îngemănare și o poți transmite mai departe... Aș vrea să îi vorbesc pe îndelete despre realitate și ficțiune, dar simt că Eduard mă fixează scormonitor cu privirea, ca și cum m-ar vedea pentru prima oară, și mă încordez toată. Tac și îmi afund privirea în ochii lui cenușii care parcă vor să mă absoarbă. Simt că și ochii lui
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în goană în jos pe scări, abia atingând treptele cu tălpile. 8. Am ajuns la liceu la ora 11, întoarsă pe dos de-a binelea. Nu am izbutit să scriu nici măcar un rând astă-noapte, oricât am încercat. La naiba cu ficțiunea! Nu e vina ta, Edo. E numai și numai vina mea. Pesemne că, la urma urmelor, nu mă duce capul atâta cât îmi închipui eu. Sau poate că, la urma urmelor, chiar m-am îndrăgostit de Eduard, iar chestia asta
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
neapărat să vorbim! La ce oră termini azi? Vin să te iau și mergem undeva să stăm de vorbă. încă îi simt atingerea, tulburătoare, deși mă străduiesc să îl ascult nemișcată. îmi e din ce în ce mai greu să pendulez între realitate și ficțiune, Edo. Când sunt doar cu mine și cu tine sau doar cu gândurile mele, totul are o anumită logică și-mi indică un anumit drum. Când însă mă atinge, într-o formă sau alta, realitatea, așa cum s-a întâmplat adineauri
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ore lipsă. Oare chiar se petrecuse ceva în cele două ore puse de mine deoparte, din sâmbăta aceea, în camera lui Eduard? Nu mai știam dacă se petrecuse aievea sau era, din nou, un rod al imaginației mele. O pură ficțiune, din ce în ce mai palidă și mai ce țoasă și mai inconsistentă. Uneori nu mai știu nici eu ce e real și ce e inventat de mintea mea. Uneori simt, după cum ți-am mai spus, Edo, că realitatea este mică, prea mică pentru
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]