56,083 matches
-
manifestate de copil în familia adoptivă, semnificând că, cu cât vârsta este mai înaintată cu atât copilul este mai predispus să manifeste tulburări de comportament. Tabelul 5.5 Asocieri între dimensiunile dezvoltării copilului, factorii socio-demografici și istoricul de plasament 324 Gen masculin Vârstă în momentul adopției Copilul nu a beneficiat de protecție specială Copilul a fost în plasament la AMP Copilul a fost în plasament în CP Copilul a fost în plasament la AMP și CP Tulburări de comportament -,458* ,679
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
și afecțiune, de altfel două dintre cele mai importante variabile în stabilirea legăturii de atașament. Astfel cu cât vârsta copilului în momentul adopției este mai înaintată cu atât probabilitatea manifestării unor conduite mai puțin favorabile în raport cu mama este mai mare. Genul copilului nu are influențe semnficative asupra conduitei copilului în raport cu mama. În privința istoricului social, formele multiple de plasament influențează semnificativ negativ conduita copilului în raport cu mama, dimensiunile afectate în mod special sunt respectul și afecțiunea. Interesant de constat este asocierea negativă dintre
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
și afecțiunea. Interesant de constat este asocierea negativă dintre plasamentul copilului la asistent maternal profesionist și respectul față de mamă. Tabelul 5.7 Conduita copilului în raport cu mama adoptivă, asociată cu particularitățile socio-demografice și istoricul de plasament ale copilului adoptat 325 Vârstă Gen Copilul nu a beneficiat de protecție specială Copilul a fost în plasament la AMP Copilul a fost în plasament în CP Copilul a fost în plasament la AMP și CP Conduita copilului în raport cu mama -,437* ,126 ,064 -,252 -,216 -,568
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
centru de plasament (CP) anterior adopției -.497* -.289 -.174 -.225 .022 Copilul a fost si in AMP si in CP anterior adopției -.282 -.606** -.478* -.500* -.137 Caracteristici socio-demografice Vârsta copilului in luni la adopție -.057 -.515* -.168 -.124 -.128 Genul copilului -.055 .080 -.003 .264 .034 Etnie -.122 .238 .208 -.132 .179 Dintre caracteristicile copiilor, dezvoltarea fizică și problemele medicale nu se asociază semnificativ cu relația mamei cu copilul pe nici una dintre dimensiuni și nici relația mamei cu partenerul marital
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
a familiilor adoptatoare, ar putea produce o schimbare pozitivă. Anexa I. Construcția variabilelor Dimensiuni Variabile Construcție Cronbach Alpha Factori socio-demografici specifici copilului Vârsta copilului în momentul adopției Continuă, exprimată în luni Vârsta copilului în momentul studiului Continuă, exprimată în luni Gen Dihotomică, 0 masculine; 1 feminin Etnie Dihotomică, 0 română; 1 altă etnie Istoric de plasament Copil adoptat din familie biologică sau spital maternitate-pediatrie Dihotomică, 0 nu; 1 da Copil care a beneficiat numai de protecție în asistent maternal Dihotomică, 0
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
acesteia cu cea din România, se poate astfel avansa ipoteza că realizările românești în domeniu au fost considerate drept model dincolo de Dunăre. Chestiunea este cu atât mai relevantă cu cât instituționalizarea mișcării cremaționiste în Serbia, sub forma unei societăți de gen, fusese mai timpurie decât în România. Probabil faptul că în România, țară predominant ortodoxă, se reușise în 1928 să se deschidă un crematoriu (primul într-o țară predominant ortodoxă și primul în Peninsula Balcanică) a constituit rațiunea esențială a unei
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
114, ca urmare a activității lui Șerboianu în cadrul mișcării cremaționiste și, în special a studiului său privind relația între cremațiune și religia creștină, "negăsind nici un argument puternic și de natură a fi opus acelora expuse", exercitau "presiuni enorme de toate genurile, pentru ca, cel puțin continuarea arătării documentate că religiunea creștină nu se opune cremațiunii, să fie întreruptă"115. De ce natură, cum se manifestaseră și mai ales unde, nu se preciza în această informare, nici în acel număr al revistei și nici
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
li se împlinească de către urmași. Respectați deci, cu sfințenie și îndepliniți întocmai dorința morților voștri dragi, dacă voiți să aveți liniște sufletească"197. Discursul funebru rostit de către Șerboianu în 1937 la ceremonia incinerării Elizei Conta este din păcate unicul de gen care a fost publicat în revistă, deși arhimandritul oficiase numeroase slujbe religioase și ținuse numeroase cuvântări. O certifică revista Flacăra Sacră, dar și alte surse. Pot fi astfel enumerate numeroase alte ceremonii funebre pe care Șerboianu le-a ținut în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
drept substrat pentru efectuări ulterioare. Nu doar ochiul sensibil este un ochi grosolan sau rafinat. Capacitatea de a surprinde idealitățile, de a subsuma un dat sensibil unei relații ideale susceptibile a-l explica, a-l raporta de pildă la un gen care dă seama de proprietățile sale și care îl luminează astfel într-un mod de prezentare mai edificator această capacitate este, și ea, cuprinsă în istoria unui progres, modul înfăptuirii sale este cel al unui exercițiu, este un mod practic
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
virtualități, "dorințele" și "necesitățile" care exprimă natura sa originară. Cultura nu rezultă niciodată dintr-o decizie, decizia vieții de a executa asupră-și anumite transformări, anumite "experiențe" tocmai, cu scopul de a aprecia ulterior efectele acestora. Orice decizie de acest gen presupune ek-staza unei viziuni, un mod de a se distanța, de a se detașa de realitate, de a o cunoaște, pentru a alege modul de intervenție dictat de ea și, de fapt, adecvat pentru a o schimba. Este din nou
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
clasă de truditori există indivizi care trudesc etc. Odată cu viața, și manifestările fundamentale ale culturii sunt atacate de la rădăcină. Religia este pur și simplu eliminată, estetica este redusă la un fenomen social. Abordarea unei opere de artă, oricare ar fi genul acesteia literatură, pictură, arhitectură -, nu este prin urmare specific; nu se mai pune problema de a vedea în ea ceea ce, odată cu perceperea unor forme noi, permite sporirea sensibilității, ci, de vreme ce caracterul său estetic nu mai este luat în considerare, est
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de ele. O astfel de cunoaștere este cea a vieții, a subiectivității care se cunoaște pe sine independent de orice abordare de un alt ordin: legată de limbaj, conceptuală sau sensibilă. Și pentru că viața se sustrage unei abordări de acest gen, orice țintă intențională îndreptată către ea nu găsește nimic altceva decât concepte neclare și cuvinte goale. Însă acolo unde nu este nimic de văzut, de înțeles și de simțit, acolo totuși se desfășoară și crește viața în încercarea absolută a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
tehnicii și a barbariei în general. Este așadar imposibil a îndepărta problema televiziunii sub pretextul că aceasta ar reconduce la aceea a sistemului tehnicist în care este cufundată, dacă este adevărat că acesta din urmă, ca orice sistem de acest gen, nu este decât în aparență astfel din momentul în care întreține o referire la viață, aflându-se atunci determinat în mod tainic de ea. Astfel, un sistem economic precum capitalismul nu posedă, așa cum s-a arătat, decât o autonomie iluzorie
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
al grupurilor de presiune, cei fără o vizibilitate publică suficient de bună încât să intre în atenția decidenților, ca tematică semnificativă pe agenda formală. Lucrarea de față este rezultatul unei munci complexe în programele de cercetare în domeniul politicilor de gen, dezvoltate de către Facultatea de Științe Politice din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative din București și coordonate de către Mihaela Miroiu. Dimensiunile politică, dar și civică ale acestei cercetări s-au conturat în urma aportului direct al profesoarelor și colegelor mele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în urma aportului direct al profesoarelor și colegelor mele Ioana Borza, Otilia Dragomir, Daniela Rovența-Frumușani, Laura Grünberg, Ștefania Mihăilescu, Liliana Popescu, Doina Ștefănescu, Roxana Teșiu, Olivia Toderean și Renate Weber. În mod deosebit, mulțumesc Mihaelei Miroiu, care este sufletul studiilor de gen în România, fiind pentru mine, ca și pentru multe generații, profesoara în cel mai înalt sens al cuvântului. Cercetarea aplicată s-a realizat cu sprijinul coordonatorilor de practică de la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea București, al asistenților sociali
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
necesare și să depășesc obstacolele inerente, este mult mai mare decât menționez acum. Dintre acestea, un rol cu totul aparte îl are Elena Bălan. Un suport deosebit în documentare l-am avut prin intermediul Centrului de Dezvoltare Curriculară și Studii de Gen - FILIA - și prin Societatea de Analize Feministe ANA. De asemenea, mulțumesc tuturor celor care mi-au fost aproape în înțelegerea experienței de mamă. Lor le dedic această carte. TC "" Prefațătc "Prefață" Avem în față o lucrare ce exprimă combinația multor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în care competitorii pentru asistare sunt foarte mulți și adesea din categorii aberante. Tranziția noastră a fost preponderent o competiție pentru statutul de „victimă privilegiată”, iar în această competiție femeile au fost perdante (vezi Vladimir Pasti, Ultima inegalitate. Relațiile de gen în România, Editura Polirom, Iași, 2003). Cristina Ștefan scrie, în 2005, cu argumentele științifice ale începutului mileniului al III-lea despre o problemă politică neglijată mai mult sau mai puțin benign în cercetarea românească a științei politice, mult prea axată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
monoparentale reprezintă 11,72% din totalul familiilor 6. Ponderea cea mai mare o reprezintă mamele singure (84,9%)7. Cum realitatea arată că numărul femeilor aflate în situația de monoparentalitate este foarte mare, analiza a îmbrăcat o puternică dimensiune de gen. Familia monoparentală este prezentată adesea ca un rezultat al emancipării femeilor, fapt care implică destructurarea vieții de familie 8. Mai precis, duce la dezorganizarea familiei 9, în înțelesul ei clasic. În acest context, mi-am pus întrebarea: cum se explică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
parentale pe seama femeilor care sunt mame). Observarea unei constante sensibilități la dimensiunea de gen13 va putea să fie interpretată drept feminism mascat. În acest sens, un bun argument ar putea fi următorul: O teorie este feministă dacă (1) în cadrul ei genul ocupă un loc central, teoria respectivă încercând să înțeleagă caracterul și natura de gen ale relațiilor, instituțiilor și proceselor sociale; ( 2) dacă relațiile de gen sunt tratate ca problematice, nefiind considerate naturale sau de neschimbat, ci un produs al factorilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
va putea să fie interpretată drept feminism mascat. În acest sens, un bun argument ar putea fi următorul: O teorie este feministă dacă (1) în cadrul ei genul ocupă un loc central, teoria respectivă încercând să înțeleagă caracterul și natura de gen ale relațiilor, instituțiilor și proceselor sociale; ( 2) dacă relațiile de gen sunt tratate ca problematice, nefiind considerate naturale sau de neschimbat, ci un produs al factorilor socioculturali și istorici. (J. Chafez, 1988, apud L. Grünberg, 2002, p. 108) Un alt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
un bun argument ar putea fi următorul: O teorie este feministă dacă (1) în cadrul ei genul ocupă un loc central, teoria respectivă încercând să înțeleagă caracterul și natura de gen ale relațiilor, instituțiilor și proceselor sociale; ( 2) dacă relațiile de gen sunt tratate ca problematice, nefiind considerate naturale sau de neschimbat, ci un produs al factorilor socioculturali și istorici. (J. Chafez, 1988, apud L. Grünberg, 2002, p. 108) Un alt argument se referă la alegerea temei vizând monoparentalitatea ca o situație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
avut rolul de a testa empiric ipotezele de lucru asumate în cercetare, iar observația participativă a presupus implicarea comportamentală directă, ceea ce a însemnat și un interesant exercițiu de empatie și solidaritate umană. În acest sens, maternitatea constituie o experiență de gen cu totul deosebită. Această metodă a fost valorificată cu două rezerve. Prima este legată de conștientizarea faptului că, oricât de amplă ar fi în timp, observația participativă oferă date parțiale într-un ansamblu de viață complex. O a doua ține
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
concept, remarc drept semnificative, în cadrul analizei făcute, concepte specifice pentru demersul de față, cum sunt familia monoparentală, drepturile părinților naturali, dependența de statul bunăstării, protecția socială a maternității 20, iar altele menite să circumscrie ansamblul social din perspectiva teoretică asumată: gen, patriarhat, discriminare de gen, relații de putere 21. Familia formată din copil și singurul său părinte trebuie recunoscută ca un tip aparte de familie și luată în seamă corespunzător la nivelul politicilor publice. În cercetarea stării de fapt, un demers
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în cadrul analizei făcute, concepte specifice pentru demersul de față, cum sunt familia monoparentală, drepturile părinților naturali, dependența de statul bunăstării, protecția socială a maternității 20, iar altele menite să circumscrie ansamblul social din perspectiva teoretică asumată: gen, patriarhat, discriminare de gen, relații de putere 21. Familia formată din copil și singurul său părinte trebuie recunoscută ca un tip aparte de familie și luată în seamă corespunzător la nivelul politicilor publice. În cercetarea stării de fapt, un demers constant a fost analiza
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Institutul Național de Statistică, Institutul de Cercetare a Calității Vieții, Institutul de Studii ale Dezvoltării) au fost valorificate într-un mod deductiv cu privire la aspectele care priveau problemele familiei monoparentale. Am avut în atenție datele oferite despre familie în Barometrul de gen (2000) și în Barometrul de opinie publică (2002-2005). O altă linie de interes a fost cea referitoare la modelele, simbolurile, miturile, prejudecățile asociate familiei monoparentale: cum influențează toate acestea reprezentările sociale? Am recunoscut o anume violență simbolică 23, posibilă prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]