12,993 matches
-
fim lăsați în pace!" Reprezentanții autorității au declarat că li se provocau noi încurcături; lovitura și-a atins totuși ținta, oamenii s-au pus în mișcare, deținuții au făcut corvezi suplimentare; noi care au fost întrebuințate la ridicarea bucăților de gheață și a murdăriilor de pe stradă; dar vai! Piețele publice au devenit depozite de gunoaie; trecătorii sunt sufocați de ele la ora actuală. Tomberoanele cu grilaj de șipci au fost înlocuite cu vehicule prevăzute cu coșărci din răchită, deschise în față
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
frustă a pasajelor de o violență demnă de orice reprezentație horror, filmul îi provoacă privitorului, fără nici un fel rezervă față de acesta, un acut sentiment de compasiune umană, datorată chinurilor fizice suportate de personajul principal, a cărui trăire stârnește fiori de gheață chiar și celui mai rece observator. Spre deosebire de icoană, privitorul ajunge să conștientizeze mai greu caracterul sacru al scenei în cazul în care acest lucru se și întâmplă în realitate. Motivația acestei situații constă în faptul că spectatorul este mai lesne
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
plină de demnitate a unui universitar chemînd un taxi, ar fi pașii săi nesiguri, grija sa de a nu cădea pe spate, curba pe care ar descrie-o în cădere, ca și cum ar fi beat sau trotuarul ar fi acoperit cu gheață. Această comparație dramatizează fără remușcare ceea ce rămîne din marioneta pe care o reprezintă celălalt, lipsită de protecția rutinei perceptive și afective. Mirarea în fața privirii fotografice permite și istoricizarea actului particular de focalizare. La sfîrșitul acestui capitol, ce avertisment mai bun
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
el chiar român curat? De unde știa? - Dacă din întîmplare, i-am spus, ați descoperi că aveți sânge evreiesc... dumneavoastră sau vreo rudă apropiată, ce-ați face? Masca se refăcu, se îndepărtă de mine. Totuși îmi răspuse cu un glas de gheață: - Du-te și vezi-ți de treabă. Nu știu de ce ai venit și cine ești, n-avem timp să ne gândim la dacă. E a doua oară când aud că îți iese din gură acest cuvânt. Sigur că aș rămâne
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mașina, promit să fiu cuminte! - Chiar nu te doare nimic? - Puțin, coapsa dreaptă și glezna piciorului drept, dar merg, nu vezi? - Ei, cam șchiopătezi! - Îmi trece, mă doare un pic glezna, nu este umflată! Când venim de la cumpărături Îmi pun gheață pe coapsă și pe gleznă. - Nu, tu stai acasă, În pat! Merg numai eu la cumpărături! Fiul meu mi-a adus o pungă cu cuburi de gheață din congelator. Am Împărțit cubulețele În mod egal, le-am Înfășurat pe fiecare
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
doare un pic glezna, nu este umflată! Când venim de la cumpărături Îmi pun gheață pe coapsă și pe gleznă. - Nu, tu stai acasă, În pat! Merg numai eu la cumpărături! Fiul meu mi-a adus o pungă cu cuburi de gheață din congelator. Am Împărțit cubulețele În mod egal, le-am Înfășurat pe fiecare În prosoape mici și mi le-am pus pe coapsă și gleznă. Când s-a Întors, mi-a adus un buchet de crizanteme aurii pe care mi
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
puternice epispastice și fricțiuni cu vin camforat, mai ales la extremități, pentru a răspândi sângele care se concentrează la inimă; poțiuni pentru calmarea vomelor și opiu, ca și mucilaginoase, spre a combate alte neajunsuri. Mai mulți au întrebuințat, de asemenea, gheață pe dinafară și pe dinăuntru. Îndată ce bolnavii trec la stadiul de convalescență, li se prescriu destul de multe băuturi aromatice amestecate cu eter sulfuric. Acestea sunt remediile care au reușit cel mai bine până în prezent în Țara Românească. Totuși s-a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de orez împotriva urdinării sau de salep, cu destule picături de laudan (afion) și clistiruri de scrobeală calde". Împotriva vomei, "băutura ce se zice a lui Rivier, lipitori sau vizicătoare pă lingurea". Spre potolirea setii, "care frige pe ticăloșii bolnavi, gheață sau în lipsa ei apă cât de rece. Când bolnavul se chinuiește și de cârcei, atunci să acopere partea bântuită cu cataplasme cu muștar cât de tare, nu numai pe mâini, dar și pe picioare și pe tot pântecele și pe
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
murit o treime, adică vreo 5 000. Epidemia a durat aproape trei luni la București, dar în restul țării s-a făcut mai puțin resimțită. Tratamentul aplicat atunci împotriva holerei a fost cel antiflogistic, adică recurgerea la lipitori, cataplasme și gheață, înainte de apariția simptomelor pernicioase, deoarece maladia, odată declanșată, nu mai exista împotriva ei nici un remediu. Comparând datele furnizate consulului englez de protomedicul Gussi - probabil din memorie și fără consultarea unor documente corespunzătoare - cu cele reale, extrase din rapoartele oficiale ale
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ei: holerină, diaree holerică, holeră adevărată, asfictică, spasmodică și uscată, iar ca boală tardivă, sub forma caracteristică a tifosului holeric cianos. Varietatea holerină era de obicei cea mai ușor vindecabilă: tinctura de ipeca, în doze foarte mici, și pilulele de gheață, în caz de vărsături persistente, înlăturau repede simptomele. Diarea holerică era mai serioasă, pentru că, în caz de oarecare întîrziere sau neglijare, ea era urmată de holeră asfictică. Am uzat atunci, cu succes foarte mare, de calomel combinat cu revent (6
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de peste Ocean precizează că "pentru o vreme holera a făcut ravagii în rândul armatei. Un număr de case boierești au fost transformate în spitale, dar în pofida tuturor eforturilor, 4000 (!) de oameni [cifră exagerată = n.n.] au fost atacați de îngrozitoarea molimă. Gheața aplicată extern și intern (!) a fost socotită în general ca (fiind) cel mai eficace remediu"79 bis. Treptat, epidemia s-a stins, nemaifiind afectați nici militarii (inclusiv cei austrieci), nici civilii, O dată cu evacuarea trupelor turcești din Țara Românească - rămasă numai
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
la fund zâmbind, lăsând în urma lor un creștin unit cu ai lui printr-un mormânt. Andrei întinse mâine ca în icoana cu Hristos pe cruce, care atârna în casa mare a bunicilor la răsărit. Se apucă de marginea crucilor de gheață a celor tâlhari. L-a ținut cel din dreapta, dar ce folos dacă cel din stânga i-a dat drumul. Nu a deschis gura, nu a zis nimic. A zâmbit, a închis ochii și a rămas să viseze seara de Crăciun. Cu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
caracatițe; șarpele crescut la sân se gudură pe lângă dușman. Întotdeauna este bine să stai în banca ta. Ascultă sfatul meu: “apa trece, pietrele rămân”. Stare Singurătatea, un cântec din bucium. Ecoul ei, mătură în cale, bucuriile... Stare 1 Turțuri de gheață se scurg din ochi de atâta dor de iubire... Te aștept să-mi încălzești sufletul ca ochii mei să plângă fericire... Stare 2 Genele ochilor mei parcă ar fi șine de cale ferată prin care trec trenuri lăsând în urmă
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
implodeze inima de iubire și îmbobocire, decât de gerul iernii care vrea să mă învingă. Am să lupt alături de darurile primăverii și am s-o izgonesc din mine ca pe o vicleană vrăjitoare ce vrea să-mi pună aripi de gheață să nu mă mai pot ridica. Până și ghioceii și-au propus să-mi fie printre aliați. Ei sunt puternici deși par plăpânzi; ies ca un buldozer, sfidând-o, de sub pătura de nea. Sub razele de soare, sigur, am să
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
ispitei: piară! Toamna, e musai, să fiu pregătită de nuntă. Pâinea se coace deja-n cuptor. Iubirea se servește aburită de -atâta amor. Spun: nu mă lăsa să mor ! Iarna, sentimentul în doi e complet. Sunt ca o floare de gheață în fereastră. C-un zâmbet pe o margine de suflet, întreb: iubirea are culoarea-albastră? Adio! Eu tac. Tu taci. Ne țiuie tăcerile-n urechi; ele au devenit de la un timp normale. Pozăm în fața hazardului ca niște perechi inexistente, născute-n
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
uscată, cafenie a scaunelor înalte, aliniind țintele lor aurii în jurul unei mese lungi și masive, retrasă pe oblica trapezului, peria roșie de țepi a capului gros pe care-l purta Inginerul, broderia în cercuri, ca un pieptar, pe bluza de gheață ninsă a frumoasei doamne cu enormă pălărie de pai verde, fotoliul și canapeaua din piele roșie, primind, în colț, docilă, trupurile, în acea jumătate de oră de preludiu, când invitata se lăsase luminată de ochii mari și albaștri ai gazdei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
somnului sunt încă lungi și multe, adun puteri, întrevăd o geană de țărm, recad, revin, recuperez tânărul acela nu prea tânăr, clovnul candid, cu fruntea înaltă și sprâncele stufoase și privirea de copil, deslușesc prin ochiul zgâriat cu unghia în gheața geamului o gară ninsă și pitică, cearceaful fără sfârșit al câmpiei, ritmul vântului care o asediază. Trenul se urnește, își dezmorțește articulațiile, bătrânește, fără grabă. Ar trebui să încerc câțiva pași pe culoarul traversat acum de o largă pelerină pestriță
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
care strică înțelesurile. Trenul încremenește, am timp să-mi dau seama că trenul s-a oprit de mult. Sunt părăsit și pieziș. „Învață-ne a socoti zilele noastre, ca să putem dobândi o inimă înțeleaptă.“ Trenul și-a înfipt colții în gheața zilei, zace mulțumit și răpus. Sunt singur în compartiment, nu e nimeni. Suntem la destinație, vagonul s-a golit, trenul a înțepenit, în gara cocoșată și ninsă, de pe o rută periferică. Îmi privesc palma, o apăs în umărul de deasupra
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
trenul a înțepenit, în gara cocoșată și ninsă, de pe o rută periferică. Îmi privesc palma, o apăs în umărul de deasupra canapelei, e moale și rece. Obrazul meu e obosit, galben, în lumina zilei care crește. Limpede și rece, dintre ghețurile spre care cobor, fără grabă. Partea a doua August Dacă în după-amiaza aceea de vară tânărul subțiratec și blond s-ar fi găsit la Zürich, acum două secole, cercetarea caracterului și descifrarea destinului său ar fi beneficiat, probabil, de perspicacitatea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
îl privește. Încearcă să zâmbească, iese ceva trist, neputincios, derută și inadecvare. Surâsul unei jumătăți de gură, pe jumătate de obraz înroșit. Buzele încălecate, sucite. Nu, deloc. În sală se face frig ? A.P. simte, atingându-l, tirul unei priviri de gheață. Revenise Ortansa de la coafor ? Se rotește iar cu scaunul spre vecinul din stânga. Îl cercetează pro vocator, imprudent. Lucian e cocoșat peste hârtii, cu rigla de calcul în mână. Gesturi puține, scurte. Răspunde rar și concis întrebărilor la telefon, în scurte
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
salturi, step spirale, toctoctoc, tictactactac, ciocăneau copitele, călcâiele arse, iritate, rostogolite de pe o treaptă pe alta, de la un etaj la altul, prin poarta larg deschisă a zilei. În stradă, în cenușa amurgului, care își aduna fantomele. Pelicule de ploaie și gheață acoperă geamurile, tot mai opace. Răsuflarea orașului se depărtează. Cineva răstoarnă din greșeală stiva de mape și de planșe. Câțiva tresar, ridică privirile. La planșeta din dreapta, cocul cărunt al doamnei palide se desface din cauza șocului. Sună telefonul : colegul cu ochelari
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
oarecare emfază, care-i ședea rău. Marta, așezîndu-se în fotoliu, se liniști curând și se amestecă în convorbirea lor, mai cu glume, mai cu suspine fără rost... Nici nu mai tăcură deloc, de frică să nu se reîntoarcă atmosfera de gheață de adineaori. Iar în clipa când totuși se ivi o pauză, Marta sări din jilț, cu vioiciunea silită de la început, gata de plecare. Toți trei scăpară câte un oftat de ușurare. ― Dar pe la noi când ai de gând să vii
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fost! Unu mai merge!, strigă Gore, fiindcă apariția lui Sandu l-a binedispus teribil. Patronul apare În câteva clipe și Îi așează În față paharul cu bitter. Lichidul se Îmbrățișează cu o felie de lămâie și cu două cuburi de gheață. Ce, măi, Sandule, te gâdilă nostalgia la tălpi? Era mai bine atunci decât acum? Ai uitat cum stătea nevastă-ta la cozi, fiindcă tu n-aveai timp și nici nu vroiai? Sandu Îl privește lung și Îl ia pe Gicu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
eu În planurile voastre, am fost discret. Măcar o ladă de Tămâioasă să dați la o adică... Da’ m-a durut, mă, m-a durut al dracului de tare absenteismul. L-am simțit cum Îmi curge prin vene, rece ca gheața. Pe voi mă bazam, dragii mei tovarăși de pahar și de beție, da’ acu’ m-am convins... Și mă arde dezamăgirea. Ca să o stingă, Sandu dă paharul pe gât. Chiar atunci Îi sună mobilul. Alo? Alooo? Vorbește, domnule, de ce nu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cămașa de noapte. Hai să lăsăm impozitarea maneliștilor, fiindcă aici sunt de acord cu ea, aș impozita și venirea soacră-mii pe la mine, dar nu mă numesc Boc. Hai să nu mai spunem nimic de caniculă, ea are leac cu gheață, cu bere și cu vin. Și, dacă are senzația că fugim de cârciumă, se Înșeală amarnic! Bun, și? Care-i șpilul, că situația nașparșlie din toate punctele de vedere o știm cu toții. Vorba lui Caragiale, ai un cusur, Gicule. Te
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]