6,639 matches
-
urlet. Simțeam cum îmi cresc colții și-n măruntaie mă scociorăște foamea. Năzuind la lărgime, am început să sar pe pereți. Afară am ronțăit pe loc o vietate care îmi ieșise în cale. Cerul mă apăsa ca un tavan: cu gheare și cu dinți, din el pîndeau de pretutindeni ochi. Cîndva mai trecusem pe acolo: recunoșteam, îmbibată de mirosul meu, fiecare piatră. Ars de pofte, m-am oprit la un izvor. Cu gust de sînge și avînd legea spaimei, apa făcea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
stau lucrurile. Dar mai ai încă doi oameni cărora poți să le explici, spune Sophie, deloc impresionată de această izbucnire. Eu trebuie să plec acum acasă. Și partea ta? Mi‑o dai mâine la școală. Hans și‑a întins deja ghearele în direcția banilor, iar firul subțire de salivă din colțul gurii sugerează discret lăcomia. Da, da, imediat, i se adresează Rainer. Îți stă bine când bați pe cineva, se gudură Anna pe lângă tânărul muncitor, mângâindu‑i bicepșii, așa cum mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și tatăl lui Rainer, mamei lui Rainer. Rainer, dimpotrivă, are o slăbiciune pentru anarhie tocmai pentru că știe care sunt regulile conviețuirii reglementate și, ca atare, le disprețuiește. Trebuie să distrugi totul, după care nu mai ai voie să construiești nimic. Gheara lui Rainer a și țâșnit către Sophie, cu intenția de a‑i aplica o figură de judo de nota zece, însă ea alunecă pe lângă el și spune că acum trebuie să se schimbe. Iarăși. Vin și eu. Nu, nu vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în timpul ăsta la Tertschi, iapa mea preferată. Și ea e un animal. Slăbiciunea nu ne va fi de folos pe viitor, Sophie, doar știi asta. Sophie scoate pisica din fundul sacului; animalul se zbate, pufnește, miaună și‑și înfige imediat ghearele în mâna Sophiei, încât acesteia îi dă sângele. Au! Nu puteați să luați o lighioană care nu‑ți provoacă atâtea dureri? Numai pisica ne‑a fost la îndemână, hai, fă‑o odată! Sophie îngenunchează în mizerie cu rochia ei frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
însăși? Anost. În fața porții imense de fier - parte integrantă a unei imense averi moștenite - mama Sophiei răsare ca din pământ, precum flacăra unei lumânări aprinse brusc. O mulțime de oameni se reped de‑ndată spre ea și râcâie cu niște gheare neputincioase la porțile capitalului ei, nu primesc însă nici un răspuns și trebuie să se retragă din nou fără să fi făcut vreo ispravă. Dar nu‑i deloc adevărat că această mamă nu face nimic toată ziua, așa cum s‑ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de tot, pe maldărul de accesorii ale viticultorilor și, gata să‑și piardă echilibrul, se agață cu labele, disperat și cât poate de bine, de parcă ar fi o pisică, nu un câine care nu‑și poate nici scoate nici retrage ghearele. Câinele presimte că se va strangula dacă‑și pierde echilibrul și cade de pe căruță, iar în ochi i se citește groaza pe care i‑o inspiră cruzimea stăpânilor și a lumii în general, lume care poate fi totuși atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fericit, dar Anna îl dă la o parte, fiindcă vrea să‑l localizeze pe Hans, care se află între două bunicuțe. Hans, la rândul lui, își face hotărât loc prin mulțime, cu pumnii, ca s‑o smulgă pe Sophie din ghearele unui coleg cu care aceasta tocmai plutește pe acordurile bătrânului și bunului vals. Cu parazitul ăsta care n‑a câștigat un ban în viața lui, Sophie a deschis astă iarnă balul de la Filarmonie. Dar el n‑o să devină membru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
stăpân pe gânduri, da, da, totul e clar, foarte clar, totul pare normal, colegii noștri nu s-au trezit cu un corn de rinocer în frunte, nici nu arată ca niște gândaci, nici bot de crocodil n-au căpătat, nici gheare de liliac. Nu, nu, totul e normal și asta-i culmea ! Mănâncă, glumesc, se roagă, dorm, mint, fac amor, luni, marți, miercuri, o săptămână, două, malaxorul lent, ceață, roți și rotițe, amânări, așteptare, iluziile, surdina, loviturile, aștrii, gâfâitul și ipotezele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tău. Unde sunt oamenii voștri? Femeia privi În sus, mirată, dar Își veni repede În fire și, Înțelegând ce doream, Își Încleștă dinții. - I-ai văzut pe toți... oamenii noștri. Ei, sau mai bine zis, ele, v-au salvat din ghearele Umbrei. Cât despre Vindecătorul neamului meu, ei bine, se află chiar acum În fața ta. Tu cine ești de știi așa de bine limba asta a minții? - Sunt Krog, toiagul Tatălui, frate de sânge cu Moru, care Moru e fiul Psarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și lăbărțați, o pălărie veche, o pereche de pantofi scîlciați și juliți. De fapt, acum parcă el Însuși se redusese la atît: o pălărie, un zîmbet vag și grotesc de bețiv, doi obraji tremurători, două margini de guler mișcătoare, două gheare cenușii și murdare legate cu o cravată ca o funie și o grămadă de veșminte uzate, murdare, fără formă, care se mișcau și se legănau Încet la fiecare pas al brancardierilor. Brancardierii ieșiră cu grijă, dar repede, pe poartă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
toată forța valurilor lor Învingătoare și inexorabile peste Împărăția nopții, de-a lungul și de-a latul pămîntului nemuritor, pînă ce inimile tuturor celor vii se descătușează de aspra lor povară, pînă ce sufletele care s-au zbătut cîndva În ghearele spaimei sau ale trudei se tămăduiesc, se domolesc și se supun sub vraja uriașă a Somnului Întunecat, tăcut, atotcuprinzător. Somnul se lasă asupra pămîntului ca tăcerea, umple inimile a mii de oameni, se Înalță ca o vrajă peste munți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Pe toate acestea le purta În ființa lui, pofta și lăcomia lentă a porcului nesătul, precum și muzica puternică și stranie a sufletului. Cunoștea ura și sila de fiară veșnic nesătulă, fiara cu chip de porc și setea nepotolită, foamea nesfîrșită, gheara mare, grea și sfîșietoare ce scormonește cu o poftă mocnită și lentă. Și ura fiara cea mare cu ura iadului și a crimei, pentru că simțea că o regăsește În el Însuși și că el Însuși este prada acestor dorințe sfîșietoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ei Încerca să-i spună celuilalt că probabil noi nu pricepem nimic, așa că luă În mînă un bon din cele de care foloseau ei... i-am spus eu după aia lui Ben că arăta de parcă-l scrijelase o găină cu ghearele... și i-l tot arăta zicînd: „’Tanța, ’tanța“. „Vai de mine!“ - am strigat, sigur că am priceput atunci, m-am luminat deodată, mă și mir cum de nu mi-a trecut prin cap mai demult! „Sigur că da“ - am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că mă sfîșie-n două!“ - am zis. „Doamne, n-am să mai ajung niciodată! Haide!“ - și-am plecat cu copiii după noi și-alunecam și mi se-nfundau picioarele-n nisip, de credeam că n-am să mai ajung niciodată, și gheara aia mare mă sfîșia și m-a luat În brațe și m-a dus ultima bucată de drum pînă acasă și-am spus: „Vezi, vezi ce-ai făcut? Asta-i numai isprava ta!“ și s-a speriat și-a pălit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Marin Preda a avut viață ca o pradă, de aceea a compus "Delirul". Scriitorii care se consumă mult, mor. - Războiul de 100 de ani a durat puțin mai mult. - Ghiță o omoară pe Ana cu propria lui mână, băgându-i gheara până-n gât. - Răscoala începu spre seară și țăranii își aprinseră lanternele ca să vadă drumul spre ciocoi. - Țăranii loveau în boier cu ce aveau ei: cu una, cu alta... - Lui Ion, Florica nu-i aparținea în întregime, fiindcă ceva din ea
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
convinși, fără să caute măcar pe Google, cu ce se mănâncă respectiva tocană. Însă, dacă ciocoii sau regii, au căzut în dizgrația fie și nedeclarată a poporului, alta este situația cu Dumnezeii. Ehei, aceștia și-au înfipt bine și viguros ghearele în ceafa blândului și prea mioriticului popor român. Și Doamne, să nu vorbesc iar cu păcat, eu nu vreau să mă ridic la ora aceasta împotriva Slavei Tale, dar am și eu ,păcătosul de mine, ați face smerit o rugăciune
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
prea mult în cumpănă, și luând exemplul președintelui, haț, cu laba. Neavând la dispoziție, ca Băsescu, un pixel albastru, ca să-i retragă laba înapoi, nu i-a mai dat drumul copilului. Iliescu fiind pe fază a tras repede copilul din ghearele leului, salvându-l. Prin zonă se nimerise și un redactor de la ziarul..., nu spun care, fiindcă nu vreau să-i fac reclamă mascată, care imediat și-a notat evenimentul și a doua zi, a apărut un întreg articol în ziarul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
a binevoit Leo de la București! - O, quelle surprise! Bagă-l înăuntru! În sufragerie, tanti Clemanza, într-un capot cu flori de bambus, stătea întinsă pe patul cât o parcare. Pe masa susținută la mijloc de un picior de bronz cu gheare de leu, un televizor alb-negru cu lămpi, sovietic, de mărimea unui Trabant. Din învățătoarea de 120 de kilograme n-a mai rămas decât o bătrână deșirată, buclată și cu ochelari fund de sticlă. - Numai prostii, numai tâmpenii la televizor. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu extensia .doc, ci cu .txt. Lui Cosmin i se păru că are în față o sinteză a celor trei teorii evoluționiste emise de-a lungul timpului de sorbonard: Viitorincul este un fel de sconcs, dar mai galben și fără gheare întoarse, care nu va putea fi vânat decât din 2010. Se poate obține, totuși, și în bucătărie, dacă amestecați două gălbenușuri cu tinctură de coada-boului și le bateți cu toate picioarele, preț de vreo lună. Futurologii sunt de părere că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vaai! vaai! vai ci dureri!/iotiti, bre, vaporiu cum chieri/ Șî marinarii magarii/râd șî suciesc din chișioariiiii”. După ce am travesat cu chiu cu vai o râpă adâncă, mocirloasă, cu pereți din lut galben din care curgeau rădăcini ca niște gheare, am luat-o pe o potecă străjuită de brădiș. Mai mult în patru labe, am ajuns în vârf. Cum am ridicat capul din pământ, privirea mi-a alunecat peste întinderea infinită a apelor. Barajul se întindea cât vedeai cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din urechi, a înțeles totul. De ce-mi cotrobăi prin lucruri? Ochii de căprioară se transformaseră instant în ochi de linx. Mi-am dat seama că dacă dădeam înapoi eram pierdut. Avea să sară pe mine, să mă sfâșie cu ghearele. Trebuia să mă arăt mai supărat decât ea: - Ce...caută...caseta...asta...aici? - Și eu te-am întrebat ce căutai tu prin lucrurile mele! Nu e atât de perversă, însă, încât să mă acuze de greșelile ei. Am simțit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trei copii. Cel mai mic abia a făcut doi ani, deși Ladea e trecut de șaizeci. Un om nemaipomenit de vital care, chiar dacă a făcut ani grei de pușcărie pe vremea comuniștilor, se bucură de viață și smulge bolnavii din ghearele cancerului. Un luptător împotriva toxicei medicini alopate, mai adaugă ea. S-a înserat și Casa Poporului e luminată feeric de milioane de becuri. Parcul Izvor rămâne în întuneric, umilit la picioarele celei mai nesăbuite capodopere comuniste. Sper să nu fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sub jeturi fine de culoare și sens. Verdele-stins al morții date la maximum. Din clopotnițele negre ale alimentarei pleacă și ies păsările fixe ale vânzătorilor cu bucata de patrie; din adâncuri grahamul sfințește vitrina. - Domnule polițist fără mustață mandolină și gheare mă predau, am pierdut spitalul, nu mai pot! - Carevasăzică și dumneata cauți Grahaalul!? - Nu, Spi-ta-lul! - Ascultă dom’le, e cel cu Haralambie Gheorghe ce le te...? - Da, da! - Păi ăsta-i Grahaalul! - Gra-, Graalul! după două mii de noiembrie! și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îți dă omoru’!” Câțiva pasageri nu-și găsesc biletul la timp. Funcționarii regiei de transport sar pe ei, îi trag jos. Oamenii țipă: lăsați-mă, am bilet! Lăsați-mă să-l caut! Degeaba - controlorii sar din autobuz cu prada în gheare. Polonicul pârâie din greu și demarează într-o trâmbă de fum. Totul nu a durat decât zece minute. Observ că a dispărut și femeia jefuită. Asta e - rechinii transportului în comun și-au luat tributul. Noi am scăpat. Ce bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în spatele gardului de tablă verde, m-am dezbrăcat de blugi și i-am aruncat pe pat. Am pus la încălzit niște apă, să mă spăl. Toată talpa piciorului drept mi-era roșie. De nu știu unde a apărut Zuza - râcâia ușa cu ghearele, să-i dau drumul înăuntru. Hai fetițo, repede! S-a tolănit mulțumită, eu am început să mă îmbăiez. În mai puțin de trei minute a sărit în patru labe scuturându-și capul și urlând ca la mort. Am dat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]