7,204 matches
-
deseară, la transportul cărților. S-au adunat cam multe. Bun. Pe deseară. Îmi dați telefon acasă și vin. Puteți pleca fără nici o grijă. Ies din canalul de climă, un fel de labirint subteran de toată frica -, trec prin secție în grabă, ajung la ușa dinspre poartă, arunc o privire cerului și-l văd cu cîteva pete senine, îmi zic în gînd că totul e bine, îmi amintesc cum Livia mi-a spus odată că, dacă faci dragoste dimineața, îți merge bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dracu!... Trebuie să fac ce mi-am propus! M-am săturat să fiu corect și principial!... Trebuie să-mi spăl într-un fel palmele primite azi..." Îmi opresc mîna stîngă, cu degetele desfăcute în părul ei la tîmplă. Încet, fără grabă, dar cu siguranță, trec mîna dreaptă dincolo de mijlocul ei, sprijinind-o de pat; îi privesc obrazul un timp să-i văd reacția, dar ea încă mai visează la anii studenției un zîmbet calm, de adolescentă, sub care îmi spun că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fie proaspătă. De unde-o iau? Treci pe la secretară, are trei exemplare ale documentației. Bine. Salut! Vlad își aruncă pe umăr sacul de hîrtie și pleacă, jucîndu-se din mers cu cheia. Eu intru în clădirea Serviciului dezvoltare și urc scările în grabă, spre laboratorul doamnei Petrache, de la care trebuie să iau coeficienții de compresie. Sărut mîinile! spun intrînd, apropiindu-mă de biroul pe care stau trei cești cu cafea aburindă. Cît mai stăm, nu știi? mă întreabă doamna Petrache. Cred că vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
într-o clipă de rătăcire... Ai să regreți pentru tot ce mi-ai spus acum! îmi șoptește, aruncîndu-mi o privire plină de ură, apoi pleacă. În urma ei, ușa metalică se închide încet. Apăs pe butonul etajului opt, unde cobor în grabă, mă uit la ceas e cinci fără cîteva minute -, pornesc pe culoar, bat de două ori la ușa biroului în care stă Graur și intru. Vă salut! le spun, înaintînd pînă la mijlocul încăperii. Ce naiba cauți aici?! se miră Graur. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
începe să mă doară toți mușchii, dar am să-i păcălesc: îi voi încorda și voi merge fără să mișc articulația. "Umezeală mare. Aerul e rece și mai ales umed!", mă înfioară un gînd. Ultimii salariați ies pe poartă în grabă, îndreptîndu-se spre peronul din fața combinatului, unde nu este decît un singur autobuz; celelalte au plecat goale imediat după ora patru, cînd ar fi trebuit să iasă personalul tehnico-administrativ. Probabil se va găsi cineva din conducerea combinatului care să dea telefon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
încă trei posturi de-a șasea specială, afară de cel al fotbalistului, numai să facem treabă bună și repede. Bună o facem, intervine maistrul de la cazangerie, nu și răpede. Eu vreau să fiu sigur pe ce-am făcut... Nu-i nici o grabă, le spun. Lucrați cît vreți de încet. Îi salut și mă îndrept spre Dinu Zaharia, care discută cu inginerul mecanic al secției montajul unor conducte de legătură. Salut! Aveți ceva neclar? îi întreb. Nu, răspunde Dinu. Du-te la separator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu gudron, să torn peste carton cînd punem grinzile la loc. Mai durează pînă e gata. Lăsați, că nici gudronul ăla nu-l fac bătînd din palme. Păcat că n-a venit Televiziunea!... Succes! îmi zice, săltîndu-și casca, plecînd în grabă. Marinescu se mai uită o dată în jur, se miră văzînd grinzile de beton, strînge din umeri ca la un lucru pe care nu-l înțelege și pleacă spre rezervoare. Don Șef vine în grabă, cu șuba descheiată la piept, roșu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îmi zice, săltîndu-și casca, plecînd în grabă. Marinescu se mai uită o dată în jur, se miră văzînd grinzile de beton, strînge din umeri ca la un lucru pe care nu-l înțelege și pleacă spre rezervoare. Don Șef vine în grabă, cu șuba descheiată la piept, roșu de oboseală: Ce facem, dom' Vlădeanu, cu ventilatorul acela, pe care l-au lăsat la ușa din mijloc?! Îl montăm la filamente, că le tot promitem ventilație de nu știu cînd. Dom'le, ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
care mi se pare cunoscută, în ciuda faptului că e precipitată. Întorc privirea: e Brîndușa; puțin răvășită, pieptănată în fugă, cu pardesiul strîns la piept și cu o eșarfă adunată la gît, să nu se observe că s-a îmbrăcat în grabă. Dureri de burtă, precizez eu. Nu? o întreb pe Brîndușa. Da, confirmă ea. O sticluță de anticolerin, vă rog! spun, întinzîndu-i farmacistei trei lei și cincisprezece bani. E vorba de un prieten, are o criză de colită. Farmacista îmi dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Ion și ies trîntind cu furie în urma mea ușa apartamentului. Rămîn în fața liftului, cu degetul înfipt în butonul de apel. Ion și-a luat șuba de șantier între umeri, peste cămașă, a băgat picioarele în ghete și a ieșit în grabă, să mă ajungă. În lift, stăm amîndoi cu ochii plecați, cu teama în suflet că privirile noastre s-ar putea întîlni. Eu pufnesc din cînd în cînd într-un rîs trist, aproape amar, în timp ce Ion oftează. Stăm față în față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
toate celelalte. Ce vrei să spui, Mihai?! întreabă Ion cu vocea sugrumată, dar liniștea tăcerii mele, oferită drept răspuns, e spartă de zgomotul liftului oprit la parter, lîngă noi. Din lift iese în fugă soția lui Ion, precipitată, roșie din cauza grabei. Cînd ne vede, își revine. Stă cîteva clipe locului, să-și tragă răsuflarea, apoi se apropie de Ion: Hai sus... Ți se răcește masa... Mă uit la Ion, strîng din umeri, apoi mă întorc spre ieșire. La revedere, Ioane! spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
stă? Mi-e teamă să evoc Parisul, mi-e teamă să nu te simți singură, atât de mică, iubita mea. Azi la Delureanu, mă gândeam, cum stam la masă singură, să plec acasă, unde scrisorile tale ar veni mai de grabă, dar sunt obosită, obosită și aici, oricum, nu duc grija de masa zilnică. Am să trimet prin Irina, care pleacă duminecă, o scrisoare Marianei Zamf[irescu] ca să-mi trimeată banii din prima jumătate a lui sept[embrie], să pot face
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la slujba de la Mitropolie și vor veni la 6; în casă e o liniște ideală, doar pendula bate calm și discret, ca un greere într’un lemn; azi e slujbă mare acolo, pentru că e patronul bisericei. Am fost eri în grabă și am văzut filmul „Henri V“; pe cât se pare, se intenționează să-l scoată de pe program în urma unor anumite intervenții. Tu caută și-ți croește acolo o viață cuminte de muncă și mândrie; aici unii din prietenii noștri pronostichează aceeași
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să mă țin pe picioare. Un efort: am ajuns la ora exactă la școală; pe urmă șase ore de muncă fără întrerupere, neplăceri cu clasa a IV-a B, care devine imposibilă; la trei m-am întors acasă, prânz în grabă, apoi, până la 5½, lecție cu Ileana; la ora 6, ore de seminar de partid cu neofiții, la noi acasă. Eram cu totul zece persoane. Tema: ziua internațională a femeii. Seminar bun, cu discuții interesante. Au plecat la 8½, încântate de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
comunică-mi un nou cod. Stana e o foarte dibace persoană, în meseria ei: a început să fotografieze ce o interesează, iar plicurile ajung aici la mine mutilate și lipite pentru veșnicie, uneori chiar de hârtia scrisorii. Îți scriu în grabă și fără șir; aici se închide electricitatea pe negândite, după un semnal scurt de 3 ori. Astă seară, ca aproape în fiecare seară, m’am așezat pe scări ca Georges și am așteptat să văd defilând mondanitățile (pe care nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fericire albastră: eram absentă, plutind spre alte țărmuri. Apoi o ceață gri-deschis și-a tras perdeaua deasă între mine și acel albastru celest. Barba Cociu, care își expunea mângâ ie rilor brune ale soarelui spinarea bătrână, s-a îmbrăcat în grabă și a început o conversație cu un... indigen. Copiez de pe o notiță luată la întâmplare. Barba: keriak, kapaklaran. Celălalt: Șuruplaran. Pe urmă: Senilsenideghin... Un țigan tătar m-a salutat: „Bumneața Dumn’u!“. Și deodată m-am trezit departe, foarte departe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
N-aș mai avea figura asta îngrijorată, cum e cea a tatălui lui Greg -sunt sigură că alegerea ta are să fie perfectă, ca perfecțiune umană și morală. La mulți ani, draga mea. M. c. p. Duminică, 31 decembrie [1950] În graba mare, dulcea mea copilă, ultimele cuvinte din 1950. A fost anul cel mai împovărat de griji până la 15 septembrie; de atunci încoace a fost mai milostiv. Am în fața ochilor telegrama ta. A sosit azi-dimineață la ora 10; aș fi vrut
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să-mi spui că epidemia aia uriașă, care a șters de pe fața pământului cirezi întregi de vite din toată Europa, a fost provocată de o mână de porumbei amărâți? — Amărâți? Graham, ăștia sunt otravă curată! Mami și tati! Cobor în grabă ținându-mă de balustradă și iată-i, în picioare lângă șemineu. Tati e în costum de zi, cu un joben sub braț, iar mami e îmbrăcată cu un sacou bleumarin, o fustă înflorată și pantofi roșu aprins, care nu sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Simt că tremur de furie, de umilință. Ea crede că eu nu vreau altceva decât să pun mâna pe banii lui Luke. Crede că nu sunt decât o pipiță pusă pe căpătuială. Oare asta crede toată lumea? — Becky! Luke coboară în grabă scările în urma mea, câte trei trepte odată. Stai, Becky. Îmi pare foarte rău. Habar n-am avut... În clipa în care ajungem la parter, mă ia în brațe, însă eu rămân ca de piatră. — Crede-mă, te rog. Și pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
zis că e foarte supărată și că... ăă... — Foarte supărată? Suze ridică din sprânceană. Atâta tot? Credeam c-o să-i vină să te arunce de la etaj! C-o să fie ca un taur furios! A fost foarte furioasă! mă corectez în grabă. A fost atât de furioasă, că... i-a plesnit un vas de sânge! — I-a plesnit un vas de sânge? Suze mă privește cu gura căscată. Unde? — În... bărbie. Se așterne tăcerea. Suze rămâne împietrită în mijlocul străzii, și expresia începe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pornit, Suze se uită la bagajul meu absolut șocată. — Bex... de ce-ai cumpărat o canoe gonflabilă? — E pentru când stai pe-o parte. Sau așa ceva. — Și stropitoare? N-am găsit nicăieri spray de plante. Respirând greu, îndes sacoșele în grabă în taxi. — Și ce nevoie am de spray de plante? — Știi ceva, n-a fost ideea mea, da? zic defensiv. Hai! Grăbește-te! Printr-un miracol, reușim să băgăm toate astea în taxi. O vâslă scapă pe jos, dar închid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
părerea sa contravine opiniei generale și a simțit că „trebuie să facem dreptate evreilor”. În acest spirit, el a consemnat următoarele Într-un Memoriu prezentat domnitorului Alexandru Ipsilanti : „[Evreii din Moldova] sunt cumpătați, plătesc dările fără murmur, se Îmbogățesc fără grabă și nu duc peste graniță economiile lor. Ei au valorificat câteva produse naționale. [...] Evreii acestei țări au moravuri deosebite, care Îi deosebesc de toți ceilalți evrei din Turcia și restul lumii. Lăcomia lor nu este atât de urâtă, nu sunt
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la jumătatea secolului al XIX-lea, Iuliu Barasch vorbea și el despre „trăsuri zgomotoase” și despre „care largi și enorme, ce fac o larmă de-ți sparg urechile” (194). Scriitorul francez Alphonse Royer se minuna În 1830 de „mulțimea și graba” trăsurilor care străbat „strada principală din București”, asemănând-o cu marile bulevarde din Paris, Roma și Londra <endnote id="(821, p. 264)"/>. La rândul său, În 1870, cehul Jan Neruda nota faptul că cele peste 11.000 de trăsuri și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
s-a remarcat prin fermitatea înfăptuirii ei, prin metode de acțiune, prin orientarea ei exclusiv împotriva evreilor. Pentru legionari, românizarea însemna trecerea în mâinile lor a afacerilor, prăvăliilor, locuințelor evreiești. Preluarea averilor evreiești însemna recuperarea „drepturilor naturale ale națiunii”. În graba lor de a prelua averile evreilor, legionarii au început prin boicot economic: lipirea unor afișe cu „prăvălie evreiască”, plasarea unor gărzi și împiedicarea clienților români de a intra în prăvăliile evreilor, „nu cumpărați de la jidani”, cine cumpără de la jidan va
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
1973”> Dragă Costică, Am primit ieri scrisoarea ta și mă grăbesc să-ți răspund pentru a nu-ți face mari probleme și, deci, a te agita prea mult în legătură cu „împlinirea unui anumit termen”. Lucrurile trebuie privite frățește: nu-i nici o grabă și dacă o să fie peste cîteva luni, în iunie să zicem, nu se întîmplă absolut nimic, precum nu se întîmplă nimic dacă este în septembrie. Evident, aștept o scrisoare cu vești despre ceea ce faci, despre atmosfera de la revistă. Am luat
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]