19,488 matches
-
puteau să încapă în întreaga biserică, inclusiv scara ce ducea spre cafas, unde corul condus de dirijorul Constantin Talmaciu își executa programul. Preotul Mironescu s-a îmbrăcat în cele mai frumoase și strălucitoare odăjdii, în care se reflectau luminile din incinta bisericii, în timp ce din cafas se auzeau cântece de slăvire lui Dumnezeu, a Fiului Său, și a Sfântului Duh - treimea cea nedespărțită. Slujba de înălțarea Domnului nu a durat prea mult, sau poate așa mi s-a părut mie. în jurul orei
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pe țară, organizat de „Tinerimea Română”. Concuram pentru română și istorie, alături de un alt coleg de clasă, înscris pentru limba română. În aprilie, însoțiți de un tânăr profesor din școală ne prezentăm la București la concursul care se desfășura în incinta Universității. Eram îmbrăcat în costum național, speram să nu mă fac de rușine, și cum eram un pic îndrăgostit, purtam asupra mea o narcisă albă. Înaintea plecării nu știu cum s-a făcut că am ajuns la o ghicitoare în cafea, care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
murdară săvârșită la adresa mea. Îmi spune că, în timpul cât am lipsit fiind plecat în excursia „Tinerimii Române”, colegul nepremiat la acel concurs a dorit să aibă și el o satisfacție și, ajutat de un institutor de la Școala de aplicație din incinta școlii și de profesorul de agricultură și practică agricolă, au modificat notele mele la pedagogie, practica pedagogică, științe agricole și practică agricolă pe ultimul trimestru, diminuând la mine și adăugând din plin colegului meu binevoitor, au făcut în așa fel
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
lăsate, în urma lor. Fiecare cu problemele din propria gospodărie. Și zilnic aceleași eforturi de alergătură, de instruire, până la epuizarea fizică. Într-o dimineață, la poarta batalionului nostru puzderie de concentrați. Eram de serviciu pe batalion și i-am primit în incintă, după care erau repartizați așa după cum figurau în ordinea de bătaie întocmită de „Biroul mobilizării” Printre cei sosiți rămân cu privirea ațintită asupra unei batiste mari, apretate, a cuiva... Insul respectiv, văzând că-l privesc stăruitor ia poziția de drepți
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cu Dumnezeu înainte prin viscolul tot mai năpraznic! Mergem forțat într-un marș epuizant, căutând să ne încadrăm itinerariului și orarului stabilit, urmând să ajungem în punctul terminus al deplasării la o anumită oră. Către cinci dimineața ne adăpostim în incinta unui sovhoz să ne mai tragem sufletul și apoi iarăși, cu Dumnezeu înainte! Cu mare greu mă apropii de punctul final al retragerii mele și a oamenilor mei. În jurul orei opt, înotând prin nămeți, extenuați fizic suntem survolați de două
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
încă de la început pentru o cauză pierdută. Peste mai puțin de un an a trăit pe viu eșecul convingerilor sale. Pe deasupra spitalului din Făgăraș treceau stoluri de păsări argintii, în zbor spre țintele vitale ale rezistenței noastre. Ieșeam noaptea din incinta spitalului și undeva în apropiere pusesem pe cineva să-mi sape o groapă circulară ca pe front, în care mă adăposteam scrutând zborul sub clar de lună al aviației anglo-americane. Soția a rămas cam o săptămână, fiind găzduită în casa
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mai târziu, când viața și raporturile dintre noi au devenit normale, în condițiile păcii de care am beneficiat. După transferul obținut la Timișul de Jos, cu o mașină am dus cu noi bruma de bagaje ce aveam, instalându-ne în incinta acestui orfelinat. Toți elevii noștri erau orfani de război! Eram directorul școlii cu patru clase din orfelinat, soția încadrată ca învățătoare, împreună cu alte două tinere colege. Ne străduiam să aducem lumina și căldura sufletească în inima micuților lipsiți de dragostea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pregătire profesională. Merg prima serie, soția fiind planificată în seria următoare și pentru că fiica noastră nu se poate despărți de maică-sa, merg și în seria următoare cu soția și sunt folosit ca bibliotecar al cursanților care se aflau în incinta fostului liceu de fete „Iorgu Radu”, în prezent Școala generală nr.1. În timp ce ne aflam la cursuri, suntem martorii izbucnirii războiului din Coreea, prima mare confruntare a foștilor aliați din războiul abia încheiat! De partea celor din Nord alături de Rusia
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
căsuțe înșirate pe pante costelive. Mi se spune că în vale se află școala. Intru pe un podeț șubred, o poartă larg deschisă și, iată-mă, în fața școlii. Doi oameni încercau să facă ceva. Iau legătura cu ei, cercetez iscoditor incinta școlii, exteriorul pe toată întinderea, iar cei doi oameni mă întreabă cu ce ocazie pe la ei? Le spun sec: „Sunt directorul acestei școli!” Amândoi, cei doi oameni își lovesc obrazul cu palma și-mi spun cu oarecare reținere în glas
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
am făcut unele îmbunătățiri pentru sporirea confortului nostru și al acelora care ne treceau pragul ori de câte ori aveau ocazia. În septembrie 1959 toți elevii claselor V VIII revin la școlile din cartierul respectiv. Sunt încadrat la Școala generală nr.1 din incinta fostului Liceu de fete „Iorgu Radu”. Mai bine de atât nici că se putea! Mă aflam la câteva sute de metri de casă, într-un colectiv numeros și bun. De la etaj, în timpul lecțiilor, vedeam casa și eventualii musafiri. Nimic deosebit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
coleg ceruse o inspecție pentru obținerea gradului I. Îndeplinise toate condițiile, urmând să i se facă inspecția specială la clasă. Avea doar 24 de elevi și lucra într-o sală mică, închiriată în vecinătatea școlii. Pentru inspecție îl aduc în incinta școlii ca să aibă loc comisia. Are absenți doi elevi, din care unul bolnav și altul plecat cu familia în altă localitate, tatăl fiind militar. Îmi cere să-i permit să-și completeze efectivul cu doi elevi de la o clasă paralelă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mai departe atent la tot ceea ce mă înconjura, să-mi fac datoria față de școală. Curând, Bârladul se bucură de o frumoasă și antrenantă sărbătoare. În noiembrie 1970 se comemorează Centenarul fostei Școli Normale de băieți din Bârlad, cu sediul în incinta Complexului Școlar. Se lucrează intens, comitetul director pregătește din vreme „monografia” școlii centenare, cu invitați din toată țara. La data hotărâtă, populația orașului sporește temporar cu sute de oameni care s-au format ca educatori în acea Școală falnică de lângă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la Florența să ne mai bucurăm de noi frumuseți. Privirile ne sunt atrase de un uriaș afiș ce marca o expoziție despre daci, strămoșii noștri. Am privit cu emoție exponatele urmărind tema și scopul expoziției și, în timp ce voiam să părăsim incinta expoziției, aproape că ne izbim în piept cu un „fratello italiano”. Scuze din ambele părți, schimb viu de impresii, căci omul școlit știa ceva istorie. Prin intermediul Marianei am făcut o lecție de istorie ca un adevărat cunoscător al faptelor istorice
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
nimic de cea construită cu scopul de a-l înghiți pe alt faraon - nu țin la această idee, e o observație de moment și recunosc subiectivă). Însă observația cu privire la muzeu este reală, la fel de reală și tristă ca moscheea ridicată în incinta și pe zidurile templului, Imensului Templu, frumosului, impunătorului templu de la Luxor. Deși ghidul ne-a cam alergat, am hotărât să mă bazez pe informațiile mele, urmând ca la întoarcere să mi le completez prin lecturi, ne-am desprins din grup
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pentru că pe aici nu se prea bea vin. Cert este că, după ce-au ancorat definitiv corturile, într-o veselie claxonați de șoferul unui camion prăpădit, înjurând care mai de care mai pitoresc și abia târându-se au părăsit totuși incinta lăsând un gol imens în urma lor și doi electriceni care-și fac tăcuți treaba montând ce au de montat. Dacă n-ar fi drujba, care face un zgomot infernal tăind lemnele, ar fi chiar liniște. Trebuie montate băncile din bușteni
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
așteptați de Dimitrin, care nu vorbește decât bulgărește, dar care a adus cu el o frumoasă fată pistruiată și cu ochii albaștri ca marea, vorbitoare de limba engleză. Ne-a întrebat unde vrem să fim cazați - în stațiune sau în incinta Reședinței Regale și noi, artiști fiind, normal că am optat pentru a doua variantă. Stăm într-un fel de casă care bănuiesc că are mai multe camere. Avem un apartament de două camere și o baie, o terasă cu zid
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pentru diplomați. Cu sprijinul "generalului" Mănescu, cei de la Primăria Capitalei ne făcuseră câteva oferte de terenuri în centru, refuzate de unii membri ai asociației care doreau probabil un spațiu ori în mijlocul rondului de la Piața Universității, ori pe malul Herăstrăului, în incinta Muzeului Satului. După mai multe refuzuri, și-au luat mâna de pe noi și generalul, și primarul! Cu acest vis spulberat, neavând de fapt nici o lețcaie pentru atare întreprindere, m-am înscris la Oficiul pentru construcția de locuințe. Cu avansul plătit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și o clasificare a acestor soluri, utilă pentru lucrările de hidroameliorații. O altă preocupare a prof.ing. Leonida Guștiuc a fost studiul și metodele de ameliorare a solurilor salinizate. A fost primul care a inițiat și executat studii asupra solurilor din incintele Albița-Fălciu și Sculeni-Țuțora-Gorban, stabilind măsurile ce trebuie luate pentru a evita salinizarea și degradarea acestor soluri. Ca specialist în domeniul pedologiei ameliorative, a participat la avizarea proiectelor de îmbunătățiri funciare și recepționarea diferitelor lucrări de irigații, drenaj, combaterea eroziunii solului
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
Al. Țupa, C.C. Dimitriu, Gh. Tudoranu, Gh. Chipail și alții. Pregătirea sa în specialitatea de Neurologie a început încă din anul VI de studenție când, în 1947, și-a ales ca stagiu de intern Clinica Neurologică, care funcționa atunci în incinta Spitalului Socola, în cadrul Catedrei de Neurologie, Psihiatrie și Endocrinologie de sub conducerea prof.dr. Leon Baliff. În anul 1948 a trecut la Spitalul Sf. Spiridon la Clinica de Neurologie. La scurt timp a fost numit preparator la aceeași clinică, fiind avansat, în
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
dau tatarii. Auzi răcnind: "Tatarii!!!... Au venit tatarii!!!!", și tatarii s-au și ițit în capul uliței!... Să cuteze numai a călca Nistru! se grozăvește Radu Gangur. Am hotărât fortificarea Cetății Suceava cu noi bastioane, contraforturi și-un zid de incintă dublu. Până nu se strică vremea. Mâine chiar, cu toții ieșim la cărat piatră, la săpat, la zidit! Cu toții! Cu bombardele lui Orban au străpuns zidurile Constantinopolului; când se slobozeau odată, crăpa și catapeteasma Cerului!... povestește Țamblac și vocea lui tremură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lanțurilor, tropotul cailor, zarva o făcură pe Maria să arunce cartea și să dea fuga la fereastră, pe care o deschise smulgând-o aproape. Ploaia îi biciui fața, orbind-o. Curtea nu se vedea, era dincolo de al doilea zid de incintă, dar se auzea. Ar fi vrut să-l strige; oricum, n-ar fi auzit-o. Îl strigă totuși... Dar un tunet prelung îi acoperi strigătul. Haricleea!! strigă ea îmbujorată, udă, înfiorată de bucurie și de emoție. A venit!! A venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
l-a inventat, dar sigur e că nimeni nu l-ar fi putut inventa fără „terenul” acela gata pregătit dintre cei doi pereți orbi perfect paraleli, aflați la o mică distanță unul de altul și formând, în vastul perimetru al incintei școlare, un fel de „trecătoare”, un tunel cu partea de deasupra smulsă de explozia înghețată a unui cer veșnic senin. Ne împărțeam în echipe de câte doi și, jucând numai cu capul mingea (de tenis), încercam să înscriem goluri în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
iar noi, care nu aveam pe atunci televizor, urmăream la rândul nostru, absolut întâmplător, comentariile sale, ce răzbăteau deosebit de limpede prin peretele comun. Când a sosit momentul ca sicriul răposatului să fie introdus în cavitatea de piatră a criptei din incinta monumentului funerar ridicat în Parcul Libertății, dl. Nicoriuc a exclamat înveselit. „Până aici ți-a fost, Dejule!”. După familia Nicoriuc, în fosta lor locuință s-a mutat o pereche de tineri, având un băiețel de vreo doi ani, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
altă față a afecțiunii pe care le-o purtam profesorilor noștri adevărați, la care ne gândeam tot timpul, pe care îi aveam mereu în cap. În general, „interpretam” orice figură. La un meci internațional de polo, desfășurat în bazinul din incinta stadionului „Tineretului”, portarul olandezilor, foarte agitat, zbierând tot timpul, numai cap firește (în sensul că atâta se vedea din el, restul era în apă), un cap ce ne amintea, datorită caschetei specifice respectivilor sportivi, de fețele parașutiștilor hitleriști din filmele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
atât, încât aproape te miri întâlnind pe străzi oameni bătrâni. Curați, îngrijiți cei mai mulți dintre ei. Dar totuși bătrâni. „Te pomenești că se și moare la Paris”, exclamă preșcolarul din mine, cea mai naivă din vocile mele interioare. * Cupola bisericii din incinta Domului Invalizilor, podul Alexandru și Grand Palais-ul formează linia dreaptă de aur a ultimei mele călătorii la Paris. * Pretutindeni și oricând vor exista, în situații care impun o atitudine, atitudini de stânga. În singura duminică întreagă petrecută de noi la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]