6,665 matches
-
de general-maior (cu 2 stele) la 1 decembrie 2004 și general-locotenent (cu 3 stele) la 23 decembrie 2006. Este transferat în funcția de comandant al Brigăzii 33 Mecanizată și locțiitor al comandantului Corpului 10 Armată Teritorial (2002-2003), apoi ca șef instrucție și doctrină (și inspector general al Forțelor Terestre) și comandant al Comandamentului Forțelor Terestre (2003-2004). Înecpând cu data de 1 decembrie 2004, generalul-maior dr. Teodor Frunzeti a îndeplinit funcția de comandant al Comandamentului 2 Operațional Întrunit "Mareșal Alexandru Averescu" - fosta
Teodor Frunzeti () [Corola-website/Science/311430_a_312759]
-
a început cariera comandant de pluton în Regimentul 16 Artilerie, Regimentul 2 Obuziere (1912-1916), apoi comandant de baterie în Regimentul 1 Artilerie Grea (1916- 1917). A primit funcții în Marele Cartier General (1917-1919). A fost numit profesor în Centrul de instrucție al artileriei-Mihai Bravu, comandant al Regimentului 35 Artilerie, Regimentului 2 Artilerie grea, Regimentului 24 Artilerie (1921-1938) După ce a fost șef serviciu în Marele Stat Major (1938-1939) a fost numit comandant al Brigăzii 5 Artilerie (1939-1942), comandant al artileriei Diviziei 21
Mihail Voicu (general) () [Corola-website/Science/311482_a_312811]
-
al biroului operații (1921-1926) și al secției 4-servicii (1926-1928) din Marele Stat Major. A fost promovat ulterior la gradele de [[colonel]] (1928), având funcțiile de ajutor al Inspectorului general al artileriei (1928-1929), comandant al Regimentului de Artilerie din Centrul de Instrucție al Artileriei (1929-1931), secretar al Consiliului Superior al Apărării (1931-1934), în sfârșit adjunct al comandantului și director de studii la Centrul de Instrucție al Artileriei (1934). A fost numit [[general de brigadă]] (1935) și comandant al Brigăzii 19 Artilerie (1934-1935
Vasile Atanasiu () [Corola-website/Science/311481_a_312810]
-
funcțiile de ajutor al Inspectorului general al artileriei (1928-1929), comandant al Regimentului de Artilerie din Centrul de Instrucție al Artileriei (1929-1931), secretar al Consiliului Superior al Apărării (1931-1934), în sfârșit adjunct al comandantului și director de studii la Centrul de Instrucție al Artileriei (1934). A fost numit [[general de brigadă]] (1935) și comandant al Brigăzii 19 Artilerie (1934-1935), apoi șef al secretariatului Consiliului Superior al Apărării Țării (1935 - 1937) și comandant al Diviziei 12 Infanterie (1937-1940). A avansat la [[general de
Vasile Atanasiu () [Corola-website/Science/311481_a_312810]
-
de apărare și educațional (2003-2004). Este transferat apoi în Statul Major General, unde activează ca șef al Secției aviație și apărare antiaeriană (1997), locțiitor al comandantului Aviației Militare (1997-1998), șef al Secției aviație și apărare antiaeriană din cadrul Direcției Doctrină și Instrucție (1998-1999), apoi locțiitor al șefului Direcției Planificare Strategică și Control Armamente (1999). Mihail Orzeață revine apoi în cadrul Statului Major al Forțelor Aeriene pe următoarele funcții: comandant al Punctului de comandă principal (1999-2000), locțiitor al comandantului Comandamentului operațional aerian principal (2000-2001
Mihail Orzeață () [Corola-website/Science/311488_a_312817]
-
la 2 februarie 1897. Aici a frecventat școala elementară și gimnazială. După o scurtă perioadă petrecută la Academia Militară din Wiener Neustadt, în 1915 s-a înscris la Universitatea din Viena, aspirând să devină profesor pentru a se putea dedica instrucției și educației tinerilor din Bosnia, după exemplul profesorului său Ljubomir Marakovic, căruia îi era mereu recunoscător pentru că l-a ajutat să descopere bogăția credinței catolice. În martie 1916 a fost înrolat în armată, pentru a fi apoi trimis pe frontul
Ivan Merz () [Corola-website/Science/312392_a_313721]
-
-a operații din cadrul Marelui Stat Major român, intitulat „ Rezultatul anchetei referitor la cauzele pentru care Armata română n-a putut să aibă o victorie rapidă și strălucită la Odessa”, a enumerat drept principale cauze ale eșecului deficiențe în privința organizării, dotării, instrucției și moralului unităților din Armata a 4-a. Ancheta a confirmat evaluările germane cu privire la potențialul combativ scăzut al unităților românești. În pofida acestor constatări, pentru a se disculpa, conducătorul statului a atribuit pierderile masive suferite de armatele române elementului evreiesc, aruncând
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
lui William și ai Matildei. Fizic el a semnănat cu frații săi mai mari, Robert Curthose, Richard și William Rufus, fiind, după cum îl descrie istoricul David Carpenter: "scurt, îndesat și cu pieptul mare", cu părul negru. Henric a primit o instrucție militară și a fost făcut cavaler de tatăl său la 24 mai 1086. În 1087 tatăl său a fost rănit mortal în timpul campaniei de la Vexin. Regulile de succesiune din Europa de Vest la momentul acela erau incerte; în unele părți ale Franței
Henric I al Angliei () [Corola-website/Science/312985_a_314314]
-
1885 a fost numit locotenent în Regimentul de Infanterie 64 din Transilvania care staționa în zona Orăștie-Sebeș-Alba. După ce în mai 1889 a fost avansat la gradul de locotenent major, s-a stabilit în orașul Sibiu, unde activa ca ofițer de instrucție. Din anul 1893 a devenit profesor la Școala Militară de Cadeți de Infanterie din orașul Sibiu, iar în mai 1911 a fost numit comandantul acestei școli. În februarie 1915 a fost avansat la gradul de colonel în armata austro-ungară și
August von Spiess () [Corola-website/Science/309518_a_310847]
-
Florianu, ajuns aici după refugiul său din toamna anului 1916, și care a îndeplinit și funcția de "protoier" al acestui corp de voluntari, în care calitate a oficiat serviciul divin și în Catedrala mitropolitană din Kiev. După terminarea perioadei de instrucție, voluntarii racoviceni au fost încadrați în regimentele „Avram Iancu”, „Alba Iulia” și „Turda”, unii dintre ei ajungând să lupte la Mărășești și Oituz în anul 1917 în cadrul Corpului I de armată. O dată cu intrarea României în război la 15 august 1916
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
târziu în autobiografia sa). Scopul principal al sistemului tibetan constă în lărgirea și cultivarea minții printr-o mare varietate de cunoștințe. În ceea ce privește standardele avansate de educație seculară, programa școlară include teatrul, dansul și muzica, astrologia, poezia și compoziția. Cursurile de instrucție superioară includ arta vindecării, sanscrita, dialectica, artele și meseriile, metafizica și filozofia religiilor. Dintre aceste "cinci subiecte elevate", după cum mai sunt numite, ultimul este considerat fundamental. Sfinția Sa și-a început educația la vârsta de șase ani, iar la douăzeci și cinci și-
Dalai Lama () [Corola-website/Science/309568_a_310897]
-
cel de peste râul Waal. La cele două poduri nu ajunsese nicio unitate aliată. Două din cele trei batalione ale Brigăzii I de parașutiști au fost încetinite în deplasarea lor de mici subunități ale unui batalion german aflat în regiune pentru instrucție, care a închegat o linie subțire defensivă pe principalele drumuri spre Arnhem. Batalionul al 2-lea înainta la sud de această poziție și a descoperit că ruta lor este aproape neapărată de germani. Ei au ajuns la pod seara și
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
Studențesc Leu, care se află în clădirea în care, până la Revoluția din decembrie 1989, a funcționat Academia Ștefan Gheorghiu. Monumentul Eroilor Geniști din București a fost înălțat din inițiativa generalului Constantin Ștefănescu-Amza care, în calitate de comandant al Școalelor și Centrului de Instrucție al Geniului, a lansat atât operațiunile de colectare a fondurilor necesare, cât și organizarea concursului pentru stabilirea realizatorului. Monumentul a fost dezvelit la 29 iunie 1929 de către Alteța Sa Regală Nicolae, Principe al României, în cadrul unei grandioase festivități în prezența reprezentanților
Statuia geniului „Leul” () [Corola-website/Science/310060_a_311389]
-
noiembrie 1907) a fost un astronom american. Este cunoscut prin descoperirea celor doi sateliți naturali ai planetei Marte, Deimos și Phobos, în 1877. A determinat orbitele unor sateliți naturali și ale unor planete, și masa planetei Marte. Cu o slabă instrucție academică, rămânând orfan de tată la 13 ani, a fost forțat de împrejurări să fie ucenic tâmplar (la 17 ani), pentru a-și ajuta mama, însă setea lui de cunoaștere și de a studia cerul l-au făcut să se
Asaph Hall () [Corola-website/Science/310118_a_311447]
-
moșteni însă numai pe linie bărbătească. Ei erau scutiți de prestații și sarcini publice precum și de încartiruiri, fiii lor putând urma în mod gratuit cursurile școlilor grănicerești de orice fel, inclusiv institutele superioare de învățământ militar pentru a deveni ofițeri. Instrucția militară urma să se facă în toate zilele de duminică și de sărbătoare, după terminarea serviciului divin, precum și în trei zile lucrătoare pe an la reședința de companie. Din când în când, instrucția trebuia să se facă și în cadrul diviziei
Granița Militară Transilvăneană () [Corola-website/Science/310631_a_311960]
-
de învățământ militar pentru a deveni ofițeri. Instrucția militară urma să se facă în toate zilele de duminică și de sărbătoare, după terminarea serviciului divin, precum și în trei zile lucrătoare pe an la reședința de companie. Din când în când, instrucția trebuia să se facă și în cadrul diviziei sau batalionului iar la trei, patru ani, în cadrul regimentului. Pe timpul concentrărilor se plătea o soldă de doi florini lunar, iar grănicerii care reușeau să-i prindă pe fugari și să-i aducă la
Granița Militară Transilvăneană () [Corola-website/Science/310631_a_311960]
-
6 octombrie 1901, substitut la Tribunalul Tecuci. La 16 noiembrie 1901, transferat ca supleant la Tribunalul Tutova. La 30 iunie 1905, judecător la Tribunalul Vaslui. La 6 iulie 1909, confirmat judecător la același tribunal. În mai 1910, numit judecător de instrucție, iar 20 decembrie 1910, judecător de ședință la Tribunalul Iași. La 1 aprilie 1912, președinte la Tribunalul Iași. La 17 mai 1913, consilier la Curtea de Apel din Iași. La 25 ianuarie 1918, președinte, iar la 15 mai 1920, prim
Dimitrie Volanschi () [Corola-website/Science/310765_a_312094]
-
Război Mondial, trupele române au capturat un număr mic de tancuri T-34, însă acestea nu au fost folosite decât pentru o scurtă perioadă din cauza lipsei pieselor de schimb. Majoritatea tancurilor capturate au fost trimise în România pentru teste și instrucție. Planurile Statului Major de a fabrica o copie a tancului în România nu s-au concretizat din cauza industriei autohtone embrionare. Toate tancurile de fabricație sovietică au fost confiscate de Armata Roșie după 23 august 1944. În 1949, Armata Română a
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
1947). A participat astfel la eliberarea Galileei de Sud, în Operația Hiram (fiind comandant-adjunct de regiment), în Operația Horev (comandant de regiment), precum și în Operația Ovda. După proclamarea statului Israel, devine comandant al Brigăzii Golani (1950), apoi al Școlii de instrucție (1951). Este promovat ca șef al Departamentului de Operații din cadrul Marelui Stat Major al Armatei de Apărare a Israelului, comandant al Armatei de Sud (1955-1956), apoi comandant al Armatei de Nord (1958-1959). Revenit de la studii din SUA (management la universitatea
Meir Amit () [Corola-website/Science/309874_a_311203]
-
cunoscute prezintă canoniera "Fulgerul" fără turelă, cu tunuri descoperite. Canoniera a fost integrată unei divizii care mai cuprindea navele "România" și "Ștefan cel Mare". Primele utilizări ale acestei nave au fost pentru instruirea echipajelor românești, iar cel dintâi marș de instrucție pe Dunărea de Jos și pe Marea Neagră s-a făcut împreună cu întreaga divizie, între 11 și 27 octombrie 1875. Au fost vizitate porturile Sulina, Tulcea, Constanța și Insula Șerpilor. Este de notat ca în toate aceste escale mica escadră română
Fulgerul () [Corola-website/Science/309907_a_311236]
-
făcut parte din gruparea de nave care au trecut peste Dunăre în Dobrogea primele unități ale armatei române, care urmau să instaureze autoritatea româneasca în acest teritoriu. În anii următori, canoniera a fost din nou utilizată drept navă școală, pentru instrucția echipajelor, așa cum s-a întâmplat în anul 1882. În anul următor a sosit bricul "Mircea" care a preluat aceasta sarcină. După anul 1886, considerată învechită și fără valoare militară deosebită, micii nave au început să-i fie alocate sarcini mai
Fulgerul () [Corola-website/Science/309907_a_311236]
-
valoare militară deosebită, micii nave au început să-i fie alocate sarcini mai modeste. Din 1890 a îndeplinit un timp funcția de staționar la Chilia Veche, apoi a intrat în compunerea Diviziei de Dunăre și a efectuat un voiaj de instrucție între Galați și Turnu Severin. În preajma primului război mondial, fiind considerată depășită, canoniera este transformată în tanc pentru combustibil. În aceasta stare este mai târziu preluată de șantierul naval din Galați, care a păstrat-o ca atare pana în anul
Fulgerul () [Corola-website/Science/309907_a_311236]
-
baza unei armate permanente, necesară la apărarea zidului, căci altminteri, numai prin recrutarea parțială de trupe, în cazuri de urgență, zidul n-ar fi putut fi niciodată dotat cum trebuie și întărit cu o garnizoană. Bessarion scotea în evidență importanța instrucției și a disciplinei militare pentru soldații care aveau să constituie armata reformată. Viziunea lui era mai largă și mai internațională decât aceea a lui Plethon. El vedea despotatul de Morea, aflat sub conducerea lui Constantin, jucându-și rolul pe uscat
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
19 mai 1932, la Sacramento, Smaranda Brăescu bate și recordul mondial masculin, stabilind un nou record absolut de înălțime, de 7233 metri. La 1 mai 1941 se înființează în România prima companie de parașutiști, în cadrul Aeronauticii Române, subordonată Centrului de instrucție al Aeronauticii, pe Aerodromul Popești-Leordeni. La 10 iunie 1941 se înființează prima școală de parașutiști militari din România, sub conducerea lui Ștefan Șoverth. În iulie 1941 școala de parașutiști militari avea ca instructori pe singurii 3 săritori cu parașuta din
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
de către Poartă, drept unic reprezentant al celor două țări. Unificarea armatei începea cu deplasări de unități militare moldovene, la București și muntene, la Iași; tabăra de la Florești s-a bucurat de o comandă unică. În cursul anului 1860, statele majore, instrucția, administrația și intendența au fost așezate sub o singură autoritate, iar aceeași persoană - generalul Ion Emanoil Florescu - a fost numită în funcția de ministru de război în ambele țări. La serviciul telegrafului moldovean și muntean este numit ca inspector general
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]