6,703 matches
-
ele se presupune c] o îndeplinesc. Un „bun” caz imaginar este unul despre care avem intuiții clare. Ideea este s] transfer]m aceste intuiții clare într-un caz similar relevant despre care intuițiile noastre sunt confuze. Totuși, este posibil ca intuițiile noastre s] fie diferite în cele dou] cazuri deoarece nu sunt similare în mod relevant. La prima vedere, putem crede c] anumite tr]s]turi importante ale cazului actual nu sunt prezente în cel imaginar. Astfel de tr]s]turi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
putea chiar s] nu fie clar când o situatie sau un context prezint] o problem] moral] sau ce fel de problem] moral] prezint]. Cazurile imaginare vin cu propriile lor descrieri. Lupta dintre identificare și descriere este eliminat]. Din acest motiv, intuițiile noastre despre ele nu sunt demne de încredere. Aceste probleme pot fi identificate dac] ne gândim la o serie de exemple imaginare, prezentate de Michael Tooley în cartea sa Abortion and Infanticide [Avort și infanticid] (pp. 191 și urm.), intru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ucizi un organism uman, care este o potențial] persoan], dar nu o persoan], decât este abținerea intenționat] de a injecta un pui de pisic] cu un preparat chimic special, și în schimb uciderea lui”. Ar trebui s] avem încredere în intuițiile noastre cu privire la aceste cazuri? Cred c] nu. Nu este clar ce continuitate și ce diferențe exist] între lumea noastr] și una în care este posibil s] transformi pisici în persoane. Și nu este clar nici dac] ni s-au prezentat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lor le place de noi. Numai punând aceste întreb]ri și altele putem ar]ta ce s-a suprimat prin descrierea schematic] a cazului și astfel chiar s] începem s] știm dac] ar trebui sau nu s] avem încredere în intuițiile noastre. v. Concluzie Subiectul general al teoriei și metodei în filosofia moral] este unul vast, important și prea puțin explorat. În acest articol am analizat diverse curente și mi-am exprimat unele p]reri personale: teoriile morale își au originea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
suntem maimuțe modificate, măi degrab] decât creația special] a unui Dumnezeu bun, dup] chipul s]u, în cea de-a șasea zi. Din fericire, progresele înregistrate în ultimii ani în domeniul științei biologice ne permit s] d]m un contur intuițiilor noastre. S] pornim deci din acest punct. Noile revendic]ri științifice sunt simple. Știm, în prezent, c] în ciuda unui proces evoluționist centrat pe lupta pentru existent], organismele nu se g]sesc într-o stare conținu] de conflict, pe poziție de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
soarta „Teoriei Poruncii Divine”? Deși teoria pare s] fie greu de susținut că o teorie general] a înțelegerii, o versiune expus] corespunz]tor ar putea fi plauzibil] pentru teiștii preg]titi s] se împace cu dilemă din Euthyphros. Depinzând de intuițiile pe care le-am putea avea despre Dumnezeu și moral], am putea accepta, pe de o parte, c] alegerile lui Dumnezeu sunt constrânse de moral] sau, pe de alt] parte, c] ceea ce ne surprinde ca fiind inacceptabil din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
știm, moral sau altfel. Dar o problem] mai interesant] în prezentul context este existența unui mod specific în care cunoașterea moral], în mod deosebit - ca fiind opus] cunoașterii astronomice, de exemplu - depinde de Dumnezeu. Cineva ar putea s] susțin] c] intuiția moral] este de inspirație divin], chiar dac] indivizii astfel inspirați realizeaz] acest lucru sau nu. Dar acesta nu este un r]spuns satisf]c]tor la problema noastr]. Modul cel mai direct de a vedea cunoașterea moral] că depinzând de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
spre cine țintesc aceste argumente. Aproape întreaga discuție de aici s-a referit la compatibilitatea teismului cu teoriile teiste despre etic], mai ales cu „Teoriile Poruncii Divine”. Principala preocupare a fost reconcilierea concepțiilor și intuiților despre moral] cu percepțiile și intuițiile despre Dumnezeu, despre bun]tatea și puterea Să. În mod normal, aceste argumente au cea mai mare semnificație pentru cei care împ]rt]șesc percepții și intuiții a c]ror consistent] este în joc (de exemplu, existența unui Dumnezeu omnipotent
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Principala preocupare a fost reconcilierea concepțiilor și intuiților despre moral] cu percepțiile și intuițiile despre Dumnezeu, despre bun]tatea și puterea Să. În mod normal, aceste argumente au cea mai mare semnificație pentru cei care împ]rt]șesc percepții și intuiții a c]ror consistent] este în joc (de exemplu, existența unui Dumnezeu omnipotent și binevoitor a c]rui voinț] este identic] cu binele). O semnificație mai general] poate fi atribuit] argumentelor care doresc s] întemeieze o teorie teist] a eticii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
interpersonale pornesc de la ideea c] oamenii (maturi) sunt liberi și sunt responsabili pentru acțiunile lor (Strawson, 1962). El argumenteaz] c], într-o foarte mare m]sur], reacțiile și sentimentele noastre personale depind de (sau presupun) convingerile noastre privind atitudinile și intuițiile altora și ale noastre. De aceea, atunci când percepem comportamentul cuiva că neintențional sau constrâns, nu experiment]m reacții participante normale, cum ar fi resentimentul sau indignarea moral], ci adopt]m, în schimb, caracteristică atitudinii obiective sau clinice a relațiilor impersonale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în anumite condiții idealizate. Obiectivitatea moralei, atunci, se reduce la posibilitatea ca, dac] am raționa toți în asemenea condiții, am ajunge la aceleași condiții. Jonathan Dancy, scriind despre intuiționism, o alt] viziune realist] său obiectiv] a eticii, neag] faptul c] intuiția ofer] un mijloc de a percepe fapte morale. În loc, Dancy hoț]r]ște c] cea mai plauzibil] versiune a intuiționismului este una care privește „faptele” morale ca motive recunoscute în exercițiul judec]ții noastre practice. James Rachels abordeaz] aceste întreb
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
axiologic, adică o densitate spirituală inconfundabilă). Masurarea influenței valorilor asupra vieții sufletești la scara unei generații este cadrul experiențelor identitare. Acestea se distribuie variabil în spațiu, atestând o regularitate a propagării spațiale pe care Horațiu o cercetează cu o fină intuiție. Acest tip de experiere este legat de tentativa tineretului de a reface ordini distruse de revoluții (cele trei revoluții moderne: capitalistă, comunistă și postcomunistă sau postmodernă) prin recursul la valori și modele tradiționale (religie, viață spirituală, relansarea strategiilor fertilității, nupțilitate
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
peisajul real, caleidoscopic, în care se așează întâmplător un suflet, și alta e orizontul spațial inconștient, menhir care rezistă tuturor intemperiilor" (Blaga, 1965:49). Teoria morfologică eșuează tocmai pentru că se adresează doar nivelului conștiinței: "Teoria morfologică situează simțământul spațiului sau intuiția variabilă a spațiului în întregime în domeniul conștiinței" (1965:40), iar "peisajul singur, fără orizonturile inconștiente [...] nu poate să explice nimic din structura intimă și mai profundă a unui stil cultural" (1965:50). Ceea ce face Blaga ca prim pas pentru
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
cărui cheie e înainte de orice metafora revelatoare. Noologia abisală, cum spune Blaga, "surprinde fizionomia etnică în dedesubturile ei câteodată deloc vizibile" (1936:143). Abisalitățile noologice nu au coordonatele spațiului nostru fizic, nici ale timpului nostru istoric, de aceea "a fixa intuiția noastră asupra lor ține de registrul metaforic al cunoașterii, nicidecum de adevărul lor intim" (Bădescu, 1997:118). Noologia lui Bădescu trece de limitele epistemologiei fenomenologice în care observatorul (prin procesul de suspendare a propriei subiectivități în scopul pătrunderii universului celuilalt
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
1.1.9. Alcătuirea judicativului constitutiv în primul sistem de logică / 136 3.1.2. Inducție, deducție, reducție și reconstrucție / 139 3.1.2.1. Introducere / 139 3.1.2.2. Inducție fără reducție / 141 3.1.2.3. Originaritatea intuiției intelectuale / 142 3.1.2.4. Corectitudinea gândirii și constituirea silogismului prin operația de mediere / 149 3.1.2.5. Practică dialectică și corectitudine / 159 3.2. Analitică transcendentală și dialectică transcendentală la Kant / 163 3.2.1. Ipostaza kantiană
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în judecăți de valoare "esențiale" asupra faptelor noastre, toate precomprehensiunile trecute în condiția înțelesurilor fundamentale despre lucruri, pentru a ajunge la acestea așa cum "se arată ele"; o gândire radicală care lucrează fie "sub inspirație", adică prin reflecție ghidată de o "intuiție" originară, șlefuită stilistic și pusă în "fragmente" foarte apropiate de maximele înțelepciunii, fie metodic, adică prin scenarii "logice" ghidate de anumite "scheme de raționare", care se leagă între ele pentru a participa la un "sistem". Filosofia ar presupune și actul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ale maestrului sunt justificate logic. Reflecțiile în cauză, așadar, au îndreptățire, căci pot fi dovedite printr-un demers ce are șanse de a fi acceptat de orice subiect al cunoașterii. Nu eleații însă inventează logica; ei au, în schimb, o intuiție clară asupra unui instrument care ar putea garanta gândirii, odată pus la punct, dobândirea adevărului; iar acest instrument este argumentarea. Logica lui Aristotel, mai târziu, așează într-un loc potrivit argumentarea, iar instrumentul care mijlocește dobândirea adevărului nu va mai
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi ceva. Paradoxal, tocmai potențarea acestei diferențe ferește "obiectul" de trecerea lui către condiția de fenomen, care mai degrabă convertește datul în "element" al unei unități originare, în care parte este și "actul conștient", fie acest act un fel de intuiție sensibilă, fie un fel de "intuiție categorială" (în sens fenomenologic, de "sesizare" a generalului în contextul căruia apare însuși obiectul intuit), sau de "intuiție eidetică" (în același sens fenomenologic, de sesizare a esenței unui "lucru"). El se află, astfel păstrat
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
diferențe ferește "obiectul" de trecerea lui către condiția de fenomen, care mai degrabă convertește datul în "element" al unei unități originare, în care parte este și "actul conștient", fie acest act un fel de intuiție sensibilă, fie un fel de "intuiție categorială" (în sens fenomenologic, de "sesizare" a generalului în contextul căruia apare însuși obiectul intuit), sau de "intuiție eidetică" (în același sens fenomenologic, de sesizare a esenței unui "lucru"). El se află, astfel păstrat, dincolo de lumea (interioară) a condiției de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unei unități originare, în care parte este și "actul conștient", fie acest act un fel de intuiție sensibilă, fie un fel de "intuiție categorială" (în sens fenomenologic, de "sesizare" a generalului în contextul căruia apare însuși obiectul intuit), sau de "intuiție eidetică" (în același sens fenomenologic, de sesizare a esenței unui "lucru"). El se află, astfel păstrat, dincolo de lumea (interioară) a condiției de fenomen. Totuși, aici se află și pericolul care îl asaltează neîncetat, pentru a-l aduce chiar înspre această
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
asemenea, chiar dacă acesta din urmă este luat ca fiind constituit în orizonturile intenționale ale conștiinței; tehnic vorbind, avem de-a face cu "reziduul fenomeologic", cu o conștiință care nu poate fi cuprinsă prin epoche. Obiectul este "dat" în conștiință, prin intuiția sensibilă, prin intuiția categorială, prin cea eidetică. El capătă, datorită intenționalității conștiinței, ființare în fapt. Cubul perceput pe o față a sa este cubul întreg, susține, pe bună dreptate, Husserl. Dar trecerea de la "ceea ce se vede efectiv" (o parte a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
din urmă este luat ca fiind constituit în orizonturile intenționale ale conștiinței; tehnic vorbind, avem de-a face cu "reziduul fenomeologic", cu o conștiință care nu poate fi cuprinsă prin epoche. Obiectul este "dat" în conștiință, prin intuiția sensibilă, prin intuiția categorială, prin cea eidetică. El capătă, datorită intenționalității conștiinței, ființare în fapt. Cubul perceput pe o față a sa este cubul întreg, susține, pe bună dreptate, Husserl. Dar trecerea de la "ceea ce se vede efectiv" (o parte a cubului) la cubul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
non-judicativă foarte active, care vor fi tematizate în partea de aplicații a acestei lucrări. Noțiunea are la Aristotel mai multe înțelesuri: a) termen într-o enunțare; b) formă a gândirii care oglindește esența unui lucru; c) noesis, un fel de intuiție intelectuală, de prindere nemijlocită a universalului 23; foarte apropiată de conceptul husserlian de "intuiție eidetică", chiar de cel fenomenologic, în general, de "intuiție categorială" (mai cu seamă de "actul ideației"), totuși fără a se confunda cu acestea. La începutul Categoriilor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Noțiunea are la Aristotel mai multe înțelesuri: a) termen într-o enunțare; b) formă a gândirii care oglindește esența unui lucru; c) noesis, un fel de intuiție intelectuală, de prindere nemijlocită a universalului 23; foarte apropiată de conceptul husserlian de "intuiție eidetică", chiar de cel fenomenologic, în general, de "intuiție categorială" (mai cu seamă de "actul ideației"), totuși fără a se confunda cu acestea. La începutul Categoriilor, Aristotel discută despre cuvinte legate în propoziție și cuvinte fără legătură. Dar legătura cuvintelor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
într-o enunțare; b) formă a gândirii care oglindește esența unui lucru; c) noesis, un fel de intuiție intelectuală, de prindere nemijlocită a universalului 23; foarte apropiată de conceptul husserlian de "intuiție eidetică", chiar de cel fenomenologic, în general, de "intuiție categorială" (mai cu seamă de "actul ideației"), totuși fără a se confunda cu acestea. La începutul Categoriilor, Aristotel discută despre cuvinte legate în propoziție și cuvinte fără legătură. Dar legătura cuvintelor presupune o formă logică și de exprimare "suprapusă" cuvântului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]