7,321 matches
-
capete de acuzare. Pan Vizirescu se explică și-și îndreptățește poziția: "Noi, generația mea, care eram urmașii celor care au făcut războiul, ce altă misiune am fi avut decît să păstrăm această comoară mare pe care ne-a lăsat-o jertfa Marii Uniri, și să ne dăm contribuția la consolidarea Unirii, la crearea unei culturi naționale și împuternicirea noastră. Și atunci ce putea să fie mai de folos și să corespundă acestor țeluri decît sentimentul naționalist: sentimentul naționalist pentru o țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
1957, partizanii din munți au fost singurii oameni liberi dintr-o țară subjugată, reduta Făgărașului a fost ultima cucerită. O cană de apă dacă i-ai fi dat unui fugar însemna deseori condamnarea la moarte. Și totuși, cu mii de jertfe, țăranii i-au adăpostit pe luptători, le-au dat alimente, haine, arme, date prețioase despre mișcarea trupelor de securitate și adesea un loc de mormînt în grădina lor. Cîte merinde de drum au pus, pentru fugarii din munți, femeile din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
aerodrom află că logodnica lui s-a sinucis. Fiind de origine germană, primise ordin de deportare în lagărele din Dombas. Deși armata română continua să lupte, în Ungaria și Cehoslovacia, pentru izgonirea germanilor, dînd peste o jumătate de milion de jertfe umane în mai puțin de un an, în țară începe arestarea marilor comandanți de armată sub diverse învinuiri, între ele nelipsind nici crima de război, asta după ce tot rușii îi lăudaseră și-i decoraseră. Să nu uităm că șapte divizii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fără forța, entuziasmul și abnegația lor, calități care la toate popoarele europene și În toate marile epoci s-au aflat În primul rând „acolo”, În rândul lor, al generațiilor tinere, apte Încă, prin puterea vârstei, de proiecte nobile și de jertfe susținute Împotriva atâtor calcule ale „bunului simț” și ale intereselor imediate! „Ei” sunt, se pare, dezamăgiți și de noi, adulții, generațiile și promoțiile de adulți de azi care „am suportat și susținut” Într-un fel sau altul dictaturile comuniste, ca
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nimicitor și, ceea ce e mai grav: grotesc, deoarece s-a dus pe două fronturi care s-au succedat, ca Într-un coșmar, În forme și idealuri adverse În totalitate, „adevărul” nemaifiind nici la „mijloc” și nici În altă parte, o jertfă de sute de mii de trupuri, minți și voințe admirabile care au ars Într-un fum ce s-a pierdut În cotloanele obscure ale universului posibilului, un infern vizibil și dominant! - ca și cu generațiile noastre, prinse Într-un „război
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
variabil de la o interpretare la alta. Prima versiune nu reținea decât triumful lui Traian; Decebal pierduse totul. Până În secolul al XIX-lea, istoricii români, cu puține excepții, nici n-au vrut să audă de vreo componentă dacică a poporului român. Jertfa lui Decebal a fost gratuită. Dacii au dispărut, nu a mai rămas nimic de la ei. Românii sunt romani puri. Avem de-a face, firește, cu logica particulară a miturilor fondatoare. Toate comunitățile — tradiționale sau moderne — Își construiesc o mitologie a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de pe lista celor îndreptățiți. Copții se reclamă din călătoria în Egipt a Sfintei Familii; Biserica ortodoxă din Etiopia, din diaconul Filip, amintit în Actele apostolilor, și înaintea acestuia, din regina din Saba. Într-o vreme în care Roma mai aducea jertfe lui Jupiter și Constantinopolul nu era decât un sat de țărănoi de la marginea Imperiului, acești mari civilizați erau deja creștini. Două mii de ani mai târziu, frații mai mari cerșesc pe scări, iar cei mai mici ca vârstă defilează în strană
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
părului din mijlocul ogrăzii, și moartea senină a unui bătrân supt acest păr... Luna Maiu. O scenă între Maria și Voinea în care el îi arată iubirea lui, și ea îi răspunde că a renunțat, că are o datorie de jertfă... La țară. Gospodăria bătrânului. Seara Maria stă de vorbă cu pribeagul. Noapte de nesomn și gânduri... Voinea află dela târg, de la maior, că Maria a plecat la țară și vine s-o vadă... Când pleacă Voinea cu Maria și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
așteaptă? Hm! Așteaptă să sudui, ca să mă însemne la răbuș. Iar cearcă să bată cuiul, iar îl strâmbă, iar îl îndreaptă; și, cu năcaz, în sfârșit, izbucnește într-o sudalmă, răpezind cu mânie barda. A izbutit, dar cu prețul unei jertfe. A făcut un păcat, diavolul i l-a prins și se duce să-l depue Tartorului celui mare. [SPRE BLAJ] 15 Mai 927 Spre Blaj. Sara, Goga povestește despre amintirile bătrânilor lui cu privire la evenimentele din 1848. Spunea un preot bătrân
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și Dreptatea, care erau însăși credința adevărată a izbăvitorului Hristos. În această credință absolută și înfricoșătoare, în care se absorbea cu totul, concentrându-și idealul vieții lui, el găsea neîncetat aliment, ca să-și refacă puterile, punân du-se pe sine jertfă și solicitând necon tenit creștinătatea. Putem îndrăzni a spune că el singur a văzut primejdia, ca Ioan când a avut visul de spaimă în ostrovu-i singuratic; dar contimporanii lui în afară de iluminați și cărturari l-au înțeles mediocru. Dacă zimbrul n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pregătește și aici lumea de Crăciun. Mâncare multă pretutindeni, ca și cum n-ar fi de față mustrarea apelor medicinale. În toate casele se aduc brăzișori pentru "Tanenbaum". Se jertfesc animale, paseri și brazi pentru cel care a propovăduit cu totul altă jertfă. 24 Dechemvrie. 1937 Să fie știrile de neliniște și de neașezare a unui regim acceptabil în țară, care m-au făcut să fiu zilele acestea, plin de negură și painjeni? Ori faptul că mă apasă pentru întăia oară singurătatea s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la biroul meu, având câte un pistol în fiecare mână. Se află în publicistica noastră un mizerabil anonim, Stelian Petrescu, apostat politic care și-a întors spatele sie-însuși. Ce-mi vorbiți domniile-voastre de posteritate? Întru cât sunt dator să fac jertfe pentru această posteritate? Ea a făcut vreodată ceva pentru noi? Avem de discutat ambele trei chestiuni. Am cetit o carte interesantă, semnată I. Hoover, șef al poliției federale a U.S.A.: "Crima în Statele Unite". În unul din capitole autorul vorbește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ei semenul lor mai mic e un sclav. Pe muncitorii de la Lupeni îi împușcă. Elementele anarhice de dreapta le subvenționează pentru a propaga ura. Ei sunt călători grăbiți și flămânzi. Nu înțeleg iubirea, din care naște devotamentul pentru trecut și jertfa pentru viitor. Ei vin cu formele viclene. Noi venim cu sinceritate și cu iubire. Romanul românesc și-a început și-și urmează evoluția lui firească, în legătură nu numai cu "producătorii lui", ci și cu "consumatorii". Amestecul gazetăriei în literatură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu stau într-o poziție de ostilitate față de alte grupe umane, ci manifest dorință de înțelegere pentru îmbunătățirea comună a vieții și izgonirea discordiilor. Afirm credința în celula umană socială care este familia, instituție pentru mine intangibilă; afirm devotament și jertfă pentru familia mai largă care este poporul meu și Patria, spre a face din ele o forță de colaborare a civilizației și umanității. Afirm necesitatea de educație a poporului pe temeiul legii morale: deci respect la semenul meu actul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
amenințări de caterisire; deoarece am fi călcători de jurăminte. Țin să pun lucrurile la punct. 2. Lucrarea noastră masonică, cu totul desinteresată și liberă urmează o prestare cu toată forța sufletului nostru idealului care călăuzește pe inițiații tuturor timpurilor. Punem jertfă și dragoste pentru scopuri cu totul în afară de interesele momentului sau interesele indivizilor trecători. Suntem guvernați de anume principii fundamentale pe care nu le putem viola fără a fi decăzuți din demnitatea noastră. Aceste principii obligă pe orice inițiat oricare ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
militară este sesizată de martorii contemporani ai evenimentelor, de a căror părere P. P. Panaitescu nu a ținut seama. Ian Dlugosz scria că la vestea biruinței lui Ștefan, din 10 ianuarie 1475, regele Cazimir „făcu rugăciuni de mulțumită și aduse jertfe către Dumnezeul cel preaputernic și milostiv”, deoarece de puterea turcului „de care se îngrozea întreg pământul a fost strivit de puterea nebăgată în seamă a lui Ștefan voievod. În culmea îngâmfării, se hotărâse (sultanul) să subjuge pe toți regii vecini
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
plan mundan a nucleului de forță malefică și transformarea lui în sursă de lumină dau universului energia năvalnică de la întâia sa întemeiere. În balada Șarpele I(7), gestul recuperatoriu este sugerat de fiara învinsă însăși, sacrificiul ei fiind secondat de jertfa animalului donator: „Pân’ la cap că mi-l tăia/ Nouă grămezi că făcea,/ Sparge-m’ țasta capului/ Să iai piatră nestemată/ Dă luminează lumea toată”. Piatra din capul șarpelui indică faptul că reptila era exemplarul suveran al speciei sale, procesul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un troian de ciute” (Boșorod-Hațeg - Hunedoara). Valențele magice s-au retras aici, lăsând loc doar abilității vânătorești. În colindele de tip III, 66, Ciuta și puiul rău sfătuit, flăcăul se laudă direct animalului victimă, uciderea dublului său totemic semnificând pe lângă jertfa cosmogonică și o moarte simbolică a tânărului care trece într-un alt ciclu existențial. Agresivitatea pe care o denotă cerbul când îl provoacă direct pe flăcăul cu funcție cosmocratoare se răsfrânge asupra spațiului ordonat și considerat sacru în mediul social
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Cum mi-ai supt tu piaptu’ meu” (Gârdani - Maramureș). Se remarcă în colinde localizarea „greșelii” eroului ca prunc de Rusalii. Sărbătoare romană în timpul căreia anticii obișnuiau să așeze trandafiri (lat. Rosae > Rosalia) pe morminte și marcau cultul morților prin această jertfă, Rusaliile se serbează la cincizeci de zile după Paști, printr-o suprapunere a mitului latin peste sărbătoarea Postpascală a Cincizecimii. În această zi, casele sunt împodobite cu ramuri verzi, într-un gest de sincronizare cu ritmurile cosmice. Rusaliile sunt însă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ochiului de noapte al lui Dumnezeu”: „Dumnezeu îns-o scotea/ Și sus pre ceriu-i punea:/ Pre Soare la răsărit,/ Iar pe Lună la sfințit -/ Lumea să o vederească/ Mai mult să nu se-ntâlnească” (Maidan - CarașSeverin). Crearea aștrilor prin jertfă umană constituie un topos cu răspândire universală; imaginarul arhaic românesc are un echivalent tocmai în Mexic, spre exemplu, unde un mit spune că „soarele și luna au fost create printr-un sacrificiu”. Soarele își caută o mireasă în balada citată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nici aici, izomorfismul femeie - pământ sugerând ploaia aducătoare de belșug în trupul gliei, sub efectul hierogamiei Cer - Terra, al cărei model căsătoria îl reface. Odată indus diluviul și ființa consubstanțială cu energiile primare supusă, noua creație trebuie consfințită printr-o jertfă de natură totemică. „Nimic nu poate dura dacă nu este «animat», dacă nu este «înzestrat» printr-un sacrificiu care a avut loc la întemeierea Lumii”. Tiamat, Ymir, Pan’ku, Purusa sunt tot atâtea exemple din cosmogoniile arhaice care confirmă validitatea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Cerbeo, cu unghiile tale/ Mândre pahare-or făcea,/ Vin la masă cu eleor bea” (Coconi - Ilfov). Sacrificiul este aici îndeplinit de frații fetei din leagăn, legătura dintre principiul masculin și cerb fiind foarte amplu exemplificată de colindele de fecior. O jertfă totemică răsturnată, ce amintește de orațiile de nuntă unde mireasa ia forma ciutei, sugerează într-o colindă din Oprea, Făgăraș. Colindătorii transformați în vânători (inițiați ai forței virile) cer fetei colindate un sacrificiu care afectează pozitiv comunitatea: „Nu te fată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Tu vasele le vei spăla;/ Cu mâna de bani mărunți/ Tu nunta vei săvârși”. Darurile împărătesei al cărei portret este acum indubitabil de maestru inițiator implică solarul prin pana păunului, feminitatea capabilă să îndepărteze orice opreliște și amintește concomitent de jertfa întru nuntire a animalelor stricătoare. Poala de fustă (sună) are valori apotropaice în descântece, când este asociată cu aura pură a fecioarelor. Dacă pana frumoasă a păsării solare devine o mătură mirifică, agentul taumaturgic se schimbă într-un instrument casnic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
brațelor, uneori și a picioarelor. Rătăcirea, pătrunderea pe tărâmul mitic și redobândirea membrelor în formă sacră („de aur”) alcătuiesc traseul ritual pentru integrarea în lume sub o identitate superioară. În acest context, mutilarea devine un schimb magic: „...sensul fundamental al jertfei, și al jertfei inițiatice, e, contrar purificării, acela de-a fi un târg, un zălog, un troc de elemente contrarii încheiat cu divinitatea”, „. de fiecare dată, sub forma unei dureri adecvate, se avansează prețul avantajului urmărit. Paralel, se scapă de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a picioarelor. Rătăcirea, pătrunderea pe tărâmul mitic și redobândirea membrelor în formă sacră („de aur”) alcătuiesc traseul ritual pentru integrarea în lume sub o identitate superioară. În acest context, mutilarea devine un schimb magic: „...sensul fundamental al jertfei, și al jertfei inițiatice, e, contrar purificării, acela de-a fi un târg, un zălog, un troc de elemente contrarii încheiat cu divinitatea”, „. de fiecare dată, sub forma unei dureri adecvate, se avansează prețul avantajului urmărit. Paralel, se scapă de un rău temut
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]