6,872 matches
-
14.57: Sediul potențialilor noștri clienți este decorat Într-un stil pe care-l identific imediat ca fiind „confortabil à la corporatiste“. Scaune tapițate cu un material cadrilat, mult lemn de tec și un amalgam de obiecte populare cumpărate la kilogram și agățate pe pereți. Decorațiuni care parcă-ți spun: suntem foarte serioși noi, cei de-aici, dar, hei, poți să faci și câteva exerciții de yoga dacă-ți vine. Eu și Momo suntem conduse În sala de ședințe de cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
jos salopeta cu Thomas Locomotiva, desfac capsele dintre picioare ale maioului și i-l trag peste cap. Pielea lui Ben e atât de albă, aproape translucidă, iar printre coaste se pot vedea săculeții plămânilor. —Și ce greutate are copilul? Câte kilograme are, doamnă Shattock? — Nu sunt foarte sigură. 13-15 kilograme, cred. Când l-ați cântărit ultima dată? —Păi, a fost la controlul de la un an jumate, dar știți, e al doilea copil și la al doilea nu-ți mai faci atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ale maioului și i-l trag peste cap. Pielea lui Ben e atât de albă, aproape translucidă, iar printre coaste se pot vedea săculeții plămânilor. —Și ce greutate are copilul? Câte kilograme are, doamnă Shattock? — Nu sunt foarte sigură. 13-15 kilograme, cred. Când l-ați cântărit ultima dată? —Păi, a fost la controlul de la un an jumate, dar știți, e al doilea copil și la al doilea nu-ți mai faci atâtea giji cu greutatea atâta timp cât... —Și la controlul de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ați cântărit ultima dată? —Păi, a fost la controlul de la un an jumate, dar știți, e al doilea copil și la al doilea nu-ți mai faci atâtea giji cu greutatea atâta timp cât... —Și la controlul de la un an jumate câte kilograme avea? — Cum spuneam, nu sunt sigură, dar Paula mi-a zis că nu a fost absolut nimic În neregulă. — Dar ziua de naștere a lui Benjamin, bănuiesc că pe asta o știți? Insulta e atât de mușcătoare că-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
E normal, nu? —Absolut normal. I-am adus bebelușului o zdrăngănitoare Paddington Bear, cea cu pălărie roșie care i-a plăcut lui Emily, și un coș cu brioșe americane pentru mamă. Candy spune că trebuie neapărat să dea jos toate kilogramele puse, iar apoi, pentru că are mâinile ocupate, o hrănesc Îmbucătură cu Îmbucătură fără nici o Împotrivire din partea ei. —Bebelușul o să-ți sugă săculeții ăia de grăsime, Cand. Hei, e grozav. Cât pot să alăptez? Douăzeci de ani? — Din păcate, după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
făcea un semn subordonatelor, acestea se opreau la comandă precum soldații din Garda Națională, Mamaia intra cu capul În apă și cu mâna sa dreaptă căuta și apoi scotea, părând a nu se bucura, câte o mreană sălbatică ce depășea kilogramul, aruncând-o cu măiestrie pe mal, În direcția copilului. Acesta, cu pupilele mărite și cu inimioara În galop, se bucura nespus, scoțând adevărate strigăte de triumf, producându-i Mamaiei un zâmbet și o lacrimă ascunsă cu Îndemânare. La un semn
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
acest nume care nu le spunea nimic, Începuseră ai spune Valerică, dormea pe laița sa, se mai juca, urmărea În amănunt și cu mare atenție miracolul prin care tăticuțul lui transforma boțul de lut Într un „chiup de douăzeci de kilograme, cu capac”, Îl fascinau mulțimea formelor și dimensiunilor luate de lut până la finalitatea minunată, flecii care-l murdăreau pe Victor până la coate, șorțul pe care-l purta avea un strat gros din cea mai fină pastă de lut, de consistența
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
gradul lor de hărnicie, veneau și-și luau perechile de boi, iar Valerică stătea până ce și ultima pereche de boi Îl părăsea. Uneori, oamenii veneau și pe la amiază, zile În care pescuia cu multă bucurie foarte mult pește, aproape un kilogram. Mai avea o serie de obligații mărunte, de fiecare zi, după care era liber să facă ce dorește. Mai mereu opta pentru pădurea pe care abia Începea s-o cunoască și de unde avea indicații să aducă lemne uscate și bureți
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și s-auzea un muget de tablă zgâlțâită. A grăbit pașii, scuipând. - Ptiu, uite ce-mi face băutura! Încă de pe cheiul Dâmboviței simți în nări mirosul sângelui de vită. Pe podul de piatră se înghesuiau boii de cinci sute de kilograme, mugind cu spaimă, loviți de cărăușii nădușiți, care pocneau din bicele lor. Împrejur era un vaier prelung, un zgomot de copite împiedicate. Trupurile mari, abia deslușite în lumina dimineții, mirosind a baligă, se izbeau surd în fața porților înalte de fier
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
țigancă și-or s-o bată să spuie unde se ascund, cum o mai bătuseră. Dar ea era învățată și-a dracului, nu -lar fi vândut. Mahmuri, s-au oprit la o cârciumă și s-au pus pe băutură. Patru kilograme de drojdie au băgat în ei. Atunci a aflat Paraschiv că cine deschide gura și-și vinde tovarășii nu mai scapă de cuțitul starostelui. Gheorghe 9 pregătea: - Te umflă din așternut dacă nu știi din vreme. În somnu ăl mare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cozi. Fetele țipau speriate și-l băgau în neamul mă-si. Paraschiv căsca ochii la bărci, cu privirile sub fustele ălor de se legănau. Întâi i-a dus Bozoncea la o cârciumă și-au cerut pui fripți, au băut câteva kilograme de vin și mai cu inima plină au ieșit și ei să petreacă. S-au suit în lanțuri. Acolo cânta o fanfară pe niște bănci, și vreo șase neisprăviți împingeau sus spițele de lemn ale roții uriașe. Țipa Didina de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
negustorul, venea timpul să-l dea la școală. Ar fi închis mai devreme, dar cum să te-nduri să dai cu piciorul banilor? In doi ani își ridicase și un depozit de lemne în spatele cârciumii, iarna vindea cu suta de kilograme nenorociților, ieșea și din treaba asta ceva. Și de când vedea cum se întinde cartierul, îl apucase o poftă și mai mare de bani. Nu se mai uita. Își aducea aminte de cuvintele jupînului: "Stere, lasă-i pe alții să petreacă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
clienți, bani să iasă, că fără cincizeci de mii de lei nu mai scotea capul din Cuțarida! Iarna, uda lemnele cu un furtun, să înghețe și să atârne mai mult la cântar. Nu se uita că, în loc de o sută de kilograme, dă cu zece mai puțin. Muierile îl blestemau, își auzise vorbe, dar ce-i păsa? Seara, după ce lăsa obloanele, se apuca să-și numere câștigul. Și parcă-l mânca un vierme pe dedesubt. Să fi fost în altă parte, ar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și Tabitha, care erau o mână de om fiecare, Hazel, care nu avea mai mult de un metru șaptezeci, părea un monolit. Îmi dădeam seama de ce era preocupată de greutate; avea o osatură solidă, care făcea să se vadă fiecare kilogram pe care-l punea. Fără să vrea, își lăsă capul în jos, părând extrem de jenată de situație, și mormăi un salut către Violet. Altfel, Tabitha era foarte sigură pe ea. Făcuse chiar câțiva pași în față și se străduia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Grant și experienței lui de om trecut prin viață, zisei eu, într-o doară. Serialele astea interminabile cu niște urâți și boșorogi pe post de detectiv care agață femei care au pe jumătate vârsta lor, ca să nu mai vorbim de kilograme. Așa o porcărie, pe bune, nu crezi? Din păcate discuția nu se îndrepta în direcția potrivită, mai ales că vorbeam cu cineva pentru care deja nu mai exista nimic în afară de Witches’ Peak, thrillerul fantastic în patru părți cu accente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
e minunat dacă trebuie să ai grijă de siluetă, lucru care la mine e întotdeauna valabil, din păcate. — Nu trebuie să mai slăbești! Nu fi ridicol! zisei eu, înghițind următoarea îmbucătură. Ești destul de slab. — Televizorul te îngrașă cam cu trei kilograme, zise Hugo, pe un ton serios. Acu ce mai zici? Mă strâmbai. Așa mă bucur că nu sunt actriță. — Și eu, zise Hugo, pe un ton foarte serios. Să nu-mi spui că ai terminat deja. Mi-era foame, zisei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fi fost o porție uriașă de cartofi prăjiți. Deja aruncase o privire dezaprobatoare către farfuria mea, care era plină cu așa ceva. Hei, eu nu trebuie să apar la televizor, îi amintii eu. Nici o grijă că mă îngrașă camera cu trei kilograme. Care se fac cam cinci, când ai oase mici, zise Violet cu jale. — Stai să vezi când or începe să-ți ia interviuri pentru programele de seara târziu, în care se fac recenzii, îmi zise Hugo. O să vii fuguța la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să le împlânte în carnea moale a celor trei manechine umplute cu paie și regreta faptul că nu va fi niciodată ca ei. Era prea târziu acum, bineînțeles. La cincizeci și doi de ani și cântărind peste o sută de kilograme, Akiva Shapira n-ar fi putut niciodată să se alăture acestei eroice armate a rezistenței evreiești, nu într-un mod activ. Nu îl îndurera faptul că îi trecuse vremea, ci sentimentul că aceasta nu sosise niciodată. Ca american, a crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cea mai mare speranță, fusese redusă la câțiva pixeli care se topiseră pur și simplu. Capitolul 47 Psagot, Malul de Vest, vineri, 4.07 a.m. Soția sa auzi înaintea lui. Întotdeauna avusese somnul greu, dar acum că luase probabil zece-cincisprezece kilograme în greutate, somnul lui era literalmente de plumb. Soția sa îl scutura zdravăn când s-a trezit în cele din urmă. —Akiva, trezește-te! Akiva! Akiva Shapira mormăi, după care se uită chiorâș la ceasul de pe noptieră. Unul din obiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mi-a sărit În ochi după ce ne-am salutat a fost acela că, deși În cameră era cald și plăcut, profesorul avea picioarele acoperite cu un pled viu colorat. Reumatismul, probabil... Încărunțise puțin și avea În plus numărul mediu de kilograme pe care depășirea vârstei de 50 de ani le aduce În dar fizicului celor mai mulți dintre bărbați. Altfel, arăta destul de tânăr, chiar prea tânăr pentru vârsta pe care i-o aproximasem efectuând rapid În minte un calcul aritmetic elementar. - Mă așteptați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ușurare și dezamăgire cât de groaznică era franceza lui), ne-am dus pe jos până la băcănia din sat, pe care altfel n-aș fi visat niciodată s-o vizitez, și În nici un caz să mai și cumpăr o jumătate de kilogram de semințe vărgate de floarea-soarelui. Întorcându-ne agale spre casă, printre fluturii de sfârșit de după-amiază care se pregăteau pentru noapte, am ronțăit și am scuipat, În timp ce el Îmi arăta cum să efectuez aceste operații ca pe bandă rulantă: desfaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
acele destine prietenoase, doftoricind fisura ori de câte ori amenința să se deschidă. În perioada aceea, știința creșterii copiilor a făcut același progres fenomenal, rapid, pe care l-au Înregistrat aviația sau agricultura - eu, când aveam nouă luni, nu căpătam o jumătate de kilogram de spanac pasat la fiecare masă și nici zeama de la o duzină de portocale pe zi; iar igiena pediatrică pe care ai adoptat-o tu era incomparabil mai artistică și mai scrupuloasă decât cele mai frumoase visuri ale bătrânelor doici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
dacă nu cumva s-a modificat mersul trenurilor, dacă vagonul de marfă în care se încărcau lăzile cu lucruri de trimis peste Mare nu-și schimbase programarea, dacă nu cumva, Doamne ferește, veniseră instrucțiuni secrete, de ultim moment, care reduceau numărul kilogramelor pe care aveau dreptul să le îmbarce. Și, mai ales, era temerea ca nu cumva să se fi schimbat ministrul Căilor Ferate, căci orice schimbare în astfel de situații aduce numai ghinion, buclucuri și răsturnarea tuturor celor rânduite cu așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nu am vrut niciodată ca ai mei să-mi cunoască prietenele. Una dintre multele ciudățenii cu care le-am amărât zilele. Peste drum, la lacto-vegetarianul de lângă cinematograf, unde servea Tanti Rozi, aduseseră pește. Un somn imens, de câteva zeci de kilograme, stătea aruncat pe trotuar. Îl ocoleau trecătorii, nedumeriți, dezgustați. Apucasem să-i spun tatălui meu că mâncam din când în când la ospătăria aceea. Văzând uriașul pește rămas pe trotuar, ca și cum răspundea celor spuse de mine cândva, m-a privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a sfîrși cu fiara sau a se lăsa anihilat de ea. Își acordă, așadar, un răgaz de o jumătate de oră și Își reluă munca, deși brațele Îl dureau teribil și simplul fapt de a ridica o piatră de două kilograme i se părea un efort supraomenesc... O lăsa să cadă o dată și Încă o dată, cu o insistență obsesivă, aproape ca un automat, mușcîndu-și buzele ca să-și Înfrîneze impulsul de a striga de durere, pentru că mîinile, jupuite de piele, transformate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]